Tezaure monetare din colecțiile Muzeului Municipiului București III - 21.04.2020

Tezaure monetare din colecțiile Muzeului Municipiului București

În anul 1980, cu prilejul unor lucrări de construcţie efectuate în apropierea Bisericii Cărămidarii de Jos (în fosta mahala Cărămidarii de Jos, situată pe malul drept al râului Dâmboviţa, actualul cartier Tineretului) a fost descoperit un mare tezaur monetar alcătuit din 1373 piese din argint şi bronz argintat.

Structura tezaurului descoperit la Cărămidarii de Jos se prezintă astfel: 1372 monede otomane (1371 parale şi un aspru) la care se adaugă un gros polonez bătut în timpul domniei regelui Sigismund III (1587-1632). Moneda poloneză este foarte uzată, din această cauză având greutatea similară paralelor otomane cu a căror valoare este asimilată.
Lotul de monede otomane din tezaurul descoperit la Cărămidarii de Jos se repartizează astfel pe emitenţi: Ahmed I (1 ex.), Mahmud I (49), Mustafa III (148 de parale şi un aspru), Abdülhamid I (370), Selim III (648), Mustafa IV (19) şi Mahmud II (7) la care se adaugă 123 exemplare cu emitent neprecizat şi trei falsuri.
Dintre monedele otomane cea mai veche piesă este o para emisă la Constantinopol (Kostantiniye) în numele sultanului Ahmed III (1703-1730).

Descoperirea tezaurului de la Cărămidarii de Jos, compus aproape exclusiv din parale otomane nu este singulară, tezaure cu o structură similară fiind semnalate la Roşu, jud. Ilfov, Buzău (cartierul Obor), Băneasa (Bucureşti) şi biserica Brezoianu (Bucureşti). Studierea orizonturilor de tezaure generate în Ţara Românească, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul veacului următor, de conflictele dintre Imperiul otoman, Rusia şi Austria relevă o realitate surprinzătoare, unele depozite monetare fiind constituite aproape numai din parale emise în numele sultanilor Ahmed III, Mahmud I, Mustafa III, Abdülhamid I şi Selim III. De altfel paraua apare tot mai insistent în componența tezaurelor, începând cu ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, acest fenomen fiind pus pe seama speculei cu monedă otomană efectuată de negustorii din Austria şi în special cei din Transilvania.

Cele mai recente piese din tezaurul descoperit la Cărămidarii de Jos sunt două parale emise în anul 2 de domnie a sultanului Mahmud II care corespunde cu anii 1809-1810. Data de încheiere a tezaurului oferă şi un indiciu în privinţa momentului ascunderii care ar putea fi plasat în contextul războiului ruso-turc din anii 1806-1812.


Sursa informațiilor Muzeul Municipiului București.