Gheorghe
Fleşer, Alba Iulia. Oraşul şi monumentele
sale în imagini de epocă, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2015, Ediţia a II-a, 162 p.
(ISBN 978-973-117-557-7)
Autorul acestui album a fost muzeograf în cadrul secţiei
de Istorie a Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia. Preocuprile pentru
istoria artei, precum şi a oraşului Alba Iulia au început încă din studenţie
când a susţinut lucrarea de diplomă intitulată „Plastica barocă a Cetăţii Alba Iulia”. Astfel de-a lungul carierei
domnul Gheorghe Feşer a scris mai multe studii şi cărţi care fac referire sau
au în prim plan oraşul, printre ele se numără şi cea de faţă, pe care o voi
încerca să o prezint mai jos.
Albumul istoric debuteză
printr-o Prefaţă (p. 7) în care sunt
cuprinse scopul lucrării şi mulţumiriile. Urmează o Introducere (p. 8) care prezintă foarte pe scurt istoria aşezării
urbane Alba Iulia din antichitate până în secolul al XX-lea.
Cartea
este împărţită în două mari captole, Alba
Iulia. Ansamblul urban fortificat (Centrul istoric) (p. 9-69) şi Alba Iulia. Oraşul (p. 70-156), care la
rândul lor sunt împărţite în multe subcapitole fiecare, respectiv 25 şi 29.
În
Ansanblul urban fortificat (p. 9-13)
este vorba despre fortificaţia oraşului, în special cea de tip Vauban şi
clădirile care erau construite în interiorul acesteia, dar şi despre oamenii
care au contribuit la dezvoltarea ei. Următorul subcapitol, Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail”(p.
14-17), prezintă pe scurt istoricul celei mai vechi clădiri ecleziastice încă
în picioare din interiorul fortificaţiei de la Alba Iulia. Biserica şi Mănăstirea iezuiţilor (p. 18-20), aici este vorba
despre un ansamblu religios care a dispărut la începutul veacului al XX-lea. Biserica şi Mănăstirea trinitarienilor
(p. 21-23), cunoscută astăzi drept Biblioteca Batthyaneum, după mai multe
modificări, a fost un alt ansamblu ecleziastic construit în secolul al
XVIII-lea în partea de nord-vest a cetăţi bastionare. Catedrala Ortodoxă „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” (p. 24-26)
este cea mai nouă catedrală construită în interiorul cetăţii, ea având o
semnificaţie deosebită pentru istoria poporului român, aici fiind încoronaţi
Regele Ferdinand I şi Regina Maria.
Urmează
un subcaptol numit Reşedinţa episcopală
şi palatul principilor (p. 27-28) unde se discută despre evoluţia
arhitectonică a acestor clădiri cu o istorie aparte. Lucrarea contimuă prin
prezentarea mai multor clădiri din cetate, după cum urmează: Clădirea „Ierihon” (p. 29-30), Gimnaziul Romano-Catolic „Mailáth” (p.
31), Cazrma Mare a Infanteriei (p.
32), Direcţia de Geniu (p. 33), Cazarma Regimentului 91 Infanterie
„Ferdinand I” (p. 34), Cazarma
Pionierilor „Franz Iozef” (p. 35-36), Cazarma
Mică a Infanteriei (p. 37-38), Spitalul
Militar de Garnizoană (p. 39-40).
O
altă clădire reprezentativă pentru cetatea din Alba Iulia este Monetăria (p. 41-42), din păcate din
aceasta s-au păstrat doar câteva ziduri până astăzi, în lucrare este prezentat
un scurt istoric al acesteia.
Alte
două clădiri legate de activitatea militară austriacă din interiorul fortificaţiei
sunt Pavilonul Ofiţerilor (p. 43-44)
şi Cazinoul Militar (p. 45-47).
Cetatea are şi câteva monumente foarte importante pentru istorie, cărora le
este deicat câte un subcapitol, Monumentul
Losenau (p. 48), Monumentul Custozza
(p. 49-50) şi Obeliscul „Horea, Cloşca şi
Crişan” (p. 51-53). Fotificaţia de tip Vauban a fost înzestrată cu mai
multe porţi monumentale, cărora le este dedicat câte un subcapitol: Poarta I-a (anterior „Poarta Carol de Jos”)
(p. 53), Poarta a II-a (anterior „Poarta
Carol de Mijloc”) (p. 54), Poarta a
III-a (anterior „Poarta Carol de Sus”) (p. 55-60) şi Poarta a IV-a (anterior „Poarta Episcopului” sau „Poarta Nouă”) (p.
61). Capitolul se încheie prin prezentarea mai multor vederi generale ale
fortificaţiei (Ansamblul urban
fortificat. (Cetatea bastiobară din sec. al XVIII-lea). Vederi generale, p.
62-69).
Capitolul
II, Alba Iulia. Oraşul (p. 70-156),
prezintă clădirile din „oraşul de jos” întemeiat la începutul secolului al
XVIII-lea şi povestea acestora.
Primele
subcapitole sunt dedicate aşezămintelor de cult, după cum urmează: Biserica „Sfânta Treime” (cartierul Maieri)
(p. 72), Biserica „Adormirea Maicii
Domunului” (cartierul Lipoveni) (p. 73), Biserica „Sfânta Treime” (p. 74), Biserica „Bunavestire” (Centru) (p. 75), Biserica franciscanilor (p. 76-77), Biserica Reformată (Calvină) (p. 78), Biserica „Sfântul Ioan Nepomuk” din cartierul Partoş (p. 79-80), Biserica Evanghelică (Luterană) (p. 81),
Templele evereieşti (p. 82-84) şi Capela şi mănăstirea călugăriţelor ordinului
„Sf. Vincenţiu” (p. 85).
Următoarele
subcapitole fac referire la clădirile administrative şi cele de interes public:
Primăria oraşului (p. 86), Palatul Justiţiei (p. 87-90), Hotelul „Hungaria” (ulterior „Dacia”,
„Apulum”) (p. 90-92), Hotelul
„Europa” (p. 93-94), Poşta Regală şi
Banca Populară (p. 95), Palatul
Gisella (p. 96), Muzeul oraşului
(p. 97-98), Teatrul „Caragiale” (p.
99-101), Licelul „Mihai Viteazul” (p.
102-105), Gara Mare (p. 106-109) şi Gara Mică (halta Cetate) (p. 110-111).
Urmează
povestea clădirilor cu scop industrial, cum ar fi Moara „Johanna” (p. 112), Fabrica
de Spirt (p. 113) şi Uzina Electrică (p.
114-115). Un subcapitol aparte este dedicat pompierilor albaiulieni, Cazarma pompierilor civili şi militari
(p. 116-118).
Antepenultimul
şi penultimul subcapitol sunt dedicate străzilor, cartierelor, pieţelor şi
parcurilor oraşului (Cartiere şi străzi
(p. 119-128) şi Pieţele şi parcurile
oraşului (p. 129-147)). Oraşul şi
împrejurimile sale în toponimice (p. 148-156), astfel se numeşte ultimul
subcapitol din acest album.
Cartea
se încheie cu o Bibliografie selectivă
(p. 157), Lista iulustraţiilor (p.
158-159) şi un Cuprins (p. 161-162).
Albumul
istoric de faţă schiţează istoria oraşului Alba Iulia într-un mod simplu şi
accesibil tuturor categoriilor de cititori. Fiind bogat ilustrat acesta ne
creeză o imagine fidelă a urbei de-a lungul istoriei sale zbuciumate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu