Cărăbușul

 

𝐒𝐄𝐂𝐓̦𝐈𝐀 𝐃𝐄 𝐒̦𝐓𝐈𝐈𝐍𝐓̦𝐄𝐋𝐄 𝐍𝐀𝐓𝐔𝐑𝐈𝐈
𝐂𝐚̆𝐫𝐚̆𝐛𝐮𝐬̦𝐮𝐥 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨 𝐢𝐧𝐬𝐞𝐜𝐭𝐚̆ 𝐞𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐚𝐧𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐠𝐞𝐧𝐮𝐥 𝐌𝐞𝐥𝐨𝐥𝐨𝐧𝐭𝐡𝐚, 𝐟𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐚 𝐒𝐜𝐚𝐫𝐚𝐛𝐚𝐞𝐢𝐝𝐚𝐞, 𝐨𝐫𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐨𝐩𝐭𝐞𝐫𝐚.
𝐂𝐚̆𝐫𝐚̆𝐛𝐮𝐬̦𝐮𝐥 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐮𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐚𝐬𝐭𝐚𝐧𝐢𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐧𝐞𝐚𝐠𝐫𝐚̆, 𝐜𝐮 𝐞𝐥𝐢𝐭𝐫𝐞 𝐝𝐮𝐫𝐞, 𝐜𝐮 𝐝𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐞 𝐯𝐚𝐫𝐢𝐚𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐢. 𝐀𝐩𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞 𝐥𝐚 𝐬𝐟𝐚𝐫𝐬̦𝐢𝐭𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐚𝐩𝐫𝐢𝐥𝐢𝐞, 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐬̦𝐢 𝐬𝐞 𝐡𝐫𝐚̆𝐧𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐜𝐮 𝐟𝐫𝐮𝐧𝐳𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐫𝐛𝐨𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫. 𝐈 𝐬𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐳𝐢𝐜𝐞 (𝐩𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚𝐫): 𝐠𝐚̆𝐢𝐧𝐮𝐬̦𝐚̆, 𝐠𝐚̂𝐧𝐝𝐚𝐜-𝐝𝐞-𝐦𝐚𝐢, 𝐬𝐚𝐮 𝐜𝐚𝐫𝐚𝐛[𝐚𝐬̦] (𝐫𝐚𝐫 𝐟𝐨𝐥𝐨𝐬𝐢𝐭, „𝐨𝐚𝐢𝐞 𝐜𝐮 𝐛𝐨𝐭𝐮𝐥 𝐧𝐞𝐠𝐫𝐮”).
𝐸𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎̆ 𝑡𝑟𝑒𝑖 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑐𝑎̆𝑟𝑎̆𝑏𝑢𝑠̦ 𝑒𝑢𝑟𝑜𝑝𝑒𝑎𝑛:
Melolontha melolontha
Melolontha hippocastani
Melolontha pectoralis
Cărăbușul de mai (Melolontha melolontha) este o specie polifagă, întâlnită în toată Europa și semnalată în toate zonele țării noastre. În România, se regăsește în special în regiunile de antestepă, în apropierea pădurilor de stejar și fag.
𝐀𝐝𝐮𝐥𝐭̦𝐢𝐢 𝐚𝐩𝐚𝐫 𝐥𝐚 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐚𝐩𝐫𝐢𝐥𝐢𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐦𝐚𝐢. Au zbor crepuscular, de aproximativ 30 de minute.
Cărăbușul de mai are o generație la 3-4 ani și iernează în sol ca larvă și/sau adult. Pe parcursul zilei, cărăbușii de mai se adăpostesc în frunzișul pomilor sau arbuștilor și se hrănesc cu frunzele acestora. Depune ouăle în sol, preferabil în terenuri ușoare, la o adâncime de 10-20 cm, în grupe de câte 20-40. După 4-6 săptămâni apar larvele, adică în luna iulie sau la începutul lunii august. Larvele se hrănesc cu rădăcini mai fine, iar din al doilea an încep să atace și rădăcinile mai groase. Spre toamnă, larvele coboară în sol, la o adâncime de 40-80 cm, unde iernează.
Adulții acestei insecte atacă frunzele și, în unele cazuri, florile și fructele în formare, la speciile lemnoase și ierboase. În cazul unui atac puternic, frunzele sunt complet distruse, rămânând doar nervurile principale. După atac, pomii rămân desfrunziți, își pierd recolta, lemnul nu mai maturează și degeră în timpul iernii. Larvele atacă rădăcinile plantelor ierboase, rădăcinoase, tuberculifere, bulboase, precum și rădăcinile lemnoase ale puieților din pepinierele viticole și pomicole.
Larva este denumită popular „𝑣𝑖𝑒𝑟𝑚𝑒 𝑎𝑙𝑏” sau „𝑔𝑎̆𝑖𝑛𝑢𝑠̦𝑒” și este de culoare alb-gălbuie, cu protoracele și picioarele de culoare brun-gălbuie.
Larvele sunt considerate dăunători importanți în agricultură, din moment ce pot fi foarte distructive pentru recolte. Pana in secolul al XX-lea carabusii reprezentau o problemă majoră, pană la descoperirea pesticidelor. Larvele pot devasta culturile de cereale, iar adulții mănancă frunze și flori.
𝐂𝐚̂𝐭𝐞𝐯𝐚 𝐜𝐚𝐫𝐚𝐜𝐭𝐞𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐜𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐝𝐞𝐨𝐬𝐞𝐛𝐢𝐭𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐮𝐫𝐢𝐨𝐳𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢:
Femela poate fi usor deosebită de mascul, numărând „𝑓𝑟𝑢𝑛𝑧𝑒𝑙𝑒” de pe antenele lor, masculul având 7, iar femela 6. Acestea antene sunt folosite pentru detectarea feromonilor, asfel masculii pot găsi femelele până și pe intuneric.
Ciclul de viață al cărbușului (metamorfoza) începe când sunt depuse ouăle (Iunie-Iulie). Acesta devine o larvă albă ce trăiește sub pământ. In acest stadiu poate petrece și 3 ani sub pământ (până la 5 ani in condiții de climat mai rece), până ajunge la stadiul de pupă, iesind primavara un carăbus adult. Larvele se hrănesc cu rădăcini, până când ajung la aproximativ 4cm. Cărăbușii trăiesc ca și adulți doar 6 săptămani, timp in care o femelă poate depune pană la 80 de ouă.
Larvele sunt considerate un dăunător important în agricultură, din moment ce pot fi foarte distructive pentru recolte. Până in secolul al XX-lea cărăbușii reprezentau o problemă majoră, până la descoperirea pesticidelor. Larvele pot devasta culturile de cereale, iar adulții mănâncă frunze și flori.
Acul foarte intimidant de pe coadă, nu este folosit pentru a ințepa, acesta este folosit de femelă pentru a îngropa ouăle adânc în sol.
In tinerete, fizicianul Nikola Tesla a folosit 6 cărăbuși pentru a alimenta un motor (nu au fost folosiți pe post de combustibil, ci pentru a-l pune in mișcare).
In 1320 in Avignon a fost dat un ordin judecătoresc care interzicea cărăbușii, cei ce nu au respectat ordinul judecătoresc au fost prinși și omorati. În 1574 a fost o invazie atât de mare în Valea Severn (Marea Britanie), încât cărăbusii morți blocau morile de apă.
Larvele, dar și adulții sunt considerați delicatesa și incă sunt serviți în restaurante în unele țări.
Zborul cărăbușului este atât de zgomotos încât aceștia sunt auziți cu mult înainte să fie văzuți.
𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐛𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐚̆𝐫𝐚̆𝐛𝐮𝐬̦𝐮𝐥
Cărăbușii aproape au fost eradicati în totalitate la jumatatea secolului al XX-lea, prin folosirea excesivă a pesticidelor. Datorită reglementarilor din ce în ce mai stricte cand vine vorba de pesticide, cărăbușii exista iarăsi în număr mare. Iar aceasta refacere a pupulației de cărăbuși inseamnă vești proaste pentru culturile de cereale, grădinile de zarzavaturi și livezile de peste tot.
Pentru combatere, este recomandat să se efectueze arături adânci de toamnă, să se prelucreze repetat solul primăvara, întrucât acest lucru ajută la scoaterea larvelor la suprafață și expunerea lor la intemperii, precum și la acțiunea diverșilor prădători.
𝐒𝐮𝐫𝐬𝐚̆/𝐬𝐮𝐫𝐬𝐚̆ 𝐟𝐨𝐭𝐨: (https://www.plantmaster.ro/.../carabusul-de-mai-cum-il.../, https://www.specialistii.ro/enciclopedie/carabusii.html; https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83r%C4%83bu%C8%99; https://pixabay.com/ro/photos c%C4%83r%C4%83bu%C5%9F-insect%C4%83-aproape-prim%C4%83var%C4%83-4166923/).
𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: 𝐝𝐫. 𝐋𝐢𝐥𝐚 𝐆𝐢𝐦𝐚, muzeograf - Secția de Științele Naturii.

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.