VAS DE CULT (CRATER) DE EPOCĂ ROMANĂ
(sec. III p. Chr.)
(sec. III p. Chr.)
Exponatul lunii noiembrie la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța este reprezentat de un vas de cult (crater) de epocă romană.
Vasul a fost descoperit la începutul anului 1990 în sectorul de nord al orașului antic Tomis, într-un strat de depuneri arheologice peste care a fost ridicată una din bazilicile din epoca romano-bizantină (sec. V-VI p. Chr).
Vasul de tip crater este de tradiție elenistică, având forme care au evoluat inclusiv în primele trei secole după Hristos. Pereții poartă un decor bogat, realizat prin mai multe tehnici: presare, incizii, figuri aplicate. Reprezentările conţin scene mitologice (Dionysos Zagreus, mitul Persefonei, etc.) adaptate credințelor religioase din perioada romană timpurie, (cultul morții și al reînvierii redat prin reprezentarea viței-de-vie și a pomului vieții).
Dionysos Zagreus este zeitatea centrală a cultului orfic, protectorul agriculturii și al femeilor care nasc. Potrivit textelor orfice, Zagreus, fiul lui Zeus si al Persefonei, era socotit de catre tatăl său drept următorul stăpân al Universului. Hera, soția lui Zeus, din gelozie, le-a poruncit Titanilor să-l ucidă. Zagreus a fost tăiat în bucăți și devorat de către Titani. Zeus a reușit să-i salveze doar inima, rămasă încă vie, pe care a înghițit-o și, unindu-se ulterior cu Semele, a dat naștere unui nou fiu, zeul Dionysos, reîncarnare a lui Zagreus.
În epoca romană, craterul era folosit ca vas de cult utilizat în ceremoniile religioase şi consacrat ca ofrandă adusă divinităţii.
Sursa informaţiilor: https://www.facebook.com/minaconstanta/photos/a.829394250462130.1073741830.801004536634435/941127995955421/?type=3&theater; http://www.minac.ro/exponatul-lunii.html
Sacrificiul de regenerare este o "repetare" rituală a Ceaţiei. Conform mitului cosmogonic, lumile au fost constituite prin moartea rituală (violentă) a Marii Zeiţe sau "Mama-Glia", din trupul căreia au crescut ierburile. În special, originea grânelor şi a viţei de vie este pusă pe seama unui asemenea sacrificiu: acestea au încolţit din sângele şi carnea Marii Zeiţe sacrificată "la începuturi", ca efect a forţei fertilizante. Munca agricolă este un rit care se împlineşte pe trupul Mamei-Glia şi dezlănţuie forţele sacre ale vegetaţiei. Trupul îmbucătăţit al făpturii mitice primordiale a dat naştere seminţelor. Pe partea opusă a vasului este reprezentat Soţul Marii Mame. Ansamblul Cer Ploios-Taur-Mare Zeiţă constituia unul din elementele de unitate ale tuturor religiilor protoistorice din aria euro-afro-asiatică. Accentul cade pe funcţia genezic-agrară a zeului tautomorf al atmosferei. Sacralitatea Zeului Cerului derivă din hierogamia cu Marea Mamă agrară iar esenţa lui celestă este valorizată în funcţia genezică. Cerul este regiunea unde "mugeşte" tunetul, se adună norii şi se hotărăşte rodnicia ogoarelor, adică regiunea care asigură continiutatea vieţii pe pământ. Conform lui Mircea Eliade, transcendenţa cerului este înţeleasă mai ales în modalitatea sa meteorologică şi "puterea" lui echivalată cu un rezervor nelimitat de germeni. https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/3-1-2-credinta-in-nemurire---bazata-pe-pomul-vietii
RăspundețiȘtergere