Prezentare de carte: Beatrice Ciută, Plant species within the diet of Prehistoric communities from Transylvania, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2012, 144 p.

Beatrice Ciută, Plant species within the diet of Prehistoric communities from Transylvania, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2012, 144 p.

Autoarea acestei lucrări este cercetător ştiinţific la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, în cadrul Institutului de Arheologie Sistemică „Iuliu Paul”, din 2001 până în prezent. Preocupările sale pentru cerecetarea paleobotanicii sunt mai vechi, în anul 2006 publicând primul studiu în domeniu, referitor la alimentaţia dacilor. De asemenea, teza de doctorat susţinută în anul 2008 la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu a avut ca subiect Cultivarea plantelor în pre- şi protoistoria bazinului intracarpatic din România.

Lucrarea de faţă conţine rezultatele proiectului de cercetare intitulat Reconstruction of vegetal diet of prehistoric communities based on paleobothanical revelators recovered from archeological sites, derulat între anii 2010-2012.

Autoarea începe lucrarea printr-o scurtă introducere (Introduction, p. 7-9) în care ne sunt prezentate principalele obiective avute în vedere pentru realizarea ei, cum ar fi continuarea noului drum deschis în cercetarea transilvăneană, pentru studiile paleobotanice, care sunt esenţiale pentru reconstituirea dietelor vegetale ale omului preistoric.

În primul capitol, Geographical location and geomorphology for the study area and their natural resources (p. 11-33), autoarea localizează rolul mediului ambiant pentru comunităţile preistorice. Subcapitolul întâi, Major characteristics of the ecosystem (p. 13-21), aduce în discuţie geomorfologia depresiunii Transilvaniei, oferind detalii referitoare la bazinele râurilor, dealuri, platouri, formarea lor, precum şi aspectul actual al acestora. Următorul subcapitol, The hydrographical network (p. 21-24), prezintă reţeaua hidrografică a râului Mureş, precum şi principalul său traseu, arătând şi importanţa pe care o au afluenţii, cel mai important fiind Târnava. Al treilea subcapitol, The geomorphological specificity of Transylvania (p. 24-33), abordează resursele naturale din zonă (sare, cărbune, bitumină, gips şi oxizi de fier), climatul, sistemul hidrografic, solurile, precum şi vegetaţia. Climatul zonei este unul de deal, mai exact unul temperat. Solurile sunt cernoziomuri, podzoli maro, soluri maro, soluri maro foriestere şi cele care conţin loess. Cernoziomurile au fost căutate şi cultivate încă din preistorie, fiind cele mai fertile soluri. Vegetaţia zonei este una tipică de silvo-stepă.

În capitolul al II-lea, Holocen vegetation an climate reconstruction for the Transylvania area (p. 35-41), se relatează că de-a lungul Holocenului au avut loc schimbări climatice, câteodată destul de bruşte care, desigur, au afectat şi influenţat vegetaţia. În continuare sunt abordate principalele specii arboricole care au populat teritoriul Transilvaniei în Holocen, fiind corelate cu date absolute. Ne este prezentată şi importanţa analizelor de polen pentru reconstituirea mediului înconjurător din această perioadă.

Capitolul al III-lea, Emergence of plant cultivation and pathways of penetration in Transylvania (p. 43-56), ne arată că la 6.500 cal BC anumite specii de graminee (în special grâul) şi fructe specifice au fost aduse în sud-estul Europei. Acei agricultori care au venit din Anatolia fără concurenţă din partea „localnicilor” vânători-culegători au început să remodeleze mediul înconjurător, după bunul plac, neglijând resursele locale şi bazându-se pe produsele lor agricole. În a doua parte a capitolului, The emergence of cultivation in Transylvania (p. 52-56), se explică introducerea agriculturii în culturile neolitice intracarpatice.

Capitolul al IV-lea, Archaeobothanical data regarding vegetal diet of prehistoric communities from Transylvania (p. 57-130), este împărţit în trei subcapitole, reprezentând perioade istorice şi culturi arheologice: 1. Neolithic culture: Starčevo-Criş, Vinča, Iclod (p. 64-84); 2. Aeneolithic and bronze age cultures: Petreşti, Tiszapolgar, Toarte Pastilate, Bodrogkeresztur, Zau, Coţofeni (p. 85-120) şi 3. Late Bronze age: Cultural group Cehăluţ-Hajdúbogos (p. 121-130). Subcapitolele au pentru fiecare cultură arheologică analizată din punct de vedere al speciilor de plante analizate cel puţin câte o aşezare. Primele specii cultivate în perioada avută în vedere sunt: Triticum monococcum, Triticum dicoccum, Triticum aestivum, Hordeum vulgare nudum, Lens culinaris şi Pisum sativum.

Primul subcapitol, începe prin analiza sitului de la Şeuşa-La cărarea morii. Astfel, în acesta se pot observa urme ale cultivării primitive a cerealelor, prin descoperirea de râşniţe, seceri cu lame din silex şi plantatoare din corn. Al doilea sit analizat este cel de la Limba (Oarda de Jos). Aici în trecut, precum şi în prezent, zona era populată de specii de copaci, arbuşti precum Fagus, Acer platanoides, Ulmus minor, Quercus robus, Alunus glutinosa, Cornus mas şi Sambucus nigra, dar şi de plante erbacee, cum ar fi Rosaceae, Artemisia şi Urtrica. Prin studierea vegetaţiei actuale şi analize de sol s-a putut reconstitui mediul ambiant din preistorie. Al treilea sit este necropola de la Iclod (jud. Cluj), aici într-un mormânt de copil fiind descoperite, într-un mic vas, mai multe bucăţi de usturoi (Allium sativum), probabil depus în scopuri magico-religioase.

Al doilea subcapitol debutează cu situl de la Leşmir „Kuhn hill/Kuhnhégy” unde au fost scoase la lumină seminţe de T. Dicoccum carbonizate. Acestea au fost descoperite într-o săpătură din 2010 sub o râşniţă. Următoarele aşezări prezentate sunt siturile din Cheile Turzii, în special cel din Peştera Ungurească, care a fost cercetată în mai multe campanii, fiind găsite resturi carbonizate ale mai multe specii de cereale şi fructe. Nivelurile de locuire din peşteră aparţin culturilor Petreşti, Toarte Pastilate, Bodrogkeresztúr şi Coţofeni. În campania din 2010 au fost realizate noi analize paleobotanice, fiind descoperite şi resturi de legume. Penultima aşezare analizată în acest subcapitol este cea de la Şeuşa-Gorgan. După analizele arheobotanice au fost descoperite aproximativ 3,1 kg de seminţe carbonizate aparţinând specilor T. Dicoccum şi T. Monococcum. Ultima aşezare prezentată este cea de la Cetea-Picuita, din comuna Galda de Jos. După flotaţie au fost găsite aproximativ 500 cariopse de T. Dicoccum.

Cel de-al treilea subcapitol este dedicat aşezărilor de la Tăşnad-La Sere (jud. Satu Mare) şi Şimleul Silvaniei-Observator (jud. Sălaj), aparţinând epocii bronzului. În primul sit au fost găsite în săpătură cariopse de T. Dicoccum şi Hordeum sp. Al doilea a conţinut cariopse de T. Monococcum şi T. Dicoccum.

Cartea are la final o bibliografie consistentă (References, p. 133-144). Ea se bucură de o ilustraţie foarte bogată, de tabele, toate având explicaţii sugestive, intercalându-se perfect în text. Un alt avantaj al acesteia îl constituie editarea într-o limbă de circulaţie internaţională.

Lucrarea continuă demersurile autoarei în acest domeniu, având în vedere că cercetarea paleobotanică transilvană este numai la început, fiind un bun exemplu pentru cercetările viitoare.

Gligor Adrian BORZA

Prezentare de carte apărută pentru prima dată în Caietele CIVA, II, 2013, p. 241-243.