vineri, 3 aprilie 2020

LALEAUA PESTRIȚĂ (Fritillaria meleagris L. ssp meleagris)



















În perioada stării de urgență, păstrăm legătura cu publicul nostru prin intermediul paginilor noastre de socializare și a site-ului. Ne puteți astfel „vizita” online!

Periodic, specialiștii noștri vor aduce în atenția pasionaților de științele naturii informații și imagini despre exponatele noastre. Exponatul ales de muzeograful dr. Irina Ardei, unul dintre specialiștii Muzeului de Științele Naturii Bacău, face parte din expoziția permanentă “Ocrotirea naturii”.

LALEAUA PESTRIȚĂ (Fritillaria meleagris L. ssp meleagris)

Laleaua pestriță este o specie perenă care aparține familiei Liliaceae (înrudită cu laleaua din genul Tulipa). În pământ prezintă un bulb turtit, într-o oarecare măsură, cu câte doi solzi cornoși pentru fiecare generație, cu diametrul de 2 cm. Tulpina este dreaptă, înaltă de 20-30 cm, cu frunze liniare doar în partea superioară, terminată cu flori solitare, rareori câte două. Floarea are formă de clopoțel (cu 5-7 cm lungime), cu tepale roșii sau violete, pătate în forma tablei de șah, rareori sunt albe. Fructul este o capsulă, globuloasă, lungă de 2-3 cm. Semințele sunt comprimate și membranoase pe margini.

Numele genului Fritillaria provine de la cuvântul latin „fritillus” care semnifică „tablă de șah” sau „pahar de aruncat zarurile” și care face referire la desenul de pe tepale. Popular, planta poartă mai multe nume „căldărușă”, „floare de șah” sau „bibilică”, deoarece se aseamănă cu pasărea cu același nume ce are penaj pestriț, negru cu puncte albe.
Din punct de vedere botanic Fritillaria nu este o lalea fiind doar înrudită cu aceasta, astfel este vorba despre o confuzie dată de asemănarea formei petalelor și de faptul că face parte din aceeași familie a Liliaceaelor.
Laleaua pestriţă, una dintre raritățile floristice ale României. Întâlnită în pajiști cu solul îmbibat în apă, tufărișuri, rariști de pădure, zăvoaie, din zona de silvostepă, până în etajul molidului. Arealul de răspândire al speciei este în Europa și Caucaz.

Datorită rarității și vulnerabilității, Fritillaria meleagris este o specie importantă din punct de vedere științific, ea regăsindu-se în Lista roșie a plantelor superioare din România dar și în Lista critică a plantelor vasculare din România. De asemenea, aceasta este ocrotită ca monument al naturii și poate fi admirată de la sfârșitul lunii martie și până în luna aprilie pe perioadă de 7-10 zile (florile rezistă doar o săptămână).

Laleaua pestriță este o plantă decorativă cu numeroase forme de cultură, mai ales în Europa, însă varianta ei sălbatică este pe cale de dispariție și beneficiază de protecție specială în unele rezervații din România. Prezența sa este menționată sporadic și în alte zone decât cele din ariile protejate, acest lucru fiind încurajator.
În țara noastră crește spontan în Lunca Pogănișului din județul Timiș. O altă zonă în care acest monument botanic crește în stare naturală este Rezervația naturală Pădurea Zamostea-Luncă din județul Suceava. Laleaua pestriță crește spontan și în apropierea pădurilor din mai multe localități, fiind menționată în Cheile Turzii (Cluj), Zău de Campie (Mureș), Șesul Orheiului (Bistrița), Lunca Oltului, în Pădurea Zamostea (Suceava) etc.
În ciuda frumuseții sale, floarea nu are miros sesizabil. Există, însă, unii autori care vorbesc despre mirosul său dezagreabil, asemănător blănii ude de animal sălbatic.
Cauzele reducerii și chiar ale dispariției lalelei pestrițe sunt legate de distrugerea habitatelor prin defrișarea pădurilor, pășunatul excesiv, de culegerea abuzivă a florilor pentru comercializare, precum și de scoaterea bulbilor.
Conservarea speciei se poate face: prin monitorizarea populațiilor existente, prin conservarea lor incluzându-le în rezervații naturale, precum și prin cultivarea în grădini botanice.

Legenda lalelei pestrițe (a florii de șah)
Una dintre frumoasele legende care înconjoară viața lalelei pestrițe ne spune că, la curtea împăratului (șahului) Persiei, trăia o tânără numită Daria care avea în grijă grădina imperială. Mergând vestea pentru pasiunea ei față de natură, într-o noapte a avut un vis neobișnuit: i-a apărut o fată care i-a cerut un buchet de flori pentru mama ei care suferea de o boală gravă. În schimbul acestui serviciu, fata din vis i-a promis Dariei că-i va oferi o specie nouă de plantă care să-i împodobească grădina pe care o avea în grijă. Zis și făcut: a doua zi dimineața Daria a avut bucuria de a observa că, pe lângă florile deja existente, a apărut o alta, mult mai atrăgătoare, căreia i-a dat numele de lalea pestriță sau floare de șah.



Sursa informațiilor Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” din Bacău.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu