vineri, 5 august 2022

Mici opere de artă antică: mărgelele din pastă de sticlă colorată

 


Mici opere de artă antică: mărgelele din pastă de sticlă colorată

 
Prelucrarea sticlei a fost legată de metodele de extragere a metalelor din minereuri, dar producția organizată apare începând cu mileniul III a.Chr., posibil în Orientul Apropiat, deși locul de origine nu este cunoscut cu exactitate.
Pasta de sticlă se obținea dintr-un amestec de cuarț sau nisip de cuarț, puțin var, natron (sodă), azotat de potasiu și uneori plumb, într-un creuzet. În general, înainte de încălzire se adauga fier sau cupru, mangan sau colorant de cobalt. Ingredientele erau apoi bine amestecate și încălzite până când formau un amestec incandescent cu structură vâscoasă.
Sticla extrasă era modelată în tije de sticlă strălucitoare care se solidificau rapid. Aceste tije sau bastoane erau apoi tăiate la lungimi utile pentru a face cele mai vechi și mai simple obiecte – mărgelele înfășurate. Procedeul tehnic consta în retopirea acestor bastoane de sticlă care erau înfășurate pe o tijă metalică. Rezulta o mărgică conică obținută prin răsucirea de mai multe ori a firului de sticlă în jurul tijei metalice. La momentul răcirii, metalul care se contractă mai mult decât sticla, oferea posibilitatea ca mărgelele să poată fi desprinse. Ornamentarea se realiza prin aplicarea în suprafața mărgelelor de sticlă încă incandescente. Se obțineau în acest fel o serie de ornamente sub forma liniilor drepte sau formând zigzaguri, în formă de ochi simpli sau dublu stratificați, etc.
La început aceste obiecte au fost neglijate de arheologi și istorici în ciuda importanței lor pentru definirea rutelor comerciale, asocierea cu anumite stiluri regionale sau definirea uneori a statutului social. Astăzi, aceste „mici detalii” colorează în multe feluri cultura din care provin. Cercetătoarea Margaret Guido* spunea în anii `70 cu ocazia realizării studiului despre mărgelele din Marea Britanie, că „a sosit în sfârșit timpul ca mărgelele de sticlă din perioada La Tène să fie recunoscute nu numai pentru calitățile lor artistice, ci și pentru semnificația lor cronologică și culturală”.
Studiul bijuteriilor din sticlă din Europa epocii fierului a cunoscut un progres important în ultima perioadă. De la analiza tipologică standard s-a trecut la investigarea chimică a pastei vitroase utilizată la fabricarea obiectelor de sticlă și a dus în cele din urmă la identificarea atelierelor primare și secundare care produceau astfel de obiecte.
Mărgelele ornamentate cu „ochi” stratificați alb-albastru întâlnite în mediul celtic din Europa Centrală au fost importate din sud-estul Europei. În mediul grecesc nord-pontic sunt atestate ateliere de unde aceste artefacte au ajuns în mediul tracic, în așezările și necropolele din Carpații răsăriteni sau în regiunea Dunării inferioare.
La celți, geți și daci mărgele erau purtate în compunerea colierelor sau împreună cu diferite amulete sau pandantive. Contextul arheologic este unul variat și aceste obiecte din sticlă sunt întâlnite în morminte de copii, femei în compunerea uneori inele și cercei sau în cele ale războinicilor care le purtau ca talismane atârnate de mânerul sabiei.
În colecția noastră de arheologie sunt câteva mărgele din sticlă care provin din situri aparținând celei de-a doua epoci a fierului fără avea însă un context arheologic cunoscut.
Majoritatea sunt realizate dintr-o pastă opacă, de culoare albastră, albastru-verzuie sau galbenă și au formă sferică, tronconică sau cilindrică. Sunt ornamentate cu ochi simpli sau dublu stratificați alb-albastru, linii vălurite sau protuberanțe.
*Lucrarea cercetătoarei britanice Margaret Guido The Glass Beads of the Prehistoric and Roman Periods in Britain and Ireland oferă o clasificare și o cronologie a mărgelelor, în principal din epoca fierului și epoca romană.
Dr. Sorin Cleșiu, arheolog,
Biroul Arheologie Preventivă și Sistematică, Secția Istorie #MMB

 

Sursa informațiilor Muzeul Curtea Veche.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu