70 de ani de arheologie la Tilișca - într-o singură expoziție!

 

70 de ani de arheologie la Tilișca - într-o singură expoziție!

Până în 30 august 2026, la Muzeul de Istorie - Casa Altemberger din Sibiu, în expoziția „70 de ani de cercetare arheologică în cetatea dacică de la Tilișca” puteți descoperi piese arheologice autentice, imagini edite și inedite din săpături și povestea evoluției metodelor de cercetare - de la tehnicile clasice la cele pluridisciplinare.
Expoziția face parte din proiectul Zilele Europene ale Arheologiei - România și este rezultatul a șapte decenii de muncă, pasiune și descoperiri spectaculoase.

Curatori: Gheorghe Vasile Natea, Mihail Chideșa, Adrian Georgescu, Ecaterina Natea, Florentin Perianu, Maria Raluca Teodorescu (Muzeul Național Brukenthal), Christian Kaiser (independent), Silviu Istrate Purece – ULB Sibiu.

Muzeul de Istorie Casa Altemberger 

Program de vizitare: miercuri – duminică, în intervalul 9-17

Foto: Dani Farcasiu

 

Sursa informațiilor Brukenthal National Museum / Muzeul Național Brukenthal.

𝗩𝗶𝗽𝗲𝗿𝗮 𝗰𝘂 𝗰𝗼𝗿𝗻 (𝗩𝗶𝗽𝗲𝗿𝗮 𝗮𝗺𝗺𝗼𝗱𝘆𝘁𝗲𝘀 𝗮𝗺𝗺𝗼𝗱𝘆𝘁𝗲𝘀)

 

𝐄𝐱𝐩𝐨𝐧𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐋𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐈𝐮𝐥𝐢𝐞 𝐥𝐚 𝐒𝐞𝐜ț𝐢𝐚 𝐝𝐞 Ș𝐭𝐢𝐢𝐧ț𝐞𝐥𝐞 𝐍𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 - Muzeul Olteniei!

În această lună, vă invităm să descoperiți secretele uneia dintre cele mai fascinante și neînțelese reptile din fauna #României: 

𝗩𝗶𝗽𝗲𝗿𝗮 𝗰𝘂 𝗰𝗼𝗿𝗻 (𝗩𝗶𝗽𝗲𝗿𝗮 𝗮𝗺𝗺𝗼𝗱𝘆𝘁𝗲𝘀 𝗮𝗺𝗺𝗼𝗱𝘆𝘁𝗲𝘀). 𝗠𝗲𝗺𝗯𝗿𝗮̆ 𝗮 𝗢𝗿𝗱𝗶𝗻𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗦𝗾𝘂𝗮𝗺𝗮𝘁𝗮, 𝗙𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗮 𝗩𝗶𝗽𝗲𝗿𝗶𝗱𝗮𝗲!

Această specie timidă, dar impresionantă prin adaptările sale biologice unice, va fi vedeta expoziției noastre așa că, vă invităm pe tot parcursul lunii iulie, la muzeu, pentru a-i studia detaliile anatomice remarcabile, de la faimosul corn nazal moale până la pupila verticală perfect adaptată pentru vânătoare! 

𝗖â𝘁 𝗱𝗲 𝗯𝗶𝗻𝗲 𝗰𝘂𝗻𝗼ș𝘁𝗶 𝗰𝗲𝗮 𝗺𝗮𝗶 𝗳𝗮𝗶𝗺𝗼𝗮𝘀ă 𝘃𝗶𝗽𝗲𝗿ă 𝗱𝗶𝗻 𝗥𝗼𝗺â𝗻𝗶𝗮?𝐂𝐮𝐦 𝐨 𝐫𝐞𝐜𝐮𝐧𝐨𝐚ș𝐭𝐞𝐦?

Are un cap lat, triunghiular, clar separat de gât, și un botic ascuțit dotat cu un „corn” nazal moale – detaliul unic care îi dă și numele! Pupila ei este verticală, iar corpul are o culoare de fond brun-arămie, cu o dungă elegantă în zig-zag pe spate și pete mari pe laturi.

