Emisiune numismatică cu tema 125 de ani de la nașterea lui George Matei Cantacuzino

 

Emisiune numismatică cu tema 125 de ani de la nașterea lui George Matei Cantacuzino

02.08.2024

Pentru rezervarea pieselor numismatice în vederea achiziționării puteți utiliza acest Formular, începând cu 5 august 2024, ora 9:00, în limita stocului destinat rezervărilor online.

În cazul în care stocul de monede numismatice destinat rezervărilor online se epuizează, vă informăm că există și posibilitatea achiziționării direct de la ghișeele sucursalelor regionale ale BNR, fără a fi necesară o rezervare în acest sens, începând cu data lansării emisiunii respective.


Începând cu data de 5 august 2024, Banca Națională a României lansează în circuitul numismatic o monedă din argint cu tema 125 de ani de la nașterea lui George Matei Cantacuzino.

Caracteristicile monedei sunt următoarele:

Metal Argint
Valoare nominală 10 lei
Titlu 999‰
Formă rotundă
Diametru 37 mm
Greutate 31,103 g
Cant zimțat
Calitate proof

 

Aversul monedei prezintă Palatul Mogoșoaia, la a cărui restaurare a participat George Matei Cantacuzino, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, stema României, valoarea nominală „10 LEI” și anul de emisiune „2024”.

Reversul monedei redă portretul, numele lui George Matei Cantacuzino, anii între care a trăit acesta „1899” și „1960” și inscripția „125 DE ANI DE LA NASTERE”.

Monedele din argint sunt ambalate în capsule de metacrilat transparent și sunt însoţite de broșuri de prezentare și certificate de autenticitate, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Pe certificatele de autenticitate se găsesc semnăturile guvernatorului BNR şi casierului central.

Tirajul maxim pentru moneda din argint este de 5.000 piese.

Preţul de vânzare pentru moneda din argint este 500,00 lei, exclusiv TVA, inclusiv broșura de prezentare și certificatul de autenticitate.

Monedele din argint cu tema 125 de ani de la nașterea lui George Matei Cantacuzino au putere circulatorie pe teritoriul României.

Lansarea în circuitul numismatic a acestor monede se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Constanța, Dolj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.

Informații cu privire la achiziția monedelor se regăsesc pe site-ul Băncii Naționale a României, secțiunea Numismatica.

Sursa informațiilor BNR.

O nouă monedă comemorativă din Germania - 03.08.2024

Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.

To celebrate the 300th anniversary of the birth of Prussian philosopher Immanuel Kant, Germany has issued a 20 euro silver coin to honour this revolutionary thinker and his important work.

Immanuel Kant

Immanuel Kant (1724 – 1804) was already considered during his lifetime the most influential thinker of his time and is now regarded as the most important philosopher of modern times. Kant devoted his life to his work: he remained a bachelor, never travelled and refused all invitations and appointments to other places. He came from a respectable family of craftsmen, but they became impoverished during his childhood. Scholarships and the support of an uncle enabled him to attend secondary school and study at “Albertina”, the University of Königsberg. After completing his studies, he initially worked as a private tutor before returning to the University of Königsberg in 1755. He lectured there continuously for over 40 years, and his lectures covered a wide range of topics, from logic and metaphysics to physical geography, mineralogy and practical philosophy, to ethics, natural law and pedagogy.

However, Kant appears to be anything but a cerebral theorist: he is described as a fun-loving person and a brilliant artist, he made money playing billiards and cards and moved in the upper circles of Königsberg society. He changed his lifestyle when he turned 40, probably prompted by the death of a friend. He went out less and subjected his life to strict rules. For example, he got up at five in the morning every day to start work. Nevertheless, he remained a sociable person. In 1770 he finally received the chair of logic and metaphysics at the University of Königsberg, after having applied for it unsuccessfully since 1756.

After a "decade of silence" during which he published only occasional small writings, from 1781 onwards he published ground-breaking works, the first of which would inaugurate a new era in the history of philosophy: the "Critique of Pure Reason", followed by, among other things, the famous essay "Answering the Question: What is Enlightenment?" (1784), the "Foundations of the Metaphysics of Morals" (1785), in which the categorical imperative is formulated for the first time, whose detailed justification is given in the "Critique of Practical Reason" (1788) and the "Critique of Judgment" (1790).

 

The coin’s motif conveys the power and originality of the great philosopher. The artist, Martin Dašek from Staré Hradiště (CZ), combines the silhouette of the philosopher, based on contemporary silhouettes, with a starry sky and the phrase “The starry sky above me and the moral law within me.” In doing so, he clearly focuses on two essential aspects of Kant’s thought: the localization of the natural order in the structures of the human mind and the self-

regulation of human reason in the moral law.

On the other hand, the coin shows the central stylised design of an eagle, thus representing the Coat of Arms of Germany. Next to it are the inscriptions: the face value “20 EURO”, the issuing country “BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND” (Federal Republic of Germany), the year of issue “2024”, the twelve European stars, the metal and its purity “silber 925”, and the mint mark “J” (Hamburg).

Technical characteristics

Date of issue: April 11, 2024
Country: Germany
Face Value: 20 euros
Metal: 925 silver
Quality: BU
Weight: 18 g
Diameter: 32.5 mm
Issue volume: 100,000

 

 

Sursa informațiilor aici.

Pescăruşul japonez (Lonchura striata var. domestica) - VIDEO

 

Sursa: Youtube Utilizator: Complexul Muzeal Ion Borcea Bacau

 

Exponatul lunii august 2024 la Vivariu Bacău - Pescăruşul japonez (Lonchura striata var. domestica)

Primii pescăruși japonezi au fost crescuţi în Orientul îndepărtat. Aceștia sunt de fapt un fel de ciudățenie a naturii din cauză că formează o rasă hibridă (fiind obținuți prin încrucișarea a două specii: mannikinul cu coada ascuțită și cinteza vărgată) și nu sunt găsiți în sălbăticie.
Cum sugerează numele lui științific, pescărușul japonez este una din puținele specii de cinteze domesticite. Aceștia sunt de fapt un fel de ciudățenie a naturii din cauză că formează o rasă hibridă (fiind obținuți prin încrucișarea a două specii: mannikinul cu coada ascuțită și cinteza vărgată) și nu sunt găsiți în sălbăticie. Se crede că scopul inițial în spatele perfecționării pescărușului japonez a fost dezvoltarea unei rase de păsări care să fie folosită în adoptarea și creșterea altor specii mai dificile de cinteza. Pescărușii japonezi se înmulțesc ușor și astfel devin părinți adoptivi ideali pentru multe specii de cinteze din cele mai rare care nu sunt suficient de stabile cât să îndeplinească calități de părinți buni.
Oricare ar fi originea acestora, pescărușii japonezi reprezintă una dintre cele mai agreabile și ușor de întreținut specii de cinteză.

Material realizat de conservator Corduneanu Emil.

 

Sursa informațiilor Observatorul Astronomic "Victor Anestin" Bacău.

Exponatul lunii august 2024: Vârfuri de lance din depozitul de bronzuri de la Bogdan Vodă

 

Exponatul lunii august 2024: Vârfuri de lance din depozitul de bronzuri de la Bogdan Vodă

În noiembrie 1980, pe dealul Zneamăn (com. Bogdan Vodă, jud. Maramureș), a ieşit la iveală un depozit de bronzuri. Primele piese au fost descoperite întâmplător, în timpul aratului, de către localnicul Mihai Mariş Bercea, care a adunat câteva obiecte de bronz.
Cercetările arheologice au fost demarate în anul următor sub conducerea lui Ion Motzoi-Chicideanu de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București şi Georgeta Maria Iuga de la Muzeul din Baia Mare. Cu acest prilej a fost efectuată o săpătură de salvare, în urma căreia s-a constatat că este vorba de un depozit însemnat de piese din bronz. Elevii şcolii din Bogdan Vodă, alături de săteni au ajutat la cercetarea locului.
În colecția Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș se păstrează astăzi un număr de 231 de obiecte din bronz. Depozitul conține piese precum: celturi de tip transilvănean, celturi cu plisc, fragmente de lame de spade, vârfuri de spade, pumnale, topoare cu aripioare, seceri etc. Piesele descoperite datează din Epoca Târzie a Bronzului.
Pentru dvs., în luna august, am pregătit în cadrul proiectului nostru „Exponatul lunii” trei vârfuri de lance din această colecție; bunurile sunt înregistrate cu următoarele numere de inventar: 19502, 19503 și19505.
Din punct de vedere al conservării, obiectele se află în stare foarte bună de conservare.
Pentru cei interesați de această colecție, vă lansăm, pe această cale invitația de a veni la muzeu pentru cercetare. 

Bibliografie:
I. Motzoi-Chicideanu, G. Iuga, „Der Bronzefund von Bogdan Vodă, Kr. Maramureş”, în: T. Soroceanu (ed.), „Bronzefunde aus Rumänien”, PAS 10, Berlin 1995, p. 141–168.
C. Kacsó, „Noi date cu privire la depozitul de bronzuri de la Bogdan Vodă (I)”, „Crisia”, Oradea, 40, 2010, p. 13-45.
Text: Monica Ghiman, conservator bunuri culturale mobile.

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

Cercelul de tip cuman de la Cuptoare

 

Cercelul de tip cuman de la Cuptoare

Cerceii de tip Tokay, de la Cuptoare au fost găsiți într-un anume context arheologic, alături de o pereche de cercei numiți cercei de tip cuman. Perechea de cercei de tip cuman, doar unul expus, au veriga torsadată, pe ea fiind fixate trei elemente decorative, două sub formă globulară și montura centrală sub forma a două calote semisferice, decorată cu conuri în relief și aplicații din granulații din argint, dispuse într-un model triunghiular. Cele trei elemente ornamentale sunt fixate cu fir filigranat. Cerceii de tip cuman au analogii tipologice și decorative cu piesele de la Voinești și Cernăuți, din spațiul Bucovinei, cât și cu un cercel de la Braničevo și Prilep. Podoabele de la Voinești și din spațiile învecinate, poloneze și ucrainene, sunt plasate în intervalul secolelor XII-XIII.
Piesele de la Cuptoare, cerceii de tip cuman cât și cei de tip Tokay, par să aparțină deopotrivă veacului al XIII-lea, fără a avea însă un argument ferm, numismatic spre exemplu, în această privință.
dr. Dacian Rancu

conservator Claudia Teodorescu

Bibliografie
Dumitru Țeicu, Arta minoră medievală din Banat, Timișoara, 2009, p.55-56.

 

Sursa informațiilor Muzeul Banatului Montan Reșița.

𝑭𝒂𝒄𝒕𝒖𝒓𝒂̆ 𝒆𝒎𝒊𝒔𝒂̆ 𝒅𝒆 𝑫𝒆𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒎𝒂𝒔̧𝒊𝒏𝒊 𝒔̧𝒊 𝒐𝒃𝒊𝒆𝒄𝒕𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒐𝒕̧𝒆𝒍 „𝑲𝒖𝒈𝒍𝒆𝒓 𝒔̧𝒊 𝑨𝒏𝒅𝒓𝒆́𝒏𝒚𝒊” – 𝒓𝒆𝒑𝒓𝒆𝒛𝒆𝒏𝒕𝒂𝒏𝒕̧𝒂 𝒍𝒐𝒄𝒂𝒍𝒂̆ 𝒂 𝑭𝒂𝒃𝒓𝒊𝒄𝒊𝒊 𝒅𝒆 𝒎𝒂𝒔̧𝒊𝒏𝒊 𝒂𝒈𝒓𝒊𝒄𝒐𝒍𝒆 „𝑪𝒍𝒂𝒚𝒕𝒐𝒏 𝒔̧𝒊 𝑺𝒉𝒖𝒕𝒕𝒍𝒆𝒘𝒐𝒓𝒕𝒉”

 

𝑭𝒂𝒄𝒕𝒖𝒓𝒂̆ 𝒆𝒎𝒊𝒔𝒂̆ 𝒅𝒆 𝑫𝒆𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒎𝒂𝒔̧𝒊𝒏𝒊 𝒔̧𝒊 𝒐𝒃𝒊𝒆𝒄𝒕𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒐𝒕̧𝒆𝒍 „𝑲𝒖𝒈𝒍𝒆𝒓 𝒔̧𝒊 𝑨𝒏𝒅𝒓𝒆́𝒏𝒚𝒊” – 𝒓𝒆𝒑𝒓𝒆𝒛𝒆𝒏𝒕𝒂𝒏𝒕̧𝒂 𝒍𝒐𝒄𝒂𝒍𝒂̆ 𝒂 𝑭𝒂𝒃𝒓𝒊𝒄𝒊𝒊 𝒅𝒆 𝒎𝒂𝒔̧𝒊𝒏𝒊 𝒂𝒈𝒓𝒊𝒄𝒐𝒍𝒆 „𝑪𝒍𝒂𝒚𝒕𝒐𝒏 𝒔̧𝒊 𝑺𝒉𝒖𝒕𝒕𝒍𝒆𝒘𝒐𝒓𝒕𝒉”

Porțiunea publicitară a facturii este situată în câmpul din stânga a tipăriturii. Aceasta este formată din text publicitar în limba maghiară, cu o parte din litere în maniera Secession, şi dintr-un desen grafic, detaliat, prezentând produsul oferit spre comercializare, un locomobil în stare de nefuncţionare, posibil un produs nou. Documentul fiscal imprimat la Tipografia „Helyfi László” din Oradea, a fost emis la data de 9 ianuarie 1909. Depozitul şi magazinul avea drept obiect de activitate comerţul en- gros, cu obiecte din metal şi maşini agricole. Acesta era situat în Nagyvásártér-Piața Mare (azi, Piaţa 1 Decembrie 1918), colţ cu strada Deák Ferenc (azi, Aleea Emanuil Gojdu).

Text: ing. dr. Ronald Hochhauser, muzeograf, Muzeul Țării Crișurilor

 

Sursa informațiilor Muzeul Ţării Crişurilor Oradea - Complex Muzeal.

EXPONATUL LUNII AUGUST: Artist neidentificat din Banat, mijlocul secolului al XIX-lea - Legendă din Caransebeș

 

EXPONATUL LUNII AUGUST
Artist neidentificat din Banat, mijlocul secolului al XIX-lea
Legendă din Caransebeș 

ulei pe pânză cașerată pe carton, 65 x 50,5 cm, nesemnat, nedatat
Compartimentul de Arte Vizuale, nr. inv. 48
achiziție din anul 2022

Lucrarea de pictură Legendă din Caransebeș are o circulație atestată prin colecția Saphier Dezső din Budapesta și două colecții din Cluj-Napoca și Timișoara. De o importanță majoră pentru imaginarul austriac asupra populației românești din Banat în momentul cuceririi acestuia de Imperiul Habsburgic în anul 1718, pictura redă una dintre legendele locale privind existența unor locuitori cu vârste foarte mari: familia Rovin din Sadova (districtul Caransebeș), formată din Ioan (în vârstă de 172 ani) și Sara (164 ani), căsătoriți de 146 ani, fiul lor având 140 de ani. Legenda țesută în jurul acestei familii a fost popularizată prin gravuri care au circulat în secolul al XVIII-lea în Europa Centrală. Pictura Legendă din Caransebeș a fost executată după două gravuri cu trei membrii ai familiei Rovin din Sadova, izvoarele documentare menționând mai multe picturi realizate după gravurile din secolul al XVIII-lea. Executată după anul 1860 de un artist cu studii academice, probabil la comanda Episcopiei Caransebeșului sau a unui reprezentant al comunității românești din Banat, pictura prezintă în partea inferioară un text cu litere latine, care redă istoria familiei Rovin. Această compoziție este una dintre cele mai importante lucrări cu subiect istoric din Banatul secolelor XVIII - XIX, constituind o piesă de rezistență în viitoarea expoziție permanentă din Castelul Huniade. 

Text elaborat de: Marius Cornea, muzeograf, Compartimentul de Arte Vizuale

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

EXPONATUL LUNII AUGUST 2024: FOARFECĂ DE TUNS OI

 

EXPONATUL LUNII AUGUST 2024
FOARFECĂ DE TUNS OI

Descoperită prin cercetările arheologice realizate în situl de la Fulgeriș - „La 3 cireși”/Dealul Fulgeriș, com. Pâncești, jud. Bacău, campania 2010, secțiunea S XI, carou E, groapa Gr. 38, la adâncimea de -1,25 m. Aflată în patrimoniul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, cu nr. de inventar 35.766, foarfeca de tuns oi este datată în epoca geto-dacă, secolele I î.Hr. - I d.Hr. Confecționată din fier, prin batere, piesa are următoarele dimensiuni: lungime maximă = 17,5 cm, lungime lamă = 8 cm și lățime maximă = 4 cm.
Pământul de umplutură din Groapa Gr. 38 este de culoare brună, iar ca inventar au fost descoperite materiale datate în perioada geto-dacă, cum ar fi: fragmente ceramice de la un vas-borcan de mari dimensiuni, cu butoni decorați cu incizii în formă de cruce, un fragment de râșniță, o fusaiolă, precum și o foarfecă de tuns oi, descoperită întreagă, fiind știrbit doar un vârf de la una din lame (nr. inv. 35.766).
Așezarea geto-dacă de la Fulgeriș este situată în apropierea „davei” de la Pâncești, com. Pâncești, jud. Bacău (Tamasidava), unde au fost descoperite alte două fragmente de foarfece de tuns oi asemănătoare cu piesa prezentată. Foarfeca a fost restaurată și conservată de către colegii restauratori Iulia Voinescu (†) și Petru Voinescu.
Situl arheologic de la Fulgeriş - „La 3 cireşi”/ Dealul Fulgeriş este amplasat la nord de sat şi a fost descoperit în cadrul cercetărilor arheologice efectuate în anii ’60, de Marilena Florescu şi Viorel Căpitanu. Primele cercetări au fost întreprinse aici în anii 1987-1988, de Viorel Căpitanu, când s-a stabilit şi stratigrafia sitului: aşezare eneolitică (Cucuteni faza A), un nivel de locuire din epoca bronzului şi din epoca fierului (Latène). Încă de la începutul cercetărilor s-a constatat că aşezarea cu un nivel de locuire mai consistent este aceea din cultura Cucuteni. Menţionăm că nivelurile de locuire din epoca bronzului şi epoca fierului au fost distruse în timp de eroziunea terenului şi arăturile anuale, descoperind în stratul vegetal artefacte aparţinând acestor perioade şi unele complexe, majoritatea gropi menajere.
Cercetările arheologice pentru acest sit au fost reluate de subsemnata în 2003, efectuându-se 19 secțiuni arheologice, fiind cercetată o suprafață de 813,5 mp, în perioada 2003-2015, 2018, 2021. În urma acestor cercetări s-au descoperit 9 locuințe cucuteniene, faza A3, 60 de complexe închise (gropi menajere sau de depunere) din perioada eneolitică, epoca bronzului și din perioada geto-dacică și 3 șanțuri de apărare, datate în perioada culturii Cucuteni, faza A3.
Bibliografie: Lăcrămioara-Elena Istina, Daniel David, Fulgeriş, com. Pânceşti, jud. Bacău, Punct Dealul Fulgeriş/ La 3 cireşi, în „Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2010”, Sibiu, 2011, p. 185-187, nr. 99.

Dr. Lăcrămioara-Elena Istina
(responsabil științific de șantier)

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău.

Sticlă transilvăneană în Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului

 

Aspect din expoziția permanentă, Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului

 Canceu din sticlă, a doua jumătate a secolului al XIX-lea, centrul de sticlărie Porumbacu

 Flacon din sticlă, datat 1859, decor cu motive florale, pictate, centrul de sticlărie Arpașu de Sus (?)

Canceu din sticlă, prima jumătate a secolului al XIX-lea, centrul de sticlărie Porumbacu

 

Sticlă transilvăneană în Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului

Sticla sau glaja cum era denumită în trecut (de la cuvântul „glas” care în limba germană înseamnă sticlă) are o frumoasă și interesantă istorie pe teritoriul Transilvaniei. Primele informații despre existența sticlei apar în documente încă din secolele XV-XVI sub forma menționării unor nume de sticlari („wytripari”) care lucrau și montau discuri („ochiuri”) de sticlă la ferestre. Primele ateliere de sticlă („glăjării”) din Transilvania au apărut în Țara Oltului în secolul al XVII-lea pe domeniul feudal al principelui Gabriel Bethlen, care a adus la Porumbacu de Sus, în 1619, meșteri sticlari din Veneția.
Din secolul al XVII-lea și până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în sud-estul Transilvaniei s-au remarcat trei zone de prelucrare a sticlei: Țara Oltului, cu glăjăriile de la Porumbacu de Sus (1619-1894), Comăna de Sus (1632-a doua jumătate a sec. XVII), Arpașu de Sus (1715-1895), Ucea de Sus (1732-1857), Tălmaciu (1614), Avrig (1892); Țara Bârsei cu glăjăria de la Râșnov (1637-1793) și zona Covasna-Harghita cu glăjăriile de la Bicsad (1755-1917), Valea Zălanului (169201860), Borsec (1804-1917), Gurghiu (1760-1894).
În atelierele de sticlă din această zonă au fost cunoscute două modalități de preparare a topiturii de sticlă: sticla obținută din nisip de cuaț, calciu și potasiu și sticla obținută din nisip de cuarț, calciu și sodă. La aceste materii prime de bază se adăugau substanțe auxiliare oxidante sau reducătoare precum arsenicul, salpetrul, sarea precum și coloranți: compușii de fier care coloarează sticla de la albastru, verzui, galben până la roșu brun, oxidul de cobalt pentru albastru, oxidul de cupru din care se obținea culoarea rubin, iar pentru alb se introducea în amestec cenușă de oase. Sursa de procurare a materiilor prime a fost de regulă locală, fapt care explică amplasarea glăjăriilor în astfel de regiuni. De exemplu, potasa se procura din satele din jurul glăjăriilor, de la „cenușari”, care ardeau cantități imense de lemn de fag pentru obținerea ei.
Glăjăriile transilvănene produceau sticlă de diferite forme, dimensiuni și utilități: sticlă pentru geam, sticlă pentru băut și uz casnic (pahare, carafe, căni de bere, butelii), ambalaje din sticlă (sticle pentru îmbutelierea apei minerale, flacoane și borcane, sticle pentru medicamente), sticlă pentru accesorii vestimentare (mărgele, nasturi, ace de podoabă) și sticlă pentru decorațiuni (candelabre, bibelouri, sfeșnice, sticlă de lampă).
Producția de sticlă realizată în glăjăriile din Transilvania înscrie aceste meșteșuguri în rândul meșteșugurilor artistice, majoritatea pieselor fiind rezultatul unui act de creație și performanțe tehnice, unde fantezia și simțul artistic se îmbină cu precizia și îndemânarea artizanului.
La Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului sunt expuse câteva piese din colecția de sticlă a Muzeului de Etnografie Brașov, piese care datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, produse în centrele de la Porumbacu, Arpașu de Sus, Avrig și Bicsad. Astfel, de la stânga la dreapta, pe polița de sus se află o cană, un canceu, un humpen, o sticlă flacon și un flacon pentru oțet, iar pe cea de jos un vas pentru împărtășit (replică), un pahar, un flacon pentru țuică, un țoi, o măsură pentru băutură, din nou un țoi și o butelie.
Vă invităm la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului pentru a studia și admira aceste frumoase obiecte din sticlă, reprezentative pentru atelierele de glăjărie din această parte a Transilvaniei.
Sursa: Ligia Fulga, Sticla transilvăneană sec. XVII-XIX, Brașov, 1997.

#MuzeulCivilizațieiUrbaneaBrașovului #MuzeuldeEtnografieBrașov
#sticlărie #sticlătransilvăneană #glăjării

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Știați că?

 

Știați că?

În autoreprezentarea lor, atât în ceremonii, cât și în reprezentările picturale, principii foloseau cel mai adesea buzduganul și sabia pentru a-și exprima puterea suverană. În timp ce buzduganul simboliza puterea politică, sabia simboliza rolul de comandant suprem al armatei.
Aurul principilor. Reprezentarea suveranilor în Transilvania
Expoziția prezintă istoria Principatului Transilvaniei cu focus asupra temei reprezentării. Pornind de la reprezentările principilor de pe monedele din secolul XVI, Muzeul Județean Mureș expune în Palatul Culturii sute de monede, precum și diverse arme decorative, macete și bijuterii de o valoare excepțională. Bogatul material al expoziției demonstrează potențialul economic și de putere al Principatului Transilvaniei din secolului XVI, precum și moda din perioada respectivă.
Locație: Palatul Culturii din Târgu Mureș, etaj 2 - sala de expoziții temporare
Perioada de vizitare: 22.07 - 24.11.2024
Curator: dr. Csaba Tóth

Tudták, hogy...

A fejedelmek önreprezentációjában mind a ceremóniák alkalmával, mind a különböző művészeti alkotásokon uralkodói hatalmuk kifejezésére leginkább a buzogányt, katonai erejük megjelenítésére a szablyát használták.
Fejedelmek aranya. Uralkodói reprezentáció Erdélyben
A kiállítás az Erdélyi Fejedelemség történetét elsősorban az uralkodói reprezentáció szemszögéből mutatja be. Kiindulópontját a 16–17. századi erdélyi vereteken feltűnő fejedelemábrázolások adták. A Kultúrpalotában ennek megfelelően többszáz érmét, illetve kivételes értékkel bíró díszfegyvereket, ékszereket, viseleti tárgyakat tekinthetnek meg a látogatók. A tárgyak mennyisége és sokszínűsége a kordivat ábrázolása mellett a kora újkori erdélyi fejedelemség gazdasági és politikai erejét is érzékelteti.
Helyszín: Kultúrpalota, 2. em., időszaki kiállítótér
A kiállítás megtekinthető: 2024. júl. 22 – 2024. nov. 24
Kurátor: dr. Tóth Csaba (Magyar Nemzeti Múzeum)

 

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Mureş / Maros Megyei Múzeum.