O monedă antică emisă la Aradus, Phoenicia
Aradus este o cetate antică aflată pe o insulă în Marea Mediterană, în Phoenicia (astăzi Arwad, Syria), la 3 km în larg față în față cu orașul modern Tartus. Insula a fost locuită de fenicieni încă de la începutul mileniului II a.Chr., care au ridicat aici o adevărată fortăreață, înconjurând insula cu un zid masiv și construind un port artificial pe partea dinspre continent. Orașul se dezvoltă rapid, având propria sa flotă de corăbii cu ajutorul cărora făcea comerț. Mai târziu, ei se vor așeza și pe coasta litoralului din fața insulei, atingând cea mai mare întindere în vremea lui Strabon. Se pare că Aradus avea o oarecare supremație asupra orașelor de pe litoral pornind de la gura de vărsare a râului Orontes până spre nordul Libanului. Mărturii despre aradieni sau despre corăbiile lor s-au păstrat în izvoarele Egiptului faraonic, dar și pe monumentele Asiriei sau în anumite pasaje din Biblie.
În 332 a.Chr., orașul se supune lui Alexandru cel Mare, oferindu-i sprijin în cucerirea cetății Tyr. Ulterior, s-a bucură de favoarea regilor seleucizi din Syria. În anul 259 a.Chr. Aradus inaugurează o nouă eră locală, când dispare dinastia regală tradițională, iar el devine un oraș liber în cadrul regatului Seleucid în vremea lui Antiochus II.
În anul 38 a.Chr., Marcus Antonius va asedia orașul, care se va preda ulterior, pierzându-și astfel independența. În perioada romană, el va scade treptat în importanță, mai ales după ce va pierde posesiunile de pe continent, unde din sec. II p.Chr. este menționată așezarea Antaradus (din fața lui Aradus). Această decădere este vizibilă și din punct de vedere monetar. Primele emisiuni ale orașului încep să fie bătute spre sfârșitul sec. V – începutul sec. IV a.Chr., ele fiind alcătuite din stateri, tetroboli și oboli de argint imprimate cu legende aramaice, de etalon persic, dar și piese de bronz. După cucerirea cetății de către Alexandru cel Mare, se vor emite monede de argint, tetradrahme, drahme și hemidrahme de argint de etalon attic, completate de emisiuni de bronz. Intrarea lui sub autoritatea romană este marcată de o emisiune cu bustul lui Marcus Antonius. Atelierul monetar va emite mai multe serii de monede pseudo-autonome de bronz cu imagini standard și emisiuni imperiale fără întrerupere de la Augustus până la Traian. După aceea, el va bate sporadic și își va încheia activitatea în vremea lui Gordian III.
În colecția Dr. George Severeanu, se păstrează o monedă de bronz emisă la Aradus în timpul împăratului Traian (98-117 p.Chr.). Aceasta este imprimată pe avers cu bustul zeiței Astarte-Europa, o divinitate cu origine semitică, ce era adorată în Syria încă din mileniul I a.Chr. Ea a fost asociată în mitologia greacă cu Europa, care ar fi fost o prințesă feniciană ce a fost răpită de Zeus și dusă în Creta, după ce el s-a transformat într-un taur alb. Un templu al lui Astarte se afla în orașul fenician Sidon. Lângă bustul ei, în câmp dreapta, este redat mai mic capul laureat al împăratului Traian. Pe revers, este înfățișat un taur spre stânga, sub care apare legenda orașului în limba greacă, APAΔIΩN. Sus în câmp, cifrele EOT (376) indică faptul că moneda a fost bătută în anul 116/117 p.Chr. conform erei locale. Litera feniciană din câmp stânga reprezintă după unele păreri, seria emisiunii, o marcă a monetăriei.
Deși nu avem nici o informație referitoare la proveniența monedei din colecția Dr. Severeanu, nu este exclus ca ea să fi fost găsită în regiunea țării noastre. Aceasta ar fi putut ajunge aici ca urmare a reîntoarcerii spre nord a trupelor romane participante la campania împăratului Traian împotriva regatului parților desfășurată în ultimii ani ai domniei sale.
Sursa informațiilor Muzeul George Severeanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu