Fibule de tip „linguriță” aflate în colecția Muzeului Municipiului București

 

Fibule de tip „linguriță” aflate în colecția Muzeului Municipiului București
Având o construcție aparte și reprezentând o adapatare locală a fibulelor cu răspândire largă în Europa Latène-ului târziu, fibulele cu resort mascat într-o calotă sunt cunoscute sub denumirea populară de fibule „linguriță” (Löffelfibel) și sunt specifice grupei sudice a tezaurelor de argint dacice. Așadar, la originea acestor fibule stau cele cu resort protejat (Schüsselfibel), destul de rare în Dacia, fiind cu precădere răspândite în zona central-europeană.
În colecția Muzeului Municipiului București se află două fibule „linguriță” din argint care au fost descoperite în așezarea getică de la Popești Nucet (com. Mihăilești, jud. Ilfov). Din punct de vedere constructiv fibulele „linguriță” reprezintă o adapatare tehnică locală, fiind realizate din două elemente: calota „lingurița” arcului cu portagrafă laterală și resortul cu ac, sudate la interiorul calotei și mascate de acesta.
Arcul cu calotă, dar și placa portagrafei, au fost oranamentate prin gravarea unor linii și caneluri longitudinale cu adăugarea unor motive pseudofiligranate. Portagrafa a fost ajurată și ornamentată cu motive liniare și puncte. Cel mai probabil ca urmare a sudurii imperfecte, resortul și acul nu se mai păstrează.
În concluzie, fibulele de tip „linguriță” au fost descoperite în tezaure și în așezări, cu precădere în bazinul Târnavelor, Banat, Oltenia, Muntenia și cu precădere în așezările din bazinul Siretului, iar perioada lor maximă de utilizare în cadrul cronologiei general acceptate, este cuprinsă între sfârșitul secolului I a.Chr. și mijlocul secolului I p.Chr.
Fibulele pot fi admirate în cadrul expoziției permanente de la Palatul Suțu, în cadrul secțiunii dedicate Arheologiei.
Dr. Sorin Cleșiu, arheolog, Biroul Arheologie Preventivă și Sistematică, Secția Istorie #MMB

 

Sursa informațiilor Muzeul Curtea Veche.