Așteptarea a luat sfârșit! Muzeul Geologic Național confirmă organizarea unei noi ediții a expoziției cu vânzare de cristale, bijuterii, pietre semiprețioase, #Malachit- #Verde #monoclinic de #Ural, în interiorul muzeului, în sălile de conferință!
Sursa informațiilor Muzeul Geologic Național.
Exponatul lunii noiembrie 2024 la Vivariu - Bacău
Porumbelul guțan (Columba livia f. domestica)
Porumbeii guțani existând timp îndelungat în formă semidomesticit, având originea în porumbelul de stâncă (Columba livia var. affinis și var.amaliae), cuibăresc în mediul antropic dar și în afara localităților, în ungherele întunecate ale podurilor, sub streșini, în turnurile bisericilor, în crăpăturile zidurilor unde construiesc cuiburi simple din crenguțe și paie. Trăiesc în grupuri având o prolificitate ridicată fiind rezistent la intemperii și boli, clocesc foarte bine, zboară în stoluri după hrană pe câmpuri, aceasta fiind căutată pe sol: semințe de cereale și materii vegetale. Hrănesc foarte bine puii fiind considerați doici excelente. În prezent prin împerecherea cu porumbei de rasă au apărut schimbări atât la nivel morfologic cât și comportamental devenind "maidanezii orașelor" populațiile de porumbei guțani ajungând să cerșească hrana în apropierea teraselor, piețelor, blocurilor de locuințe, creând uneori disconfort, degradează monumentele istorice și prezintă un pericol pentru populațiile de porumbeii sălbateci de stâncă prin procesul de hibridizare.
În România este o pasăre sedentară prezentă pe tot teritoriul țării cu excepția zonelor de munte, în unele localități hrănirea porumbeilor pe domeniul public este interzisă.
Material realizat de muzeograf IA, Burghelea Costel.
Sursa informațiilor Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii "Ion Borcea" Bacău.
𝐕𝐈𝐃𝐑𝐀 - 𝐋𝐮𝐭𝐫𝐚 𝐥𝐮𝐭𝐫𝐚 (𝐋𝐢𝐧𝐧𝐚𝐞𝐮𝐬, 𝟏𝟕𝟓𝟖)
𝐎𝐫𝐝. 𝐂𝐚𝐫𝐧𝐢𝐯𝐨𝐫𝐚, 𝐅𝐚𝐦. 𝐌𝐮𝐬𝐭𝐞𝐥𝐢𝐝𝐚𝐞.𝐂𝐚 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐧𝐞𝐚𝐦𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐞𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐧𝐢𝐯𝐨𝐫𝐞, 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐥𝐚𝐜𝐨𝐦𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐮𝐜𝐢𝐝𝐞 𝐜𝐮 𝐧𝐞𝐦𝐢𝐥𝐮𝐢𝐭𝐚.
În România vidra este răspândită în întreaga țară, cu deosebire în lacurile și văile apelor mari, dar mai ales în bălțile și Delta Dunării (Brehm, 1964). Prezența vidrei este strâns legată de existența resurselor de hrană. Existența locurilor bogate în pește, atrage vidra până sus la munte, la peste 1500 de metri, în preajma pâraielor cu păstrăvi. Uneori, în căutarea locurilor prielnice, trece cumpăna apelor, peste creasta munților. După înfățișare seamănă cu un jder, dar mai lung, ajungând la 1m lungime și la o greutate de 15 kilograme. Botul seamănă cu al unui câine, iar în vechime era numită câine de râu. Trupul mlădios este îmbrăcat cu o blană deasă, cu peri mari și aspri, sub care se găsesc alții mai scurți și moi. Oricât ar sta în apă, nu străbate umezeala prin ei. Are o culoare castanie pe spate și mult mai deschisă pe burtă. Coada este lungă, iar degetele cu gheare sunt unite printr-o membrană interdigitală, ajutând foarte mult la înot și propulsat. Are ochii vioi, urechile mici adaptate vieții acvatice, fiind prevăzute cu două pliuri ce le acoperă atunci când vidra pătrunde în apă, iar dinții sunt mici și ascuțiți. Când este pe uscat, are mișcări greoaie, se târăște ca un șarpe, iar în copaci se cațără mai anevoie. „…Cum s-a azvârlit în apă, nici peștii nu o întrec la înot, lăsându-se dusă de curent, se joacă întocmai ca un pisoi. Acum înoată pe spate, acum pe o coastă, acum se afundă de n-o mai zărești. Nu-i vezi urma decât după bulbucii de aer ce ies din firele de păr. Din vreme în vreme își arată vârful botului ca să respire și apoi iarăși se afundă.” Ca toate neamurile ei carnivore, este lacomă și ucide cu nemiluita, înghite peștii mici în apă, scoțând numai botul afară. Pe cei mari îi târăște pe țărm, îi pune pe o piatră sau pe un trunchi de arbore și nu mănâncă decât anumite părți care sunt bine vascularizate. Cât este peștele de mare, rămâne aproape întreg. Trăiește izolată și comunică cu semenii printr-un fluierat caracteristic. Ziua stă ascunsă în vizuina săpată în malul apelor, cu o ieșire sub apă și una printre tufișuri, iar noaptea iese la pândă. Este un vânat anevoios, caci cum este de vioaie, curajoasă, vânjoasă, deșteaptă și cu simțurile agere, știe ușor să se joace cu vânătorul. Femela naște doi-trei puișori orbi, după o perioadă de nouă săptămâni pe care îi îngrijește cu mare devotament. Având însușiri așa de alese, lesne se domesticește, dacă este crescută de mică, putând fi dezvățată de a mai mânca pește.
Conform Listei Roșii a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii) specia este Potențial Amenințată – NT (Near Threatened).
Piesa naturalizată face parte din Colecția de Mamifere a Secției de Științele Naturii a Muzeului Oltenie, având ca date de colectare: adult 
, colectată de D. Croitoru, 30. XII. 1963, Breasta, Dolj.
𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: dr. Claudia Ionelia Goga, muzeograf - Secția de Științele Naturii.
𝐅𝐨𝐭𝐨: Muzeul Olteniei
Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.
„𝗗𝗶𝗻𝗰𝗼𝗹𝗼 𝗱𝗲 𝗗𝘂𝗻𝗮̆𝗿𝗲 - 𝗢 𝗰𝗮̆𝗹𝗮̆𝘁𝗼𝗿𝗶𝗲 𝗶𝗺𝗮𝗴𝗶𝗻𝗮𝗿𝗮̆ 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗵𝗮̆𝗿𝘁̧𝗶𝗹𝗲 𝘀𝘂𝗳𝗹𝗲𝘁𝗲𝘀̧𝘁𝗶 𝗮𝗹𝗲 𝗲𝘅𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗯𝘂𝗹𝗴𝗮𝗿 (𝟭𝟴𝟮𝟬-𝟭𝟴𝟳𝟬)” | O nouă premieră muzeală marca #MMB
Muzeul Municipiului București pregătește un nou proiect de impact și interes internațional. Foarte curând, pe 15 noiembrie, va fi vernisată expoziția „Dincolo de Dunăre - O călătorie imaginară prin hărţile sufleteşti ale exilului bulgar (1820-1870)”, curator Adrian Majuru, manager MMB, în generosul spațiu oferit de partenerii de la Muzeul Regional din Varna - Регионален исторически музей - Варна / Varna Regional Museum of History.
***
„Atunci când naţiunile tinere prind viaţă şi ȋşi construiesc un contur sufletesc, timpul pare să nu mai aibă răbdare, devenind adeseori consubstanţial. În multe situaţii, acest ȋnceput este precedat de o emigrare voluntară, ȋn apropieri sau vecinătăţi uşor ȋndepărtate pentru că eliberarea necesită schimbare de peisaj pentru a modela noi temperamente şi atitudini, pentru redefinire de mesaj şi structurare de conţinut cultural.
Secolul al XVIII-lea a cunoscut o continuă flanare către Dunăre a unei emigrații bulgare, constantă şi mereu prezentă, situaţie care a continuat şi ȋn prima parte a secolului al XIX-lea. Negustorime foarte variată, plugari şi meşteşugari, adesea familii şi sate ȋntregi, au primit adăpost şi o nouă viaţă ȋn judetele limitrofe Dunării precum Vlaşca, Teleorman, Romanaţi, Ialomiţa. Oraşele şi târgurile din Valahia cunosc prezenţa unor comunităţi bulgare, tot mai consistente după 1800. București, oraşul capitală a Valahiei și apoi a României, a avut ȋncă din Evul Mediu o prezenţă etnică bulgarească foarte prezentă. În preajma lui se aşază şi o comunitate catolică bulgară ȋn satele Dudeşti şi Cioplea, aflate la est de Bucureşti, astăzi integrate ȋn oraş. Negustorii bulgari aveau ȋn centrul oraşului artera lor comercială numita și azi Gabroveni, iar unii dintre ei devin mari investitori precum familia Solacolu ȋn secolul 19 sau Prodanoff după 1900, care a avut ȋntre altele fabrica de ȋncălţăminte «Talpa», numită după naţionalizarea din 1949, fabrica «Pionierul».
Dar cum arăta această nouă lume a refugiului? Cum arătau porţile de intrare ale acestui exil şi anume porturile dunărene de pe malul nordic? Deşi vorbim de un vilaiet turcesc, cum au fost principatele române Valahia şi Moldova, mai apoi România după 1860, era mai multă libertate pentru a face şi a gândi, pentru a călători şi pentru a construi. Dar ȋn primul rând era libertatea credinţei.
Încercăm să ne imaginăm, prin litografiile si acuarelele, cromolitografiile si fotografiile contemporane acestui exil premodern al culturii si naţiunii bulgare, cum ȋi animau pe aceşti oameni primele imagini ale unei libertăţi promise? Vom ȋncerca să călătorim şi pe urmele poetului revoluţionar Hristo Botev, ȋn drumurile sale prin porturile dunărene, apoi oraşul Bucureşti, care l-a găzduit ani buni, dar şi mai ȋndepărtata Basarabie, ȋn vremea lui o provincie românească, dacă ne referim la partea de sud a ei.
Vă invităm aşadar să călătorim ȋmpreună prin hărţile sufleteşti ale miilor de oameni obişnuiţi, care şi-au visat ţara şi construit viitorul, construind pentru ei și copiii lor un viitor diferit, ȋntr-o lume care promitea să fie diferită: Principatele Române.
Muzeul Municipiului Bucureşti a realizat acest demers muzeal atât pentru revizitarea unui trecut comun, cât şi din dorinţa de a descoperi posibile hărţi sufleteşti, care ne apropie şi ne definesc, români și bulgari deopotrivă” - a scris 𝗔𝗱𝗿𝗶𝗮𝗻 𝗠𝗮𝗷𝘂𝗿𝘂 în prezentarea expoziției „𝐷𝑖𝑛𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑑𝑒 𝐷𝑢𝑛𝑎̆𝑟𝑒 - 𝑂 𝑐𝑎̆𝑙𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑖𝑛𝑎𝑟𝑎̆ 𝑝𝑟𝑖𝑛 ℎ𝑎̆𝑟𝑡̧𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡𝑒𝑠̧𝑡𝑖 𝑎𝑙𝑒 𝑒𝑥𝑖𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑏𝑢𝑙𝑔𝑎𝑟 (1820-1870)”.
Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.
Chișinău la linia roșie – expoziție documentară despre patrimoniul urban și intervenție civică, la Muzeul Național de Istorie a Moldovei
Clădiri reprezentative, monumente și spații publice din Chișinău, cartografiate din perspectiva trecutului și-a nevoilor prezentului, au fost prezentate în septembrie, anul acesta, la ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, într-un proiect complex, intitulat ,,Dragă Chișinău”. Începând cu 8 noiembrie 2024 este rândul chișinăuienilor să reflecteze, prin intermediul expoziției și al filmului, asupra stării patrimoniului din propriul lor oraș.
Proiectul cultural ,,Dragă Chișinău” este organizat de Asociația pentru cultură și arte Arbor (România) și Arbor Institute for Culture (Republica Moldova), în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, Biblioteca Națională a Republicii Moldova și organizațiile neguvernamentale și inițiativele cetățenești: Primăria mea, Plazforma, Curaj.TV, Comunități Active pentru Democrație Participativă și Alianța Biciclete Chișinău. Proiectul beneficiază de sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național din România și al Guvernului Elveției, prin Biroul de Cooperare al Elveției în Republica Moldova.
Vernisajul va avea loc pe 8 noiembrie 2024, la orele 15.00, la Muzeul Național de Istorie
a Moldovei, în sala 4.
Program de vizitare:
9 noiembrie – 8 decembrie 2024
Muzeul Național de Istorie a Moldovei
Str. 31 August 1989 nr.121 A, Chișinău
Marți – duminică: 10.00 – 17.00 (ultima intrare: 16.20)
Luni: închis
Pentru mai multe informații privind accesul în muzeu și tarifele de intrare, vă rugăm accesați pagină web a Muzeului Național de Istorie a Moldovei.
Organizatori: Asociația pentru cultură și arte Arbor și Arbor Institute for Culture cu sprijinul Muzeului Național de Istorie a Moldovei.
Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.
Atelier de educație muzeală 𝐂𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐢̂𝐧 𝐄𝐯𝐮𝐥 𝐌𝐞𝐝𝐢𝐮
Muzeul Orașului Oradea (P-ța E. Gojdu nr. 39-41)
8, 12-15 noiembrie 2024
Activitatea este dedicată elevilor din învățământul primar și va cuprinde pe lângă vizita ghidată în Palatul Princiar și jocuri inspirate din povestirea istorică despre cetate și cuceriri, regi, cavaleri și motivele decorative.
Durata atelierului este de o oră, iar taxa de participare 
este 10 de lei/copil. 
Programările se pot face la telefon 0771741331.
Atelierele sunt organizate de Diana Iancu, muzeograf în cadrul secției Muzeul Orașului Oradea.
Vă așteptăm cu drag!
Sursa informațiilor Muzeul Ţării Crişurilor Oradea - Complex Muzeal.
Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.
A new circulation coin from the Discover Poland series, dedicated to the Łańcut Castle, will be issued tomorrow, 7 November. This will be the twentieth coin in the collection launched in 2014. Like the previous ones, it is a bimetallic 5 zlotych (€1.15) coin.
The reverse of the coin shows an image of Łańcut Castle seen from the west.
Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.
China 5 yuan 2024 - Peking/Beijing opera
New commemorative type to be issued on 19th november:
"Peking/Beijing opera"
(news and image from Wenbo Dong)
Sursa informațiilor aici.
I. 100 birr Etiopia
II. 2.000 franci Africa de Vest - Togo
III. 5.000 franci Africa de Vest - Togo
IV. 50 franci Republica Democrată Congo
V. 500 lei Republica Moldova
VI. 1.000 baht Thailanda
VII. 2 dolari Insulele Bermude
VIII. 5 dolari Insulele Bermude
