Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2025 - VIDEO

joi, 1 mai 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2025 - VIDEO - Partea I

1. Romania: Archaeologists Discover A 5,000-Year-Old Fortress Hidden For Millennia

2. Acum aproape un an făceam o mică cercetare arheologică împreună cu colegul dr. Maciej Dębiec, de la Instytut Archeologii UR din Rzeszow (Polonia), în situl de la Topolița.

Șansa a făcut să descoperim câteva statuete de lut, atribuite culturii Precucuteni, care, între timp, au beneficiat de studii arheometrice.
Dar pentru că această colaborare ne-a onorat pe fiecare în parte, iată că membrii Institutului de Arheologie din Rzeszow propun pentru calendarul lunii aprilie tocmai statuetele descoperite de noi.
E o altă formă de a ne confirma frumoasa colaborare.

#archaeology #prehistory #April #spring #Precucuteni #cooperation

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

3. LiDAR technology reveals 5,000-year-old fortress hidden in Romanian forest

4. În luna ianuarie a acestui an, doi colegi arheologi se deplasau în localitatea Săpoca din județul Buzău, unde domnul Marius Tatu identificase, într-un mal, ceva ce părea a fi un colț de mamut lânos.

După confirmarea descoperirii, cu ajutorul domnului primar al comunei Săpoca, s-a procedat la extragerea piesei. Adus la muzeu, obiectul a fost introdus imediat în carantină, au fost aplicate măsuri de conservare primară și a intrat în atenția cercetătorilor din cadrul Universității din București.
Și pentru că patrimoniul capătă valoare atunci când este comunicat public, lucrurile au continuat să evolueze. După curățarea fizică și chimică au urmat tratamentele de stabilizare și consolidare care au durat mai multe săptămâni. Imediat cum a fost posibil, am inițiat realizarea unui suport pe care să fie expus fildeșul de mari dimensiuni.
Următorul pas a fost acela de a lansa o provocare talentaților elevi de la Liceul de Arte ”Margareta Sterian” pentru a realiza o replică 1:1 a fabuloasei descoperiri de la Săpoca. Și, surpriză: au acceptat! Astfel, de mai multe săptămâni, o grupă de elevi, sub coordonarea domnului profesor Ciprian Dominoschi, lucrează la acest proiect, în cadrul programului ”ArtCreator”.
Piesa originală și replica vor fi prezentate publicului cu ocazia Nopții Europene a Muzeelor (17 mai 2025).

Sursa informațiilor Muzeul Județean Buzău.

5. Imagini rare din arheologia românească. Cucuteni 100

În anul 1984 a fost organizat un colocviu internațional dedicat împlinirii unui secol de la descoperirea așezării eponime a culturii Cucuteni. Evenimentul a implicat și excursii de documentare, inclusiv pe situl de la Cucuteni (jud. Iași), dar și pe șantierul arheologic de la Ghelăiești (jud. Neamț). Dintre arheologii străini, cu renume, care au participat la acel colocviu, îi putem aminti pe M. Gimbutas, L. Elis, J. Nandriș, O. Hockman.
Mai jos pot fi văzute câteva imagini rare, majoritate inedite, care provin din arhiva regretatului V. Mihailescu Bîrliba, dar păstrate acum în fondul documentar al Muzeului de Istorie și Etnografie Târgu Neamț.

#archaeology #historyofarchaeology #Cucuteni #research #oldphotos #cooperation

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

6. Miercuri, 15 ianuarie 2025, doi colegi arheologi se deplasau la o semnalare pe teritoriul com. Săpoca.

Dl Tatu identificase într-un mal ceva ce părea a fi un colț de mamut. După cofirmarea descoperirii, cu ajutorul domnului primar al comunei Săpoca, s-a procedat la extragerea piesei. Adus la muzeu obiectul a fost introdus imediat în carantină, au fost aplicate măsuri de conservare primară și a intrat în atenția cercetătorilor din cadrul Universității din București.
Și pentru că patrimoniul capătă valoare atunci când este comunicat public, lucrurile au continuat să evolueze. După curațarea fizică și chimică au urmat tratamentele de stabilizare și consolidare care au durat mai multe săptămâni. Imediat cum a fost posibil am demarat procedeul de realizare a unui suport pe care să fie expus exemplarul de mari dimensiuni și cu o greutate apreciabilă.
Următorul pas a fost acela de a lansa o provocare talentaților elevi de la Liceul de Arte ”Margareta Sterian” Buzău pentru a realiza o replică 1:1 a fabuloasei descoperiri de la Săpoca. Și, surpriză: au acceptat! Astfel, de mai multe săptămâni, o grupă coordonată de profesorul Ciprian Dominoschi are în studiu și lucrează la ... fildeșul de la Săpoca, în cadrul programului ”ArtCreator”.
Piesa originală și replica vor fi prezentate publicului cu ocazia Nopții Muzeelor Europene (17 mai 2025).

Sursa informațiilor Costache Daniel.

7. Vârf de săgeată din corn de cerb

Foto 1: Vârf de săgeată din corn de cerb descoperit la Ardeu (Foto: Corneliu Beldiman)

Foto 2: Vârf de săgeată din bronz descoperit la Ardeu (Foto: Alexandru Ranta)

Foto 3: Vârfuri de săgeată descoperite în inventarul atelierului de la Ardeu (Desene: Raul Gașpar)

Foto 4: Replică a vârfului de săgeată din corn de cerb (Foto: Marius Barbu)

Foto 5: Replici de vârfuri de săgeată montate pe tije (Foto: Marius Barbu)

Foto 6: Săgețile au penetrate ținta (Foto: Marius Barbu)

Foto 7: Replică a unui vârf de săgeată din fier (Foto: Marius Barbu)

Muzeul din Deva este una dintre cele mai vechi instituții de profil din țară. A fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sediul central este organizat în jurul palatului Magna Curia, monument istoric

care se impune prin elemente arhitectonice, stilistice renascentiste şi baroce.

Pe parcursul unei perioade ce depășește un secol, muzeul devean a adunat colecții valoroase, care cuprind artefacte prețioase, monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică și pentru științele naturii. Biblioteca

adăpostește peste 30.000 de volume, iar colectivul actual al muzeului are atât experiența, cât și maturitatea necesare pentru a desfășura activități la cel mai ridicat nivel profesional.

Începând din această lună, vă propunem să faceți cunoștință cu artefacte mai puțin renumite și să aflați povestea fiecăruia, atât cât a putut fi descifrată de arheologi. Am ales mediul on-line cu speranța că vom putea să venim în întâmpinarea interesului cât mai multor persoane.
În ultima săptămână a fiecărei luni, veți face cunoștință cu un astfel obiect, iar la începutul anului 2026, vom afla cum poveștile se completează pentru a contura secvențe din viața unei comunități.
Vârf de săgeată din corn de cerb
Se întâmplă să descoperi uneori obiecte care nu sunt folosite astăzi în viața de zi cu zi. Uneori sunt fragmentare, iar alte ori sunt întregi, în alte situații sunt doar părți componente ale unor ansambluri. În astfel de cazuri este dificil să înțelegi funcționalitatea lor. Astfel de situații sunt foarte frecvente în arheologie. Dar și astfel de artefacte au povestea lor, iar descifrarea tainelor pe care le păstrează aduce de fiecare dată satisfacții. Însă pentru aceasta este nevoie de lectură, multă lectură, și uneori este nevoie și de experimente. Așa s-a întâmplat și cu obiectul pe care îl vom prezenta cu acest prilej. El a fost descoperit în anul 2009, asemenea artefactului descris în luna februarie și face parte tot din inventarul atelierului despre care am mai vorbit.
La prima vedere avem de-a face cu o bucată de corn de cerb, cu formă conică, șlefuită și găurită, a cărui vârf s-a rupt din vechime. Nici nu este foarte mare, are lungimea de 5,7 cm și diametrul maxim, la bază, de 1,3 cm. Gaura care a fost practicată în interior are 0,9 cm, cel puțin la margine, pentru că se subțiază treptat. Să mai precizăm că masa piesei este de 6,52 g.
De la prima vedere se observă că s-a păstrat foarte bine. Corneliu Beldiman și Diana-Maria Sztancs, specialiști cu multă expertiză în studiul obiectelor din os, corn și alte materii dure animale, examinând cu atenție piesa, au constatat că la realizarea sa a fost folosită o lamă de cuțit. Aceeași unealtă a fost utilizată deopotrivă pentru cioplirea suprafeței și pentru perforarea pe o adâncime de cca 3 cm. Mai mult, culoarea maronie indică aplicarea unui tratament termic. Adică a fost «călit» în foc, cum am putea să spunem.
O altă observație a celor doi specialiști este aceea că nu au putut fi observate urme de utilizare. Acest fapt susține din plin ideea că artefactul a fost realizat chiar în acel loc.
Etapa descrierii obiectului și a contextului de descoperire fiind depășite, vom trece la următorul pas, acela al formulării întrebărilor pe baza cărora vom desluși povestea lui. O primă întrebare, firească, este legată de funcționalitate.
Ce este? La ce a fost folosit?
Iar răspunsul pe care am putut să îl formulăm, pe baza experienței, a cunoștințelor acumulate și pe baza consultării cu alți specialiști, a fost că utilitatea obiectului pare să fie aceea de vârf de săgeată. Cu toate că astfel de piese erau de obicei realizate din metal în perioada în care dacii au locuit în zona actualului sat Ardeu.
O altă întrebare tot la fel de relevantă se referă la cine a folosit vârful de săgeată sau mai bine spus pentru cine a fost realizat ținând cont de observația că nu are urme de utilizare Pentru a răspunde, trebuie să ținem cont de locul în care a fost descoperit: în inventarul unui atelier, împreună cu alte obiecte din os și corn, unele aflate în curs de realizare, dar și cu materii prime de același fel. Din această perspectivă este evident că are legătură cu atelierul și cu meșterul care își desfășura activitatea acolo. Despre el am aflat, din povestea prezentată în luna februarie că era și pescar.
Oare să fi fost și vânătorSau a realizat vârful de săgeată pentru a fi folosit de altcineva
Răspunsul la aceste întrebări este susținut de faptul că în inventarul aceleiași clădiri au fost descoperite și alte zece vârfuri de săgeată realizate din fier sau din bronz. Ele au forme diferite, fapt care ne sugerează că erau folosite în feluri și situații diverse. La o analiză mai atentă remarcăm că avem de-a face cu ,,muniție” adaptată pentru variate tipuri de vânat. Și pentru că toate sunt descoperite în același loc, unde sunt prezente și numeroase oase de animale sălbatice, credem că nu este dificil să ne închipuim că meșterul nu era numai pescar, ci și vânător.
Odată formulate aceste răspunsuri, va trebui să mergem mai departe cu interpretarea și să răspundem la o altă întrebare:
La ce și cum era folosită piesa
Pentru aceasta colegul și prietenul nostru, dr. Marius Barbu, a gândit un experiment arheologic. El a realizat un vârf de săgeată din corn de cerb, cu aceeași tehnologie ca în Antichitate și cu aceleași dimensiuni ca și piesa originală.
În același timp, a realizat și un vârf de săgeată din fier cu forma și dimensiunile unuia dintre cele aflate în același context arheologic, de la Ardeu.
Amândouă au fost montate pe tije din lemn cu aceeași lungime, iar mai apoi a realizat teste de tragere într-o țintă din polistiren cu grosimea de 10 cm, cu un arc reflex de putere medie. Distanța de tragere a fost constantă, de la 25-30 de metri, fiecare dintre cele două săgeţi fiind propulsată de câte 5 ori. Pentru a crea o constantă de întindere a corzii arcului, tijele săgeților au fost măsurate şi marcate la aceeaşi distanţă.
S-a constatat că săgeata cu vârf din fier a penetrat ţinta pe lungimi de 19-20 cm, în timp ce săgeata cu vârf conic din corn a penetrat ţinta pe lungimi de 16-17 cm, producând însă orificii mai largi. Rezultatele testelor au dovedit capacitatea celor două proiectile de a penetra o țintă și de a provoca răni profunde.
În cazul unui vânat sălbatic, ambele săgeți ar fi cauzat sângerarea animalului, dar vârful săgeții din corn ar fi produs o rană mai mare și probabil o sângerare mai abundentă. Acest lucru ar fi scurtat traseul pe care animalul l-ar fi parcurs din momentul în care a fost lovit până când a căzut epuizat. Trebuie remarcat faptul că pentru un vânător călare, distanța parcursă de animalul rănit ar fi putut să nu conteze. De aceea putem să presupunem că vânătorul căruia îi era destinată săgeata nu folosea calul sau că tipul de vânat vizat de o astfel de muniție era găsit în locuri în care se ajungea mai greu călare.
Ajunși cu analiza noastră spre final, va trebui, așa cum ne-am obișnuit, să formulăm câteva concluzii.
Să remarcăm și faptul că fie că este vorba de o sursă de hrană sau de materii prime, vânătoarea este una dintre ocupațiile atestate indirect de descoperirile arheologice ale dacilor. Pentru vânătoare sau exclusiv pentru astfel de activități au fost folosite diverse tipuri de arme, între care vârfurile de săgeți ocupă un rol important.
Studiile paleofaunistice au condus la identificarea a numeroase oase de animale sălbatice. Carnea, coarnele sau blana animalelor sălbatice au reprezentat motivații importante pentru vânători. Poate că vânătoarea a avut ca prim scop diversificarea sursei de hrană, dar trebuie să fi fost și o sursă de materii prime pentru diverse meșteșuguri. Pentru multe populații antice, animalele vânate erau considerate trofee, dovezi ale măiestriei vânătorului.
De multe ori, diferite părți ale corpului animalului au fost transformate în amulete pentru a-l proteja pe cel care le purta împotriva forțelor malefice ale vieții sălbatice sau vrăji. Un exemplu este dat în Enciclopedia cunoștințelor din Antichitate: „... Persoanele care poartă un dinte de căprioară sau care și-au frecat corpul cu măduvă de cerb sau de căprioară vor respinge cu siguranță atacurile tuturor șerpilor.” (Plinius 28. 42).
Vânătoarea a reprezentat și reprezintă și astăzi una dintre activitățile în care este implicat omul. Obiectul prezentat cu acest prilej ne deschide o perspectivă inedită pentru a înțelege aspecte particulare ale acestei îndeletniciri în Dacia, înainte de cucerirea romană.
Cu speranța că v-a plăcut și această poveste arheologică, vă așteptăm cu sugestii și comentarii pentru a putea să îmbunătățim experiența noastră!

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

8. EPOCA BRONZULUI – CULTURA CARNA ȘI VERBICIOARA

9. Comori descoperite în Prahova cu detectoare de metale

10. Descoperiri arheologice făcute cu tehnologii de ultimă oră

11. Dealul de la Coțofenești, locul unde a fost găsit coiful dacic, scanat cu tehnologia care a descoperit templele mayașe. Expert: „Rezultatele au fost spectaculoase”

12. Morminte vechi de mii de ani descoperite la Târgșoru Vechi

13. Tezaur dupã tezaur: a treia descoperire la Vinderei uimeste specialistii. Un amator uimeste lumea arheologilor

14. Secretele din spatele castrului roman de la Drajna

15. Pentru Metropola TV, în cadrul emisiunii CityBreak, am spus câteva cuvinte despre patrimoniul arheologic al județului Neamț, despre Muzeul de Istorie și Etnografie Târgu Neamț și despre Muzeul Cetatea Neamț.

Sursa: Youtube Utilizator: Metropola TV

Complexul Muzeal Național Neamț este depozitarul unui patrimoniu istoric și arheologic fabulos.
Vă așteptăm să-l descoperiți!

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

16. „Este dificil a încerca imaginarea aranjamentelor combinatorii inițiale, de modele geometrice și cromatice.

Dacă bucățile au trebuit îmbucate în paviment, nu avem nici o idee despre vreo exigență ori regulă de dispunere cromatică. Nu am evitat însă să imaginăm formulele de asociere. Ceea ce am putea doar admite, cu un plus de siguranță, este amestecul de cărămizi colorate diferit, pentru aranjamentele de la sol. Aceeași artă a mozaicului conta tocmai pe asemenea îmbinări de culori, după criterii care nu au nimic comun cu estetica modernă. O demonstrează prea bine și benzile de culoare aplicate pe retragerile unor portaluri ori ancadramente mai simple. La fel o argumentează decorul de frescă cel mai vechi de la mănăstirea noastră.
..............................................................
Faptul că biserica alexandrină a fost bănuită ca fiind placată cu marmură albă, ne obligă să privim mai atent către ipoteza folosirii unui părți a cărămizilor smălțuite, pentru pavaje ceramice în raport cu același tip de pavaj din piatră de mare calitate. Dar, cum am văzut în alt loc, prezența dalelor din marmură și pe podelele extensiunii de secol XVI a bisericii modifică toată optica de interpretare. Am comentat și faptul că, din păcate, orizontul de utilizare al plăcilor de marmură nu s-a delimitat cu rigoare. Ba mai mult, el pare să fi fost continuat (?) în folosire și în secolul al XVI-lea. Cum aranjamentele au fost prețioase și excepționale pentru toată epoca și pentru întreaga Moldovă, zonele diferite de folosire trebuie de asemenea mai precis regăsite prin alte locuri.”

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

17. Două cahle brașovene inedite.

Dacă ar fi să continui serialul de publicații, atunci aș menționa următoarele:
Cele două piese sunt inedite. Daniela Marcu Istrate nu a fost lăsată să ajungă la ele. Acum sunt în expoziția de bază de la Casa Sfatului. Prima, din stânga, restaurată îngrozitor, reprezintă o variantă de „cavaler în turnir”, din jurul lui 1500. A doua are o valoare particulară pentru că în perechea de sfinți figurată, în dreapta pare Maica Domnului cu pruncul. Piesa pare că se înscrie într-o serie mai largă, cu perechi de sfinți sub arcade, din care avem exemplare la Sighișoara ori Vințu de Jos.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

18. Mărturii creștine din Dobrogea antică (III) – Placă de marmură, dedicată unui martir al lui Hristos, descoperită la Tomis

Fragment dintr-o placă de marmură descoperită în cartierul Tomis Nord și achiziționată în anul 1968 de către specialiștii Muzeului din Constanța de la un anume Ion Aldea. Textul inscripției pomenește numele unui martir, care a fost și episcop. Placa pare să fi fost așezată la intrarea unui martyrium, construit la Tomis undeva la sfârșitul secolului al IV-lea p. Chr. și începutul secolului următor, pentru adăpostirea moaștelor, depuse inițial într-un mormânt mai modest.
Μάρτυ[ς Χρυστοῦ]
χαὶ ἐπίσ [χοπος]
ἐνταῦ[ϑα χεῖταί]
„Aici odihnește ... martirul lui Christos și episcop”
Deși numele celui pomenit în inscripție nu s-a păstrat, s-au emis mai multe ipoteze, cea mai acceptată fiind cea formulată de Ion Barnea, care presupunea că numele martirului ar fi fost Titus (numit în unele texte Philus), unul dintre episcopii martirizați ai Tomisului. Din textele antice aflăm că Titus a pătimit în timpul împăratului Licinius (319-323 p. Chr.). Refuzând să facă serviciul militar, a fost supus torturilor, în final fiind omorât și corpul lui aruncat în mare. Adus la țărm, a fost înmormântat de către comunitatea evlavioasă pe proprietatea lui Amandus, care s-a ocupat de toate îngrijirile necesare. Valoarea inscripției constă în confirmarea epigrafică a martirilor înregistrați în Martirologii, exemple asemănătoare regăsindu-se în Dobrogea la Axiopolis și la Noviodunum. Dacă presupunerile specialiștilor sunt adevărate, avem confirmarea existenței la Tomis a unui episcop - Titus sau Philus - martirizat în timpul persecuțiilor lui Licinius. El este din punct de vedere cronologic al doilea episcop de Tomis menționat de Martirologii după Evangelicus, cel din urmă fiind cunoscut numai din povestirea despre martirizarea lui Epictet și Astion la Halmyris în timpul împăratului Diocletian.
Cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paște, colectivul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța vă transmite cele mai calde gânduri de pace, lumină și speranță. Într-o lume în continuă schimbare, sărbătoarea Învierii ne reamintește de puterea cunoașterii, a credinței și a solidarității.
Ioan 8. 12: Iisus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”

Christian testimonies from ancient Dobrogea (III) –
Marble plaque dedicated to a martyr of Christ discovered in Tomis
Fragment of a marble plaque discovered in the Tomis Nord neighborhood in Constanța and procured in 1968 by the specialists of the Museum of Constanța from someone called Ion Aldea. The text of the inscription mentions the name of a martyr, who was also a bishop. The plaque seems to have been placed at the entrance to a martyrium built in Tomis sometime in the late 4th and early 5th centuries AD to house the martyr's relics, which were initially buried in a modest tomb.
Μάρτυ[ς Χρυστοῦ]
χαὶ ἐπίσ [χοπος]
ἐνταῦ[ϑα χεῖταί]
"Here rests … the martyr of Christ and bishop"
Although the name in the inscription has not been preserved, several hypotheses have been put forward, among which the most accepted is that of Ion Barnea, who suggested that the martyr's name was Titus (called Philus in some texts), one of the martyred bishops of Tomis. From the ancient texts, we know that Titus suffered under Emperor Licinius (319-323 B.C.). He refused military service and he was subjected to torture, finally killed and his body thrown into the sea. Brought ashore, he was buried by the pious community on the property of Amandus, who provided all the necessary care. The value of the inscription lies in its epigraphic confirmation of the martyrs recorded in the Martyrologies, examples of which can be found in Dobrudja at Axiopolis and Noviodunum. If the assumptions of the specialists are correct, we have the confirmation of the existence at Tomis of a bishop - Titus or Philus - martyred during the persecutions of Licinius. He is chronologically the second bishop of Tomis, who is also mentioned by the Martyrologists after Evangelicus, the second being known only from the story of the martyrdom of Epictetus and Astion at Halmyris during the reign of Emperor Diocletian.
On the occasion of the Easter Holidays, the collective of the National History and Archaeology Museum of Constanta wishes you the warmest thoughts of peace, light and hope. In a constantly changing world, the celebration of the Resurrection reminds us of the importance of knowledge, faith and solidarity.
John 8. 12: When Jesus spoke again to the people, he said: “I am the light of the world. Whoever follows me will never walk in darkness, but will have the light of life.”

Bibliografie:
Barnea, I., Inscripții Paleocreștine inedite din Tomis, Pontica 7, 1974, pp. 377-385.
Barnea, I., Christian Art in Romania, vol. 1: 3rd-6th Centuries, București 1979, pp. 44-45, pl. 4/2.
Fontes Historiae Daco-Romane, II, București, p. 704-707.
IGLR 22 – Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV–XIII descoperite în România, E. Popescu (ed.), București, 1976.

Curator:
Radu Petcu, Cercetător științific

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

19. Depozite de arme şi unelte agricole din perioada medievală au fost descoperite de un profesor, într-un sat de lângă Ploieşti

158. Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2025 - VIDEO - Partea IV

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

joi, 1 mai 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2025 - VIDEO - Partea I

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete