Sanctuarul dacic de la Mala Kopanya (Ucraina)

Sanctuarul dacic de la Mala Kopanya (Ucraina)
 
În preajma zilei de 1 Decembrie este mai demn şi tonifiant să trecem dincolo de un anumit festivism superficial şi desuet ce ne este servit în mod obişnuit şi să ne gândim la domenii autentice, la aspecte profunde şi perene ale civilizaţiei noastre. Obiectele descoperite în pământ, parte a patrimoniului istoric, reprezintă un astfel de domeniu încărcat cu o autenticitate şi o perenitate ce nu pot fi tăgăduite. În acest context de sărbătoare putem reflecta că dincolo de valoarea lor ştiinţifică şi artistică obiectele arheologice sunt în fapt purtătoare al celui mai direct şi mai limpede mesaj transmis din lumea strămoşilor noştrii. Referindu-ne la anul 2015 un astfel de ansamblu de obiecte evocatoare este reprezentat de valoroasele ofrande ce au fost descoperite lângă porţile cetăţii dacice de la Mala Kopanya. Publicarea la Satu Mare în anul 2015 a acestor descoperiri recente reprezintă o valoare cu totul deosebită ce a fost adăugată pentru totdeauna civilizaţiei dacice din spaţiul carpatic. Depuse în cadrul unor ceremonii cu scopul de a fi mesaje pentru zeii dacilor, aceste obiecte au ajuns ca după 2000 de ani de tăcere să devină purtătoare ale unor mesaje de veşnicie, dat fiind că ele nu vor contenii „să povestească” generaţiile ce vor trăii în spaţiul carpatic.

Cetatea

În zona din Ucraina aflată la vest de Carpaţi, în satul Malaya Kopanya, la doar 15 km de localitatea de frontieră Tarna Mare, se află una dintre cele mai impresionante cetăţi dacice. O mare parte din suprafaţa sa a fost deja cercetată, conturându-se imaginea unei aşezări ce a reprezentat un important centru al civilizaţiei dacice, una dintre davele la care fac referire autorii antici. O mare parte din ceea ce cunoaştem despre cetatea dacică de pe malul Tisei se datorează profesorului Vjačeslav Kotigoroško de la Universitatea din Ujgorod, care de peste 35 ani, în fiecare vară, realizează săpături arheologice ce ne aduc informaţii noi referitoare viaţa oamenilor ce au trăit în zona Tisei superioare, în ultimul secol al erei păgâne şi vremurile aflate în zorii erei creştine.
Aşezarea, cu o suprafaţă de 3,5 ha, se află pe un deal cu pante abrupte de pe malul drept al Tisei, într-un defileu în care, ieşind spre câmpie, râul străbate ultimele culmi ale Carpaţilor. Sistemul de apărare al cetăţii este deosebit de complex, demn de un mare centru politic, comercial şi religios aflat la fruntariile nordice ale Daciei. Dealul, ce are pe trei laturi pante abrupte cu înălţimi de 80 metri, a fost înconjurat de un zid imens, construit din pământ, piatră şi bârne de lemn. În locurile în care este mai bine păstrat acesta are şi acum o înălţime de 2,5 m şi o lăţime de 12 m.

Dumbrava sacră de la poarta cetăţii

Cu ajutorul detectorului de metale arheologii din Satu Mare şi Ujgorod au descoperit indicii importante care sugerează posibilitatea identificării locului unui posibil cimitir. Într-un teritoriu restrâns, aflat pe o pantă din apropierea cetăţii, au fost găsite patru catarame din fier, inelul unei catarame din bronz, precum şi un vârf de săgeată. Sondajul efectuat în locul în care a fost descoperit inelul de la cataramă a permis descoperirea cârligului de la cataramă cât şi a altor accesorii metalice de vestimentaţie, sugerând posibilitatea ca aceste piese să reprezinte elemente ale unui inventar funerar. Cercetările efectuate pe parcursul ultimilor cinci ani de Universitatea din Ujgorod au dus la descoperirea unei spectaculase colecţii de artefacte: sute de catarame şi paftale, săbii lungi, lanţuri pentru ataşarea săbiilor de centuri, vârfurile de lance şi suliţe, numeroase zăbale pentru cai, pinteni de călărie şi câteva bijuterii de aur şi argint. Deosebit de interesante sunt două paftale, una cu decor vegetal argintat şi una din fier cu decor animalier. Aceasta din urmă are două registre decorative ce redau o pasăre răpitoare ce prinde în ghiare un peşte, scena fiind una specifică mitologiei dacice. Prin realizarea artistică de care au beneficiat deosebit de spectaculoase sunt piesele de aur: fragmente dintr-un colan de aur, două brăţări şi un pandantiv. După descoperirile recente din zona Munţilor Orăştiei, acestea reprezintă cea mai mare cantitate de piese de aur ce provine dintr-o cetate dacică. Colanul aur, a cărui fragmente depuse au o greutate de 500 g, a avut o greutate iniţială ce poate fi estimată la 2-3 kg de aur.
Solul roşu de pădure în care au fost descoperite numeroasele piese metalice nu a permis o delimitare clară a mormintelor. S-a considerat că armele, podoabele şi piesele de harnaşament au fost culese de pe rugul funerar şi au fost îngropate împreună cu oase calcinate din trupul defuncţilor, a căror oase calcinate însă au fost distruse în timp de solul acid. Spre această interpretare conduceau şi cele şase urne în care s-au păstrat oasele incinerate. Surpriza a venit odata cu analiza acestor oase, despre care s-a constat că provin de la animale. Aceste rezultate trimit spre o altă interpretare a zonei cu descoperiri de arme şi podoabe. Ea ar putea reprezenta un „câmp sacru” în care sunt îngropate piesele metalice ce au rămas după arderea ofrandelor către zei. Astfele de incinte sacre sunt cunoscute la mai multe populaţii indoeuropene, în special la celţi unde ofrandele erau îngropate în pământ sau agăţate de arbori, în păduri sau în alte locuri ce erau considerate sacre. Grupurile de obiecte de prestigiu puse grupat sau răsfirate în aproierea cetăţii de la Mala Kopanya vin să aducă noi dovezi asupra existenţei unor asfel de locaţii sacre la daci, după acelea ce erau indicate mai demult în aşa zisele cimitire, printre care mai cunoscute sunt acelea din zona Porolissum (Moigrad, Sălaj) sau de la Zemplin (estul Slovaciei). Dincolo de descoperirile pomenite din arealul nord-dacic, fenomenul „locurilor (sanctuare) pentru ofrande” poate fi considerat unul general, fiind atestat de spectaculoasele brăţări de aur găsite în zona templelor de la Sarmizegetusa şi de alte descoperiri recente ce provin din dave dacice. Toate aceste descoperiri vin să arate că aceste comori ale dacilor nu au fost îngropate pentru a fi salvate de vrăjmaşi ( pentru a nu fi duse la Roma), cum se credea, ci cu mult înainte de aceste evenimente, dacii au renunţat la obiecte de valoare pentru a obţine bunăvoinţa zeilor.

