Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2025 - VIDEO

1. Descoperire excepțională în comuna Ațintiș, jud. Mureș!

Descoperire excepțională în comuna Ațintiș, jud. Mureș!
Rendkívüli felfedezés a Maros Megyei Cintoson!
În toamna anului 2024, un tezaur dacic de argint a fost găsit de Cristian Hoza și Narcis George Carțiș cu ajutorul unui detector de metale .
Tezaurul cuprinde 9 piese remarcabile , inclusiv:
un colier din argint torsionat,
o brățară cu capete aurite,
fibule cu motive geometrice și solare,
un lanț din zale de argint și
alte obiecte decorate cu email.
Aparținând unui membru al aristocrației dacice, tezaurul reflectă statutul social și poate avea o semnificație sacră.
Are o greutate de peste 500 grame și confirmă prezența unei locuiri dacice în zonă.
Muzeul Județean Mureș a demarat cercetări arheologice în teren.
Tezaurul va fi expus în premieră la Noaptea Muzeelor, în mai .
2024 őszén Cristian Hoza és Narcis George Carțiș fémdetektor segítségével egy dák ezüstkincset találtak.
A lelet 9 figyelemre méltó darabból áll, köztük:
egy ezüst csavart nyaklánc,
egy aranyozott végű karkötő,
geometrikus és napmotívumokkal díszített fibulák,
egy ezüst láncszem és
más zománcozott tárgyak.
A dák arisztokrácia egyik tagjának tulajdonában lévő lelet a társadalmi státuszt tükrözi, és szakrális jelentőséggel bírhat .
Súlya több mint 500 gramm, és egy dák lakóhely létét erősíti meg a környéken.
A Maros Megyei Múzeum megkezdte a terepkutatást.
A kincslelet a májusában megrendezésre kerülő Múzeumok Éjszakáján lesz kiállítva premierként .

#tezaurdacic #descoperirearheologică #muzeulmureș #noapteamuzeelor #dacii #patrimoniuarheologic #dákkincs #régészetifelfedezés #MarosMegyeiMúzeum #MúzeumokÉjszakája #dákok #régészetiörökség

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Mureş / Maros Megyei Múzeum.

2. Legătura dintre cruce și mormânt nu este nicicând mai profundă ca în aceste zile.

Cruciulița din imagine am descoperit-o în anul 2021, în timpul cercetărilor arheologice din primul cimitir al Mănăstirii Văratec și a fost depusă alături de defunctă, în anul 1832.
Mormântul în sine spune o poveste interesantă, care va fi scrisă într-un viitor apropiat.

#archaeogy #symbols #monastic #Văratec #Heritage #grave #wood

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

3. Așa arată o fortificație preistorică din pădurile județului Neamț, după o scanare LiDAR.

Este vorba de o așezare a culturii Cucuteni, care are în imediata vecinătate și un amplu sistem defensiv.
Pe imagine se vede sistemul de fortificare preistoric, se văd urmele săpăturilor arheologice mai vechi, dar și tranșee din cel de-al doilea Război Mondial.

Și toate acesta au fost posibile datorită strădaniei colegilor de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului și Geo Edu Lab.

Cunoașteți toponimul ,,Cetațuia" în județul Neamț?
Promovăm județul Neamț prin cercetare!

#archaeology #prehistory #Cucuteni #Neamț #science #LiDAR #heritage

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

4. Al doilea traseu de conducte de apă de la mănăstire. Sec. XVI-XVII. Sector surprins accidental, la exteriorul de est al curtinei.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

5. Un arheolog amator susține că ar fi găsit un obiect de pe vremea voievodului Ștefan cel Mare cu ajutorul unui detector de metale

6. TEZAUR roman găsit în Giurgiu: Aproape 1500 de denari de argint, descoperiți de un căutător amator

7. Comoară arheologică descoperită de un cuplu din Focșani pe dealurile din Poiana Cristei

8. Lecturi despre ceramica „aia veche”

„Coabitarea vaselor mai vechi cu altele cu istorii mai noi ori mai bine realizate, este destul de obișnuită, dar arheologii sunt mereu tentați a le asocia limitelor cronologice inferioare. Însă, în același context, datările nu sunt date de mărturiile ce par mai vechi, ci tocmai cele care sunt mai noi . În fond, asemenea vechimi conjugate complică toate explicațiile legate de locuiri și locuitori. Dacă ele s-ar data toate în secolul al XIV-lea, nu ne rămân decât mistere legate de contextul cărora ele ar fi aparținut. În cazul nostru, ceramica primitivă de la Bistrița ar putea fi legată doar de o perioadă finală a secolului al XIV-lea. Știut fiind că, în situația noastră concretă, ea a început să trăiască (scriptic și arheologic) de la începutul secolului următor.
Ceramica nu s-a putut conexa vreunei forme cât de vagi de locuire, care să ne dea dreptul la fermitatea opiniei că a aparținut unui sat/cătun ori unei mănăstiri primare, ridicată doar din lemn. Răspândirea sa destul de împrăștiată pe teritoriul mănăstirii este lipsită tocmai de contextele cu care s-ar fi putut explica ca funcție utilă și ar fi ajutat la înțelegerea tipului de amenajare pe care l-a deservit. În afara satului ipotetic (case de locuit), ar fi putut aparține atât șantierului care a creat ansamblul (atelierele constructorilor primari), cât și primilor ocupanți călugări, ai săi (cele mai vechi chilii improvizate).
Un lucru este sigur: renunțarea la aceste forme ceramice, vechi de aproximativ cinci-șase secole, a fost un progres evident, ba chiar de apreciat drept unul uriaș. Este de socotit că toată ceramica primitivă, de lungă tradiție preistorică ori „prefeudală” a încetat definitiv să mai fie utilizată. Se poate scrie chiar despre o adevărată „revoluție” în utilizarea ceramicii, pentru că ea a cuprins toate nivele sociale. Nu se poate, în nici un chip, datora unor laboratoare interne, ci de stimulentul unui masiv import tehnologic exterior. Pe fondul larg al valului venit dinspre vest, au existat și inoculări secundare, din est, dar nu directe dinspre Bizanț, ci doar din interpușii săi, slavi sudici ori nordici.”

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

9. Rebuturi de la pastile de rozarii/mătănii - atelierul medieval al Episcopiei Oradea (descoperiri 2005, inedite).

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

10. Revenirea la ceramică înseamnă încă un pas important către finalitate...

Fantezia decorativă de la Bistrița a fost sprijinită de la început de „artificii” existente. Detectarea artificiilor metalice implicate, face parte din analiză. Numai că, dintr-o dată, știm ce era umblat în epocă, pe lângă lut, inspirație de aiurea ori fantezie locală.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

11. Turnul de epocă romană de la Perişor - Turnu Popii/ Corobană, comuna Zagra, județul Bistrița-Năsăud (Cod RAN: 35456.02) - Turnul se află la aproximativ 600 m nord de localitate, pe terasa dealului Corobană.

Movila formată de ruinele turnului are în prezent o formă circulară, cu un diametru de aproximativ 8 m la vârf şi o înălţime păstrată de 0,7 m. Este vizibil şi un şanţ de apărare înconjurător. La suprafaţă au fost descoperite fragmente de vase ceramice romane şi material de construcţie. Acesta are o poziţie excelentă, cu o privelişte largă pe partea de vest a văii Dumbrăviţei, chiar şi dincolo de valea Dobricelului.

Sursa informațiilor Valorificarea și Promovarea Limes-ului Roman Bistrița-Năsăud.

12. Un tezaur din argint al dacilor a fost găsit de arheologi amatori în comuna Breaza din Mureș

13. Recuperare de unicat (2020). Pastă caolinică, sigur un import. Ce știm despre ele? Mai nimic!

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

14. Tipar monovalv din lut

Tipar monovalv din lut Tiparul din lut în momentul descoperirii (Foto: Iosif Vasile Ferencz)

Momentul descoperirii tiparului (Foto: Cristian Dima)

Tiparul din lut așa cum se păstrează astăzi (Foto: Alexandru Ranta)

Turnarea metalului încălzit în tipare (Desen: Cristian Graur)

Tipar din lut, confecționat din perete de vas, descoperit în cetatea dacică de la Bănița (Foto: Iosif Vasile Ferencz)

Tipar din lut pentru turnat trei verigi, descoperit în cetatea dacică de la Bănița (Foto: Iosif Vasile Ferencz)

Creuzet din lut, descoperit la Ardeu (Foto: Alexandru Ranta)

Muzeul din Deva este una dintre cele mai vechi instituții de profil din țară. A fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sediul central este organizat în jurul palatului Magna Curia, monument istoric care impune prin elemente arhitectonice şi stilistice, renascentiste şi baroce.
Pe parcursul unei perioade ce depășește un secol, muzeul devean a adunat colecții valoroase, care cuprind artefacte prețioase, monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică și pentru științele naturii. Biblioteca adăpostește peste 30.000 de volume, iar colectivul actual al muzeului are atât experiența, cât și maturitatea pentru a desfășura activități la cel mai ridicat nivel profesional.
Începând din luna ianuarie am creat o rubrică lunară pe pagina noastră în cadrul căreia vă propunem să faceți cunoștință cu 12 artefacte mai puțin cunoscute și să aflați povestea fiecăruia, atât cât a putut să fie descifrată de arheologi. Am ales mediul on-line cu speranța că vom putea să venim în întâmpinarea interesului cât mai multor persoane.
În ultima săptămână a fiecărei luni veți face cunoștință cu un astfel de obiect, iar la începutul anului 2026, vom afla cum poveștile se completează pentru a contura secvențe din viața unei comunități.
Tipar monovalv din lut
Prin cercetări arheologice adeseori găsim obiecte interesante. Așa a fost și obiectul pe care îl prezentăm astăzi. Era în vara anului 2009, moment în care eram angrenați din plin în activitățile de cercetare a atelierului din cetatea dacică de la Ardeu. Prima care a zărit artefactul a fost Angelica Bălos, care monitoriza cercetările din partea Direcției pentru Cultură a județului Hunedoara.
Primul contact cu obiectul a însemnat și primele evaluări și interpretări. A fost un moment încărcat de emoție și bucurie. În primul rând pentru că tiparele pentru turnat obiecte sunt rare. Dar pe de altă parte, descoperirea deschidea o nouă perspectivă asupra complexului pe care îl exploram. Până în acel moment aveam indicii pe baza cărora cercetam un atelier în care erau realizate obiecte din os și corn. Începând din momentul descoperirii tiparului, imaginea cu privire la activitățile care se desfășurau în atelierul respectiv devenea mult mai complexă. Aveam o dovadă solidă a activității metalurgice în acel loc. Obiectul a fost etichetat, ambalat și protejat, iar studiul și interpretarea lui au urmat în muzeu, pas cu pas, pe masa de lucru și la bibliotecă.
La o primă privire se observă că piesa arheologică s-a păstrat fragmentar. Ulterior, la muzeu, a mai pierdut o mică bucată, dar chiar și așa caracteristicile ce se disting ne ajută să îi înțelegem funcționalitatea.
Este realizat din lut și avea o formă alungită, poate să fi fost dreptunghiulară, cu colțurile rotunjite. Extremitatea păstrată se subțiază ușor și are un canal pentru scurgerea excedentului de material turnat, unită cu marginile formei obiectului care urma să fie turnat – o verigă. În ruptură se poate observa cu ochiul liber că a fost realizat din pastă de lut cu aspect grosier. Se vede nisipul cu granulație destul de mare, care a fost întrebuințat, dar mai ales fragmentele de cioburi pisate care asigurau consistența pastei ceramice. Însă la suprafață obiectul a fost netezit cu multă atenție.
Dimensiunile fragmentului păstrat nu sunt foarte mari. În lungime măsoară 4,5 cm, în timp ce lățimea atinge 4 cm.
Obiectul descris provine, așa cum am arătat ceva mai înainte, din inventarul unui atelier. Al aceluiași atelier în care au fost descoperite și artefactele despre a căror poveste am aflat în lunile anterioare. Menționam cu alte prilejuri că acel ,,context arheologic” a fost cercetat începând din anul 2004 și a continuat până în anul 2024. Cu răbdare și atenție, strat cu strat, am documentat situații arheologice complexe, specifice unui atelier în care se confecționau obiecte din fier, din bronz, din sticlă, dar și din os și corn. Firește, au mai fost găsite în acel loc multe altele, în plus investigațiile ne permit să cunoaștem multe particularități ale construcției atelierului și locuinței meșterului care lucra acolo. Iar povestea noastră are în centru atelierul și personalitatea meșterului de la Ardeu.
Revenind la biografia tiparului de la Ardeu, din descrierea acestuia am putut să remarcăm utilitatea sa și anumite detalii ale modului în care a fost realizat. Aceste detalii ne arată că a fost realizat cu o destinație precisă, de un artizan care a mai făcut astfel de obiecte și care avea experiență.
Însă în acest moment a sosit vremea unei noi întrebări: Oare să fi fost achiziționat de la un olar specializatSau a fost realizat chiar de către meșterul metalurg care l-a folosit
Răspunsul la această întrebare nu este deloc ușor. Cred că ambele ipoteze pot să fie argumentate, însă cea de-a doua pare să ocupe o primă poziție în ce mă privește. Aceasta pentru că în general meșterii sunt cei care își confecționează de cele mai multe ori unelte și ustensile adaptate nevoilor proprii.
Să consemnăm și faptul că cercetătorii care au studiat metalurgia neferoaselor în Dacia preromană au observat numărul mic al tiparelor monovalve în cadrul descoperirilor. Cu toate acestea, ele sunt prezente în legătură cu unele cetăți, precum cele de la Bănița, Luncani – Piatra Roșie, Tilișca, Piatra Craivii sau Divici și în așezări cum sunt cele de la Pecica sau Popești. Pe de altă parte, cele mai multe dintre obiectele de acest fel erau destinate turnării unor verigi simple. Unele erau confecționate din pereții unor vase sparte, altele erau confecționate special, din pastă de lut amestecat cu diferite alte ingrediente, așa cum este și cazul exemplarului de la Ardeu. Nu lipsesc nici tipare realizate din piatră. Uneori sunt realizate pentru a fi turnată o singură verigă, dar sunt și tipare în care se turnau mai multe.
Fiind păstrat fragmentar, nu putem să excludem posibilitatea ca și exemplarul de la Ardeu să fi fost destinat turnării mai multor verigi în același timp. Însă această presupunere trebuie să fie formulată cu multă prudență.
În tipare monovalve nu erau turnate numai verigi simple. O dovadă este un astfel de artefact, descoperit la Pecica, lângă municipiul Arad, în care erau turnate psalii pentru zăbale. Sau mai exact, părțile metalice ale unor căpestre pentru cai. În legătură cu tiparul respectiv trebuie să menționăm și faptul că o psalie, care se pare că a fost turnată chiar în tiparul de la Pecica, a fost descoperită la Židovar, lângă Vršac, în Serbia. Un alt obiect de acest fel, descoperit la Popești, sit situat în județul Giurgiu, era destinat realizării unor mici pandantive.
Ar mai trebui să consemnăm și faptul că amestecarea unor metale care compun aliaje, cum este bronzul, se realiza în creuzete: mici vase din lut, încălzite în foc până ce devin fluide. Apoi amestecul incandescent era turnat în tipare de felul celor ilustrate de noi. Astfel de creuzete au fost descoperite și la Ardeu, în inventarul aceluiași atelier.
Cu speranța că v-a plăcut povestea noastră de azi, vă așteptăm cu comentarii și sugestii pentru a îmbunătăți experiența noastră
Expert în bunuri de patrimoniu cultural național mobil