Vas-vatră (Pyraunos) din tumulul 10 din necropola tumulară de la Lăpuș

 

Vas-vatră (Pyraunos) din tumulul 10 din necropola tumulară de la Lăpuș
Vasul a fost descoperit în timpul cercetărilor arheologice efectuate de Carol Kacsó în necropola tumulară de la Lăpuș, în campania din anul 1970. Tumulul 10/1970, cu înălțimea de 2.90 m și diametrul de 28.40 m, avea în centrul lui o platformă arsă pe care au fost depuse grupat, în partea ei sud-vestică, mai multe vase întregi: cești cu torțile supraînălțate, vase-covată, pixide, diferite tipuri de oale precum o strachină decorată, atât pe interior cât și pe exterior, cu motive realizate prin incizie-excizie.
Vasele-vatră (pyraunoi) sunt foarte des întâlnite în epoca bronzului și continuă, cu diferite variante, până în prima epocă a fierului. Acestea au fost folosite pentru prepararea hranei cu ajutorul focului.
Varianta ilustrată aici este compusă dintr-un vas cu forma tronconică (oală) și două picioare, suficient de late pentru a asigura stabilitatea, unite între ele cu un brâu dispus pe corpul vasului. Vasul/oală este decorat pe întreaga suprafață cu striuri, iar sub margine cu patru motive în relief dispuse simetric. Foarte probabil acestea sunt reprezentări schematice ale coarnelor de bovideu. Picioarele sunt și ele decorate, pe interior și exterior, tot cu striuri.
Pyraunoi au ieșit la iveală în numeroase stațiuni aparținând culturilor epocii bronzului și primei epoci a fierului din Bazinul Carpatic. Vasele-vatră sunt cunoscute însă pe un spațiu mult mai întins din nordul Mării Negre și Anatolia până pe coastă vestică a Italiei.
Folosite la gătit este evident că cele mai multe descoperiri provin din așezări, găsite atât în interiorul locuințelor cât și în exteriorul acestora, însă sunt cunoscute și situații, ca și cea de la Lăpuș, când acesta fac parte din inventarul funerar al unor morminte. În această din urmă situație rămâne greu de stabilit dacă acestea au fost depuse cu un anume conținut pentru a-l însoți pe defunct în lumea de dincolo sau au fost folosite în contextul unei/unor ceremonii de comemorare a defuntului și apoi îngropate alături de acesta.
Vasul-vatră prezentat a fost restaurat la muzeul din Baia Mare, datează din prima jumătate a mileniului II î.Chr. și este atribuit din punct de vedere cultural grupului Lăpuș.
Dimensiuni: diametrul gurii-20 cm, diametrul fundului-6 cm, înălțimea vasului/12 cm, înălțimea totală-17.5 cm.
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, nr.inv.14810.
Literatura: C. Kacsó, Necropola tumulară de la Lăpuş (teză de doctorat), Cluj-Napoca, 1981; P. Romsauer, Πύραυνοι. Prenosné piecky a podstavce z doby bronzovej a doby železnej, Nitra, 2003.
Dan Pop, muzeograf
Zamfir Șomcutean, conservator

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.