Fast şi splendoare în capitala nordică a dacilor de la Mala Kopanya

Din perspectivă socială, antropologii consideră că depunerile de ofrande conţineau şi o componentă socială: elitele doreau să demonstreze că erau capabile să renunţe la bunuri de mare valoare în scopul de a capta bunăvoinţa divinităţii. Cetatea de la Mala Kopanya se prezintă ca o fortificaţie de prim rang a civilizaţiei dacice atât prin impresionantul său sitem defensiv dar şi prin o serie de descoperiri interioare. Stratul de depuneri antropice din interiorul fortificaţie, ce în unele locuri trece de doi metri, atestă o locuire intensă. Alături de numeroase clădiri obişnuite, ce aveau rolul de locuinţe sau anexe gospodăreşti, există şi câteva ce atrag atenţia asupra unor funcţionalităţi aparte. Patru dintre ele, de dimensiuni deosebit de mari (între 70 şi 175 m²) au câte o latură absidată. Având un plan identic cu al sanctuarelor de la Sarmizegetusa Regia sau din alte dave dacice, aceste construcţii fiind considerate clădiri cu caracter cultic.
În mai multe construcţii au fost descoperite cuptoare în preajma cărora se aflau creuzete sau turte şi zgură de metal. Prezenţa cleştilor şi a dălţilor nu lasă urme de îndoială că aceste clădiri au fost atelierele unor meşteri bronzieri sau fierari. Marea cantitate de unelte agricole sugerează că fierarii de la Mala Kopanya produceau uneltele pentru populaţia agrară din cetate şi din aşezările deschise aflate în apropierea ei. În interiorul fortificaţiei au fost descoperite şi numeroase arme (lănci, săbii, săgeţi, pumnale, scuturi) care certifică existenţa unui mare număr de luptători. Două fibule (broşe) masive de argint par a fi însemne de rang ale elitei războinice. Standardele de viaţă şi pretenţiile elitei ce conduceau cetatea sunt atestate de prezenţa câtorva amfore fabricate în oraşele greceşti de la Marea Neagră. Ele reprezintă ambalajul unor lichide de lux (vinuri sau uleiuri), cumpărate cu bani grei şi trecute cu mult efort peste Carpaţi. Comerţul intens ce se desfăşura în acest centru tribal din nord-vestul Daciei este atestat de provenienţă diversă a monedelor găsite în timpul săpăturilor din dava de la Mala Kopanya. Pe suprafaţa aşezării au fost descoperite un mare număr de monede romane dar şi diferite monede celtice sau din acelea ale coloniilor greceşti de pe coastele Adriaticii. Referitor la monedele găsite pe suprafaţa cetăţii, interesantă este descoperirea unui mare număr de monede de argint, numite de tipul Medieşu Aurit. Numărul mare a unor astfel de monede sugerează că tipul de monedă pe care îl foloseau dacii nord-vestici era confecţionat la Mala Kopanya. Dreptul de a bate monedă este un semn de independenţă polică. Ca urmare, putem aprecia că grandioasa fortificaţie de la Mala Kopanya a avu rolul unui important centru politic al Daciei nord-vestice, în care conducătorii zonei îşi băteau propria monedă. Locul pe care a fost construită fortificaţia nu a fost ales întâmplător, deoarece are o poziţie strategică deosebită. Ea controlează drumul nord-sud ce trece prin importantele trecători ce străbat Carpaţii Nordici - printre care şi pasul Verecke (aşa numita “Poartă a popoarelor”). În acelaşi timp cetatea de la Mala Kopanya controla şi traficul de pe Tisa, pe care, până târziu în Evul Mediu, sarea din zona Maramureşului istoric era transportată spre Câmpia Panonică.

Sursa: Liviu Marta (https://www.facebook.com/liviu.marta/posts/1674893079420931)- 29.11.2015

Alte articole pe același subiect: http://www.voceatransilvaniei.ro/tezaurul-dacilor-nordici-comoara-fabuloasa-descoperita-ucraina-la-mala-kopanya/; http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Cultura/Stiri/IMAGINI+IN+PREMIERA+Tezaur+dacic+descoperit+in+Ucraina; http://www.digi24.ro/Stiri/Regional/Digi24+Oradea/Stiri/Tezaur+dacic+descoperit+in+Ucraina+Digi24+Oradea+va+prezinta+in+.