𝟓 𝐋𝐮𝐜𝐫𝐮𝐫𝐢 𝐟𝐚𝐬𝐜𝐢𝐧𝐚𝐧𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬ă 𝐥𝐞 ș𝐭𝐢𝐢:
𝐄𝐬𝐭𝐞 𝐭𝐢𝐦𝐢𝐝ă, 𝐧𝐮 𝐚𝐠𝐫𝐞𝐬𝐢𝐯ă! În prezența omului, preferă să rămână nemișcată sau să se ascundă sub pietre și vegetație. Doar dacă este încolțită va șuiera scurt și puternic și se va strânge colac pentru a intimida.
𝐒𝐞𝐧𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥ă 𝐥𝐚 𝐟𝐫𝐢𝐠: Toamna intră devreme în adăpost, iar primăvara este ultima care iese din hibernare.
𝐌𝐞𝐧𝐢𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐭: Se hrănește cu vertebrate mici, șoareci, cârtițe și șopârle. Interesant este că homeotermele (animalele cu sânge cald) sunt ucise prin înveninare înainte de a fi înghițite, în timp ce poikilotermele (cele cu sânge rece) sunt adesea înghițite de vii!
𝗘𝘀𝘁𝗲 𝗼 𝘀𝗽𝗲𝗰𝗶𝗲 𝗼𝘃𝗼𝘃𝗶𝘃𝗶𝗽𝗮𝗿ă. Împerecherea are loc în aprilie-mai, iar la sfârșitul lui august sau începutul lui septembrie vin pe lume între 4 și 18 pui.
𝐌𝐢𝐜𝐢, 𝐝𝐚𝐫 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐧𝐢𝐜𝐢: Juvenilii sunt de dimensiuni foarte mici, dar sunt înzestrați cu venin încă din primele zile de viață! Este considerată cea mai periculoasă specie de la noi din țară, în special din cauza veninului injectat în cantități mai mari.

Vrei să descoperi mai multe exponate și secrete din lumea reptilelor? Te așteptăm la Secția de Științele Naturii -Muzeul Olteniei să explorezi biodiversitatea extraordinară a României!

Text: 𝐀𝐧𝐜𝐚 𝐀𝐥𝐞𝐱𝐚𝐧𝐝𝐫𝐮- 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟, Secția de Științele Naturii - Muzeul Olteniei

 
Sursa info: FUHN I. & VANCEA Șt. 1961. „Fauna R.P.R.”, Reptilia. Fascicula 2. Edit. Academiei Republicii Populare Române 14(1). 349 pp.

Sursă Foto: Muzeul Olteniei - 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐞𝐧𝐭 𝐝𝐞 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐂𝐨𝐦𝐚𝐧 𝐀𝐥𝐢𝐧𝐚, 𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐒̦𝐭𝐢𝐢𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞 𝐍𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢;

 

https://www.inaturalist.org/taxa/81522-Vipera-ammodytes
https://en.balcanica.info/2-8948

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

S-au găsit urmele unei protoplanete distruse acum 4,5 miliarde de ani?

 

S-au găsit urmele unei protoplanete distruse acum 4,5 miliarde de ani? 

Un meteorit găsit în Sahara, cunoscut sub numele de NWA 15915, atrage atenția cercetătorilor nu doar prin originea sa posibilă ci și prin chimia extrem de neobișnuită. Fragmentul face parte din categoria foarte rară a angritelor, unele dintre cele mai vechi roci vulcanice din Sistemul Solar. Din peste 80.000 de meteoriți identificați până acum pe Pământ, doar 68 aparțin acestei clase. Ceea ce îi face speciali este conținutul foarte redus de dioxid de siliciu, un compus care reprezintă unul dintre principalele ingrediente ale scoarțelor planetelor telurice precum Pământul și Marte.

Această „semnătură chimică” nu se potrivește cu niciun corp ceresc cunoscut în prezent și sugerează că meteoritul ar putea proveni dintr-o lume primordială dispărută în primele milioane de ani ale Sistemului Solar. Dacă această ipoteză se confirmă, mica rocă din Sahara ar putea reprezenta una dintre puținele urme rămase ale unei protoplanete distruse poate acum 4,5 miliarde de ani.

#Planetariul #Brasvo lpi.usra.edu

 

Sursa informațiilor Planetariul „Cosmonaut Dumitru Prunariu” Brașov.

VAS CERAMIC UTILITAR ȘI DECORATIV

 

𝑷𝒊𝒆𝒔𝒂 𝒍𝒖𝒏𝒊𝒊 𝒊𝒖𝒍𝒊𝒆

VAS CERAMIC UTILITAR ȘI DECORATIV

Datare: ½ sec. XX
Proveniență: Fondul Vechi
Piesă confecționată din ceramică smălțuită, cu motive decorative zoomorfe (ursul, șarpele). 

Vasele din lut de tip “borcan”, având ca figură centrală ursul șezând, au fost realizate în mai multe regiuni de pe teritoriul României: Valea Bârgaielor (Bistrița), Valea Vâlsanului (Argeș) și în Ținutul Secuiesc. În ele se depozita mierea sau tutunul.

Vasul este atipic și prin cele două suporturi pentru lumânări.
Ținând cont de culorile folosite la smălțuire, piesa ar putea fi asociată centrului ceramic Glogova. 

Obiectul ceramic din inventarul Muzeului Regiunii Porților de Fier seamănă izbitor cu piesele tradiționale de ceramică britanică Staffordshire, în special cu vasele și cănile folosite în secolele XVIII-XIX, prin formele specifice (ursul șezând, care ține în brațe un animal în picioare) sau confecționarea obiectului din două piese (capul detașabil și abdomenul de dimensiune mai mare).

 

#MuzeulRegiuniiPorțilorDeFier #PiesaLunii #PatrimoniuCultural #Ceramică

 

Sursa informațiilor Muzeul Regiunii Porţilor de Fier.

Pitonul birmanez Python molurus bivittatus, (Kuhl, 1820)

 

Deschiși permanent pentru cunoaștere!

Exponatul lunii iulie 2026, la Vivariu Bacău -
Pitonul birmanez Python molurus bivittatus, (Kuhl, 1820)

Pitonul birmanez, cunoscut adesea sub denumirea populară de piton tigru sau piton tigrat, a fost descris din punct de vedere științific în anul 1820. De-a lungul timpului, acest taxon a fost încadrat ca subspecie a pitonului indian (Python molurus). Revizuirile filogenetice și morfologice recente au determinat însă separarea sa clară, fiind recunoscut în prezent drept specie complet independentă la nivel taxonomic. 

Este un prădător exclusiv carnivor care folosește constricția ca metodă unică de prindere a prăzii. Spectrul trofic evoluează liniar, în concordanță directă cu dezvoltarea ontogenetică a exemplarului, astfel: juvenilii, vânează cu precădere micromamifere (rozătoare) și păsări de talie mică, iar adulții: au capacitatea de a înghiți prăzi de dimensiuni mari, inclusiv mamifere de talia unei căprioare.
Datorită cromaticii deosebite, specia prezintă un interes major pentru colecțiile herpetologice private și expozițiile publice din cadrul instituțiilor muzeale. Cu toate acestea, din cauza taliei masive și a unui reflex de atac extrem de agresiv manifestat strict în momentul hrănirii, specia nu este recomandată crescătorilor începători. Speranța de viață estimată în condiții controlate este de aproximativ 20 de ani.

La pitonii birmanezi ciclul reproductiv se declanșează la începutul primăverii. După depunerea pontei în cuib protejat, femela prezintă un comportament parental complex: se încolăcește deasupra ouălor și generează căldură metabolică prin contracții musculare spasmodice și ritmice. Acest proces fiziologic este necesar pentru menținerea unei temperaturi constante de incubație, optimizată între 29°C și 32°C.
Pitonul birmanez la nivel global, ca toți reprezentanții familiei Pythonidae sunt incluși în Anexa II a Convenției CITES pentru a preveni declinul populațiilor din arealul lor nativ din Asia recoltarea și comerțul cu această specie fiind strict monitorizate. În opoziție directă cu statutul de protecție original, pitonul birmanez a devenit o specie invazivă de un impact critic în statul Florida (SUA), în special în ecosistemul fragil al Parcului Național Everglades. Multiplicarea necontrolată a exemplarelor eliberate în natură a generat un dezechilibru ecologic major, la nivelul populațiilor de mamifere și păsări locale.

Material realizat de muzeograf dr. Burghelea Costel.

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău.

𝐎𝐏𝐀𝐈𝐓̦ 𝐑𝐎𝐌𝐀𝐍

 

𝐃𝐢𝐧 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐢𝐦𝐨𝐧𝐢𝐮𝐥 Muzeul Olteniei – 𝐎𝐏𝐀𝐈𝐓̦ 𝐑𝐎𝐌𝐀𝐍

În lumea romană, un mic 𝐨𝐩𝐚𝐢𝐭̦ aducea lumina și alunga întunericul după apusul soarelui.

Acest 𝐨𝐩𝐚𝐢𝐭̦ 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧 𝐝𝐢𝐧 𝐥𝐮𝐭 𝐚𝐫𝐬, descoperit la 𝐒𝐭𝐨𝐢𝐧𝐚, 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐆𝐨𝐫𝐣, face parte din 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐎𝐩𝐚𝐢𝐭̦𝐞 𝐚 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢.

Opaițul este prevăzut cu 𝐜𝐢𝐧𝐜𝐢 𝐜𝐢𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢, prelungiri ale recipientului în care erau introduse fitilurile (feștilele). Corpul opaițului, destinat păstrării combustibilului, este prevăzut cu un disc, și un orificiu de umplere pentru alimentarea cu ulei. Prin cele cinci fitiluri, opaițul putea produce o lumină mai puternică decât exemplarele obișnuite, prevăzute cu un singur cioc.

Pe discul central se află un 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐫 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐢̂𝐧 𝐫𝐞𝐥𝐢𝐞𝐟, reprezentând o 𝐚𝐜𝐯𝐢𝐥𝐚̆, simbol frecvent asociat lumii romane și puterii imperiale. Marginea este ornamentată prin 𝐜𝐚𝐧𝐞𝐥𝐮𝐫𝐢 (șanțuri fine) dispuse radial, asemenea unor raze, un motiv întâlnit frecvent la opaițele din 𝐞𝐩𝐨𝐜𝐚 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧𝐚̆.

Alimentate cu 𝐮𝐥𝐞𝐢 𝐯𝐞𝐠𝐞𝐭𝐚𝐥, opaițele erau folosite pentru iluminat în locuințe, ateliere, edificii publice sau contexte funerare. Dincolo de rolul practic, decorul lor oferă informații despre 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚 𝐜𝐨𝐭𝐢𝐝𝐢𝐚𝐧𝐚̆ , credințele și universul cultural al comunităților romane. 

𝐒𝐭𝐨𝐢𝐧𝐚, 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐆𝐨𝐫𝐣
𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥: 𝐜𝐞𝐫𝐚𝐦𝐢𝐜𝐚̆
Dimensiuni: 𝐥𝐮𝐧𝐠𝐢𝐦𝐞 = 𝟏𝟏,𝟖 𝐜𝐦; 𝐥𝐚̆𝐭̦𝐢𝐦𝐞 = 13,2 cm; 𝐢̂𝐧𝐚̆𝐥𝐭̦𝐢𝐦𝐞 =4 cm
𝐄𝐩𝐨𝐜𝐚 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧𝐚̆
𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 - 𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞, 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢

𝐓𝐞𝐱𝐭/𝐅𝐨𝐭𝐨: Camelia Săvescu, referent de specialitate, Biroul de Marketing, Muzeul Olteniei

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐬𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆: Dorin Alicu, „𝑂𝑝𝑎𝑖𝑡̦𝑒𝑙𝑒 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑒 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑈𝑙𝑝𝑖𝑎 𝑇𝑟𝑎𝑖𝑎𝑛𝑎 𝑆𝑎𝑟𝑚𝑖𝑧𝑒𝑔𝑒𝑡𝑢𝑠𝑎”, Cluj-Napoca, 1994; Constantin Lucian Băluță, „𝐿𝑢𝑐𝑒𝑟𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝐷𝑎𝑐𝑖𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑎𝑐𝑎𝑟𝑝𝑎𝑡𝑖𝑐𝑎̆”, Cluj-Napoca, 1983.

 

#DinPatrimoniulMuzeului #MuzeulOlteniei #SecțiaIstorieArheologie

#Arheologie #PatrimoniuCultural #EpocaRomană #OpaițRoman

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

Sărbătoarea Coroanei

 

De sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel, în comunitățile transilvănene, avea loc un obicei săsesc, ce a fost preluat, în unele sate, și de români. Profitând că este plină vară, când câmpurile sunt pline de flori, iar copacii plini de fructe, oamenii au transformat această zi într-o sărbătoare de mulțumire pentru rodnicia și frumusețea naturii.

În ajun, fetele tinere mergeau să culeagă flori pe care le duceau în coșuri în curtea casei parohiale. În paralel, flăcăii se duceau în pădure să adune frunze de stejar. Se forma o coroană din trei cercuri mari de lemn, care se împodobeau cu flori și frunze. În centru se punea cel mai frumos buchet compus din flori de grădină (garoafe și mușcate), iar la cercuri se alegeau numai flori de câmp. Se adăugau ruzinci, când erau coapte, agrișe căpșune coapte, dar și bomboane care se împărțeau copiilor la finalul evenimentului. Fiecare școlăriță primea de acasă o cunună, făcută de mame, care se agățau în cuiele din coroană.

Coroana astfel împodobită se ducea la biserică și se urca pe un stâlp înalt, această treabă revenindu-i șefului flăcăilor. Astfel, după slujba de dimineață, toți sătenii schimbau hainele de biserică cu cele de dans și reveneau la lăcașul de cult. În acel moment, de sus, de sub coroană, flăcăul ținea un scurt discurs celor prezenți, prin care mulțumea lui Dumnezeu pentru grija și dărnicia Lui. Apoi, fanfara cânta și tinerii dansau polka și vals. Coroana se desfăcea pe înserat, iar florile, frunzele, fructele și bomboanele erau împărțite participanților. 

În unele locuri exista obiceiul ca flăcăul care urca pe stâlpul înalt de lemn, până la coroană, să găsească acolo un pachețel cu mâncare și o sticlă de vin, pe care le lua drept trofeu. 

Foto: Sărbătoarea Coroanei, arhiva Muzeului de Etnografie Brașov

#SfințiiPetrușiPavel #SărbătoareaCoroanei #MuzeuldeEtnografieBrașov #comunitățitransilvănene #tradiții #Transilvania #haișitulamuzeu

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Emisiune numismatică cu tema Societatea Națională de Cruce Roșie din România – 150 de ani de la înființare

 

Începând cu data de 2 iulie 2026, Banca Națională a României lansează în circuitul numismatic o monedă din argint cu tema Societatea Națională de Cruce Roșie din România – 150 de ani de la înființare.

Caracteristicile monedei sunt următoarele:

Metal argint
Valoare nominală 10 lei
Titlu 999‰
Formă rotundă
Diametru 37 mm
Greutate 31,103 g
Calitate proof
Cant zimțat

Aversul monedei prezintă un detaliu al clădirii Spitalului Colțea, primul sediu al Crucii Roșii Române, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, valoarea nominală „10 LEI”, stema României și anul de emisiune „2026”.

Reversul monedei redă emblema de Cruce Roșie în prim-plan și, în fundal, scene ilustrând activitatea Crucii Roșii Române din diferiți ani, inscripția circulară „SOCIETATEA NATIONALA DE CRUCE ROSIE DIN ROMANIA – 150 DE ANI DE LA INFIINTARE” și anul de înființare „1876”.

Monedele din argint sunt ambalate în capsule de metacrilat transparent și sunt însoţite de broșuri de prezentare și certificate de autenticitate, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Pe certificatele de autenticitate se găsesc semnăturile guvernatorului BNR şi casierului central.

Tirajul aprobat pentru moneda din argint este de 500 de piese.

Preţul de vânzare pentru moneda din argint este 1.100,00 lei, inclusiv TVA, inclusiv broșura de prezentare și certificatul de autenticitate.

Monedele din argint cu tema Societatea Națională de Cruce Roșie din România – 150 de ani de la înființare au putere circulatorie pe teritoriul României.

Lansarea în circuitul numismatic a acestor monede se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Constanța, Dolj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.

Informații cu privire la achiziția monedelor se regăsesc pe site-ul Băncii Naționale a României, secțiunea Numismatică.

 

Sursa informațiilor BNR.