Tutunul a pătruns în Transilvania în secolul al XVII-lea
La Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului puteți admira măiestria celor care au confecționat câteva pipe din lemn, dar sunt expuse și câteva șiruri de foi de tutun uscate.
Pipele și tutunul ne povestesc despre secolele trecute când colonialele aduse din Orient (mirodenii, cafea, tutun, substanțe farmacologice, coloranți etc.) reprezentau o parte însemnată a comerțului practicat în cel mai important oraș comercial transilvănean, Cetatea Brașovului.
Istoria consemnează faptul că tutunul a fost introdus între anii 1606-1610, în Țările Române de la turci, în Ardeal de la austrieci, iar în Moldova de la cazaci. În Transilvania, într-o istorie a sașilor de la 1697, se arată că tutunul se fuma de către toate clasele sociale, autoritățile introducând o amendă pentru fumători.
În secolul al XVIII-lea, tutunul era în continuare considerat ca fiind „iarba Dracului“, cei prinși fumând riscând excomunicarea, tăierea nasului sau chiar condamnarea la moarte. În cartea ”Narcotice în cultura română”, Andrei Oișteanu menționează cum domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat vorbeşte despre efectele tutunului asupra românilor, pentru care fumatul devenise a doua natură. De altfel, domnitorul Nicolae Mavrocordat, care era doctor în medicină, a scris și o broșură în limba greacă, ”Cuvânt contra nicotinei”. Și în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în Transilvania, parte a Imperiului Habsburgic, fumatul tutunului era interzis, fiind antologică întâmplarea în care protagonist a fost principele Şuţu, implicat într-o altercaţie cu un paznic de noapte, care i-a smuls o pipă aprinsă din mână în cartierul braşovean Şchei. Amintirea marelui incendiu din 21 aprilie 1689, când cel mai bogat oraş dintre Viena şi Constantinopol, Brașovul, ardea din temelii.
Ca o curiozitate, până în sec XVII, tutunul a fost considerat plantă medicinală, fiind folosit în afecțiunile oculare. De altfel, denumirea de nicotină vine de la numele lui Jean Nicot de Villeman, ambasador francez în Portugalia, cel care în secolul al XVI-lea a recomandat la curtea Franței tutunul drept medicament. Verbul ”a fuma” a început să fie întrebuințat la sfârșitul secolului al XVII-lea, până atunci acest viciu fiind descris ca fiind ”beția uscată”.
#muzeu #tutun #brasov #brasovcity #ethnographic #ethnology
Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu