Potârniche de stâncă Alectoris graeca (Meisner 1804)

 

Exponatul lunii iulie
Potârniche de stâncă
Alectoris graeca (Meisner 1804)
Clasa Aves, Ordin Galliformes, Familie Phasianidae

Conform iucnredlist.org, arealul speciei se găsește în sudul Europei, între Italia, Elveția, Austria, Serbia, Bulgaria și Grecia (fără Ungaria). A fost reintrodusă în Belgia, Liban și Spania.
Specia folosește o varietate de habitate de la altitudini de 3000 m în Alpi și până la nivelul mării. Preferă habitate însorite și aride, deschise, terenuri montane stâncoase, cu vegetație ierboasă și tufișuri de dimensiuni mici. Este o specie terestră, sedentară, de aproximativ 35 cm înălțime, cu anvergura aripilor de 165-172 mm. Are spatele de culoare maro, pieptul este cenușiu-albăstrui, burta arămie, bărbia albă, cu striații de alb, negru, cenușiu și castaniu pe aripi. De la frunte coboară pe laturile capului o dungă neagră în jurul gâtului, asemeni unui colier. Irisul este de culoare roșcată, ciocul și picioarele sunt roșii, iar masculul prezintă o protuberanță posterioară de tars de 2-5 mm. Greutatea variază între 500-750 gr, femelele fiind de dimensiuni mai mici.
Specia este monogamă, are o singură pontă pe an, formată din 9-18 ouă. Trăiește în grupuri de 10-20 de indivizi, iar în perioada de reproducere perechile se separă. Cântecul este zgomotos. Are o dietă predominant vegetală, dar se hrănește și cu insecte mai ales în perioada de reproducere.
Primele înregistrări pe teritoriul României au fost făcute în 1846 pe Valea Cernei și în apropiere de Sibiu în 1865. În județul Caraș-Severin a fost înregistrată prezența speciei în anii 1905 și 1955, în zona Pescari-Liubcova, în 1953 la Baziaș și în 1955 la Sasca Montană. Deocamdată nu există date credibile care să ateste prezența actuală pe teritoriul României.
Conform IUCN, Alectoria graeca are statut de specie aproape amenințată cu dispariția. Dintre cauze care au dus aici se pot aminti: deteriorarea și restrângerea habitatelor, renunțarea la activitățile agro-pastorale, dezvoltarea industriei turistice, braconajul, vânătoarea intensivă, contactul redus între metapopulații, hibridizarea cu indivizi crescuți în captivitate.
Exemplarul expus este un exemplar mascul, capturat în anul 1903 în localitatea Pescari din jud. Caraș-Severin de către Dionisie Linția. Acesta a fost un erudit ornitolog, pasionat vânător, preparator și colecționar care s-a desăvârșit în arta dermoplastiei, autor a numeroase lucrări științifice. A fost originar din localitatea Cacova (astăzi Grădinari) din județul Caraș-Severin. Și-a început activitatea de colectare în cadrul Societății de Științele Naturii din Timișoara, înființată în anul 1873. În calitate de custode al Muzeului de Științele Naturii a efectuat numeroase expediții pe teritoriul României în scopul cercetării și colectării de noi specii. În decursul anilor a reușit să întocmească cea mai mare colecție de păsări din România, pe care a donat-o Muzeului Banatului. Această colecție care îi poartă numele și din care face parte și exemplarul expus se găsește în cadrul Secției Științele Naturii din Muzeul Național al Banatului.

Date despre obiectul expus:
Sexul, data, locul colectării și nr. inv: mascul, 28.12.1903, Coronini (Pescari), jud. Caraș-Severin, nr. inv. 967

Surse bibliografice:
Munteanu, D., 1999 – Hamlyn Guide: Păsările din România și Europa, determinator ilustrat;
Linția, D., 1945 – Păsările din R.P.R., vol II, Ed. Academiei R.P.R., București;
Munteanu Dan și colab. 2015, Fauna României, Ed. Academiei Române, București;
***. https://www.iucnredlist.org/species/22678684/183062253

Text: Silviu Mureșan
Foto: Milan Șepetețan
Coordonare: dr. Sretco Milanovici

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.