Pâinea este o parte importantă a vieții noastre. Pentru mulți dintre noi amintirea mirosului de pâine caldă, atunci scoasă din cuptor, în copilărie, reprezintă o amintire în care sunt asociate toate simțurile. Însă tot așa să fi fost și în alte vremuri Oare cum simțeau dacii mirosul de pâine? Și oare cum preparau pâinea Astfel de întrebări au stârnit interesul unui grup de cercetători și așa s-a născut ideea expoziției pe care avem onoarea să o prezentăm. Expoziția ,,Miros de pâine caldă. Pâinea în Dacia” este rodul colaborării specialiștilor Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, cu cei din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, Muzeului Satului Bănățean și Universitatea de Vest din Timișoara. Echipa organizatoare și-a propus să înțeleagă modul în care se poate distinge procesul de preparare a pâinii în timpul Regatului Dac prin intermediul descoperirilor arheologice. Cercetarea a fost anevoioasă, dar subiectul deosebit de incitant. Însă adevărata provocare a fost aceea de a prezenta pentru un public cât mai larg povestea pâinii în Dacia. Pentru aceasta am apelat la colegii etnografi, care studiază tradiții și obiceiuri care încet, încet se uită. Am structurat întreaga poveste sub forma a secvențe, pe care le-am ilustrat și le-am argumentat rând pe rând. Iar rezultatul este tocmai acest produs muzeal pe care sperăm să-l apreciați. Când? din data de 21 martie, expoziția poate să fie vizitată la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara.
Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu vă invită vineri, 21 martie 2025, la o nouă întâlnire în cadrul programului cultural „Cărțile ASTRA”.
Foto: B.J.ASTRA
De această dată, publicul va avea ocazia să descopere volumul „Centenarul cercetărilor arheologice de la Capidava. Necropola medievală I”, o lucrare importantă pentru toți pasionații de istorie și arheologie. Evenimentul se va desfășura începând cu ora 17:00, în spațiul American Corner Sibiu, situat la etajul 5 al Bibliotecii ASTRA Sibiu, instituție de cultură susținută financiar de Consiliul Județean Sibiu.
Foto: B.J.ASTRA
Autorii volumului sunt cercetători în cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, al Muzeului Național Brukenthal, al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța și al Universității „Babeș-Bolyai” Cluj: Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia, Cătălin Dobrinescu, Beatrice Kelemen, Vitalie Bodolică și Răzvan C. Pop.
Dedicat uneia dintre cele mai cunoscute și mai bine conservate cetăți ale Dobrogei antice – Capidava, demersul monografic documentează aria funerară a necropolei din perioada medio-bizantină, zonă aflată în afara zidurilor cetății. Volumul reprezintă rezultatul a 15 ani de cercetări arheologice în sectorul constățeano-sibian, sector deschis și concentrat, începând cu anul 2010, pe necropolă.
Lucrarea aduce la lumină 128 de complexe funerare – morminte și expresivul inventar arheologic recuperat din acestea – descoperite și analizate pe două zone ale spațiului funerar medieval: sectorul de sud-est al cimitirului (din campaniile anuale desfășurate în perioada 2010-2024) și sectorul săpăturilor arheologice preventive (din campania anului 2015).
Foto: B.J.ASTRA
Între vestigiile arheologice descoperite în situl istoric și prezentate în lucrare, se numără resturi osteologice umane, podoabe și accesorii vestimentare. Analiza practicilor funerare și a inventarului asociat oferă cercetătorilor noi perspective asupra întregului tablou istoric al sitului medieval de la Capidava, studierea acestora ajutând la o mai bună înțelegere a modului de viață a populațiilor străvechi, de la dietă și sănătate, până la până la statut social și influențe culturale.
Prezentarea volumului „Centenarul cercetărilor arheologice de la Capidava. Necropola medievală I” (Editura Muzeului Național Brukenthal), va avea loc la Biblioteca ASTRA Sibiu (Str. G. Barițiu, nr. 7, et. 5), oferind participanților ocazia de a interacționa cu autorii și de a afla detalii valoroase despre descoperirile arheologice de la Capidava.
În perioada 2001-2024, echipa MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni a descoperit în siturile arheologice de la Reci, Cetatea Zânelor și Dealu Sărat-Valea Hanko de la Covasna, o serie de râșnițe specifice perioadei clasice a civilizației geto-dace, între secolul I î.e.n până la cucerirea romană (sec. II e.n.). Ele erau folosite în gospodării pentru măcinarea semințelor și se compun din două piese, piatra fixă, inferioară - meta și piatra mobilă, superioară - catillus. Râșnița dacică are formă tronconică, sau de calotă sferică. Piatra mobilă pe partea superioară este adâncită și are la mijloc un orificiu trilobat, denumit și gură de alimentare. Cele două piese erau legate între ele cu un ax de fier vertical, fixat în piatra inferioară, și care trecea printr-o scoabă metalică ce era fixat în piatra superioară. Ustensila era rotită cu un braț dispus pe lateralul pietrei superioare. Cerealele se turnau prin gura de alimentare și se măcinau între pietre, pe suprafețele ce se denumesc suprafețe de lucru. Piatra utilizată ca materie primă pentru confecționarea râșnițelor, era de regulă rocă sau tuf vulcanic de duritate mare ca andezitul, dacitul, bazaltul. Astfel de ustensile s-au descoperit în numeroase situri arheologice ce se leagă de așezările epocii, dintre care amintim: • Sarmizegetusa Regia – Capitala Regatului Dac, situată în Munții Orăștiei, județul Hunedoara. • Popești, județul Giurgiu – Cetatea geto-dacică de la Popești, considerată una dintre cele mai importante fortificații din Muntenia. • Cetatea dacică de la Brad, județul Bacău – Sit arheologic din Moldova. • Măgura Moigradului, județul Sălaj – Așezare dacică situată în apropierea castrului roman de la Porolissum. • Tilișca, județul Sibiu – Cetatea dacică de la Tilișca, una dintre cele mai mari fortificații din sudul Transilvaniei. • Pecica, județul Arad – Așezare dacică importantă, cunoscută și pentru vestigiile din epoca bronzului (așezarea de tip Periam-Pecica). Vineri, 28.02.2025, dl. Szekernyes Laszlo, în calitate de doctorand la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a derulat un proiect de cercetare pe colecția de râșnițe clasice a civilizației geto-dace a MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni. Documentarea științifică vizează ustensile de acest tip descoperite pe teritoriul României actuale și aflate în inventarul muzeelor, privind determinarea petrografică pentru a afla tipul de rocă din care au fost confecționate râșnițele. La documentare au luat parte angajații de specialitate ai MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni. Pe această cale, îi invităm pe tinerii specialiști, dar și publicul larg, să viziteze colecțiile muzeului, să participe la activități în calitate de voluntari și să beneficieze de întâlnirea cu cercetătorii noștri.
Sursa: Youtube Utilizator: Complexul Muzeal Ion Borcea Bacau
Exponatul lunii martie 2025 la Muzeul de Ştiinţele Naturii Bacău - albina Melitturga clavicornis.
Melitturga clavicornis este o albină solitară de dimensiune medie, aparținând familiei Andrenidae. Este un polenizator important al lucernei (Medicago sativa). Populațiile acestei specii s-au diminuat considerabil pe întreg arealul de răspândire. Principalele amenințări sunt legate de reducerea sau modificarea habitatelor naturale, prin eliminarea florei sălbatice spontane de pe marginile terenurilor cultivate și de-a lungul drumurilor, precum și utilizarea excesivă a pesticidelor.
Muzeul Geologic Național găzduiește în perioada 19 martie – 6 aprilie 2025 o expoziție dedicată speciilor invazive din România. Vizitatorii vor putea admira un set de panouri cu informații despre 16 specii incluse în Lista speciilor alogene invazive de interes pentru Uniunea Europeană (varianta actualizată în 2023) ce au fost semnalate și în România, plus ambrozia, o specie foarte cunoscută publicului larg datorită efectelor sale alergene.
Expoziția este realizată în cadrul proiectului SciResCareer – Centrul regional de Orientare și Consiliere în Cariera de Cercetător București-Ilfov – de la educație preuniversitară la cercetare avansată pornind de la cercetările realizate în cadrul unui proiect ce a vizat cea mai complexă evaluare a speciilor invazive din România, implementat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în parteneriat cu Universitatea din București. Mai multe informații despre speciile invazive sunt disponibile pe http://invazive.ccmesi.ro
Despre speciile invazive
Plantele și animalele care ajung să se adapteze la habitate străine pot înlocui flora și fauna indigenă, provocând daune mediului sunt cunoscute sub denumirea de specii invazive. Ele prezintă un interes tot mai ridicat din cauza efectelor negative produse asupra biodiversității, a sănătății populației umane, dar și a economiei. Aceste specii determină:
• degradarea habitatelor naturale (de exemplu, prin simplificarea comunităților biologice, scăderea diversității biologice, perturbarea lanțurilor trofice, creșterea competiției pentru resurse); • afectarea populațiilor speciilor de plante și animale native (prin scăderea viabilității populațiilor, modificarea comportamentului indivizilor, scăderea diversității genetice); • modificarea unor servicii ecosistemice (în special de aprovizionare și de reglare); • amplificarea unor riscuri naturale (de exemplu, incendii de vegetație, deshidratarea solurilor, eroziunea solurilor) și implicit • afectarea comunităților umane (afectarea securității alimentare, influențarea economiei locale și regionale, creșterea vulnerabilității la boli). Programul de vizitare este de marți până duminică, între orele 10:00 și 18:00, cu ultima intrare la ora 17.00. Expoziția face parte din circuitul de vizitare al Muzeului Geologic Național și nu necesită o taxă suplimentară, fiind inclusă în preţul biletului de acces.
Despre proiectul SciResCareer destinat cercetătorilor din RBI Proiectul SciResCareer este finanțat în cadrul PNRR/C9/ Investiția „i10 – Înființarea și susținerea financiară a unei rețele naționale de opt centre regionale de orientare în carieră ca parte a ERA TALENT PLATFORM” și are o valoare totală de 750.000 de euro. Conceput drept parte a structurii organizatorice a Universității din București, centrul SciResCareer va deservi întreaga comunitate științifică din universitățile și institutele de cercetare aflate sub coordonarea Academiei Române, institutele naționale de cercetare-dezvoltare aflate în coordonarea MCID și companiile private care desfășoară activități de CDI din regiunea de dezvoltare București-Ilfov. Misiunea centrului SciResCareer este de a fi un punct de contact unic pentru studenți, doctoranzi, cercetători tineri și seniori, cadre didactice implicate în activitatea de cercetare, medici, economişti, ingineri, antreprenori și alte categorii socio-profesionale care doresc să exploreze și să își dezvolte o carieră în cercetare
„Armuroiul” este un tip de mobilier din interiorul locuinței țărănești, utilizat pentru camuflarea spațiului de depozitare a veselei sau a alimentelor.
În „casa mare” a caselor săsești și românești, acolo unde gazda își poftea oaspeții (camera curată), exista această veche piesă de mobilier, în care erau păstrate vasele bune: ulcioare, căni, oale, farfurii. Amplasat, de regulă, în spațiul dintre ferestrele de pe peretele ce dădea înspre uliță, „armuroiul”, înfundat în perete, s-a dezvoltat, odată cu trecerea timpului, dintr-o nișă folosită inițial pentru păstrarea alimentelor, într-o piesă de mobilier bogat decorată cu motive ornamentale florale, ce atrăgea privirea imediat ce se intra în încăpere. De multe ori, pe lemnul tăbliei frontale unde era decupată o ușă, meșterul nu uita să însemne anul confecționării piesei de mobilier și numele proprietarului. „Armuroaiele” erau pictate policrom cu decor fitomorf și floral. Dintre motivele folosite, menționăm: laleaua, care semnifica numărul și prezența fetelor și femeilor din casă. Dacă laleaua era pictată sub formă de boboc, însemna ca în familie există o fată, iar dacă era larg deschisă semnifica prezența unei femei mature.
La Muzeul Etnografic „Gheorghe Cernea” din Rupea puteți admira aceste două armuroaie românești originare din satul Paloș, pictate cu motive florale, purtând pe ele inscripțiile anilor în care au fost confecționate, 1894, respectiv 1902.
Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.
On March 17, the Bank of Slovakia issued a collector's coin with a face value of €10. This coin commemorates the 950th anniversary of the founding of the Benedictine Abbey of Hronský Beňadik, a municipality in the Žarnovica district of the Banská Bystrica region of Slovakia.
The Benedictine Abbey of Hronský Beňadik is a complex of fortified sacred buildings founded in 1075 by King Géza I of Hungary, who intended to establish an influential religious institution renowned throughout Hungary. During the period of high feudalism, the Abbey of St. Benedict served as a model for teaching farming and the cultivation of agricultural crops. The Benedictines were also skilled in metallurgy and construction.
The importance and indispensable role of the abbey in feudal society arose from its function as a "locus credibilis," a place where legal documents could be authenticated. The abbey is considered a possible source of the "Nitra Gospel" (Nitriansky evanjeliár), the oldest book in Slovakia.
The abbey complex represents a symbiosis of diverse architectural styles, from Gothic and Renaissance to Baroque, and still stands imposingly over what was once an important commercial crossroads. It was also declared a World Heritage Site on April 24, 1970.
The obverse of the coin depicts a depiction of the interior of the Benedictine abbey church in the municipality of Hronský Beňadik, with Gothic columns on either side and a large crucifix in the upper center. A reliquary containing a relic of the Blood of Christ is incorporated into the right side of the design, while the Slovak coat of arms covers part of the left side. The name of the issuing country "SLOVENSKO" (SLOVAKIA) and the year of issue "2025" are inscribed on the lower edge, and just above these is the face value "10 EURO."
On the other hand, the reverse of the piece shows a top-down view of the fortified abbey complex, with the figure of Saint Benedict on the right. The inscription "OPÁTSTVO SV. BENEDIKTA" (Abbey of Saint Benedict) surrounds the top edge of the composition, while the top left corner bears the year of the abbey's foundation, "1075," and at the bottom of the central design, the inscription "HRONSKÝ BEŇADIK," framed by bunches of grapes. In the lower right corner is the mintmark of the Kremnica Mint (Mincovňa Kremnica), consisting of the letters "MK" sandwiched between two dies, and beneath it, the stylized initials "TL," the mark of the designer, Tomáš Lamač.
Technical characteristics
Year: 2025 Face value: 10€ Country: Slovakia Metal: 900 Silver Weight: 18 g Diameter: 34 mm Design: Tomáš Lamač Mint: Ministry of Culture Engraver: Dalibor Schmidt Issue volume: 4,900 BU and 10,700 Proof
Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.
A few days ago, the Monnaie de Paris released its first catalog for 2025 , a must-have for detailed information on the latest issues from the French Mint. Although at Visual Numismatics we can't always cover all of these issues—not due to lack of interest, but due to time constraints—this catalog will help us keep up to date with the latest news from our neighboring country.
What does this new catalog offer us?
The first installment of the 2025 collection is packed with extraordinary pieces, highlighting several series that combine history, art, and culture in stunning designs. Among the most striking are:
L'Art de la Plume – Jules Verne
In commemoration of the 120th anniversary of Jules Verne's death , the Monnaie de Paris pays tribute to the master of adventure with a series of coins that transport us to his imaginary worlds. Among them:Coins in various face values and metals dedicated to his most iconic works: From the Earth to the Moon, Around the World in 80 Days, Twenty Thousand Leagues Under the Sea and Journey to the Center of the Earth .
Treasures of the Louvre
A collection of commemorative coins inspired by some of the Louvre Museum 's most famous works , including the Victory of Samothrace, the Venus de Milo and the Mona Lisa .
UNESCO Series
Dedicated to World Heritage Sites. This year's edition includes:
Notre Dame de Paris The Colosseum in Rome Shuri Castle in Japan
Each of these coins combines architectural details with artistic elements that symbolize the construction and reconstruction of these historic monuments.
Ors de France – The Franco on Horseback
A modern reinterpretation of one of the most iconic coins in French history, used during the Hundred Years' War . Josephine Baker – Women of the World
On the 50th anniversary of her death , this collection honors Josephine Baker , artist and resistance fighter, with a series of coins that reflect her impact on history.
In addition to these thematic collections, the catalog includes commemorative 2-euro issues, 2025 Proof and BU series, and other pieces of great interest to collectors.
Upcoming commemorative 2 euro coin
Among the most anticipated issues, the Monnaie de Paris has announced its next 2-euro commemorative coin dedicated to the Louvre Museum . This piece pays tribute to one of the world's most prestigious cultural institutions.
Where can you purchase these coins?
If you're interested in any of these pieces, I recommend visiting the specialty store EMonnaies , where you can find a large selection of collectible coins and new releases from the Monnaie de Paris.
Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.
Namibia new 60-dollar commemorative note (B219a) reportedly introduced 17.03.2025
On 5 March 2025, the Bank of Namibia unveiled new 60-dollar polymer notes to commemorate Dr. Hage Gottfried Geingob, who devoted 60 years of his life to “service and steadfast dedication to Namibia’s democracy, economic progress, and social inclusion,” culminating in his serving as the 3rd president of Nambia (21 March 2015 – 4 February 2024).
B219 (PNL): 60 dollars (US$4.20) Brown, green, and purple. Front: English text; facade of Independence Memorial Museum in Windhoek; 3rd president H.E. Dr. Hage Gottfried Geingob; crowd; bank logo in purple-to-bronze SPARK Live; head of Hage Geingob in profile facing right on CCL Secure G-Switch window. Back: English text; wind turbines, hydrogen tank, biomass, solar panels; Hage Geingob holding football cup at his inauguration on 21 March 2015 at Independence Stadium in Windhoek; coat of arms; facade of Independence Memorial Museum in Windhoek. Simulated solid security thread. Watermark (shadow image): BoN. Printer: (Unknown). 140 x 70 mm. Polymer. a. 2025. Sig. 5: !Gawaxab. Prefix HGG. Intro: 17.03.2025.
Courtesy of Heinrich Lindner, Charles Toussaint, and Claudio Marana.
Una dintre cele mai fascinante piese din colecția muzeului nostru este o pintaderă cu forma unui picior uman, descoperită în așezarea neolitică timpurie de la Zăuan – Dâmbul Cimitirului, județul Sălaj. Datând din perioada 5400-5300 î.Hr., pintadera este atribuită culturii Starčevo-Criș și face parte din Patrimoniul Cultural Național. Funcția sa exactă rămâne un mister, dar specialiștii cred că ar fi fost folosită pentru: decorarea ceramicii, aplicarea unor tatuaje, marcarea unor însemne pe textile. Piesa poate fi admirată în expoziția de bază a Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău. Vă așteptăm să descoperiți această relicvă a trecutului și să vă imaginați cum era folosită acum mai bine de 7.000 de ani!
Două noi specii de dinozauri – 𝑃𝑒𝑡𝑟𝑢𝑠𝑡𝑖𝑡𝑎𝑛 ℎ𝑢𝑛𝑔𝑎𝑟𝑖𝑐𝑢𝑠 și 𝑈𝑟𝑖𝑎𝑠ℎ 𝑘𝑎𝑑𝑖𝑐𝑖 – au fost identificate de o echipă internațională de cercetători în Bazinul Hațeg, aducând date valoroase despre diversitatea dinozaurilor europeni din Cretacicul târziu! Această descoperire schimbă perspectivele despre nanismul insular, arătând că, alături de specii pitice, a existat și un gigant de aproape 4 ori mai mare decât deja celebrul 𝑀𝑎𝑔𝑦𝑎𝑟𝑜𝑠𝑎𝑢𝑟𝑢𝑠 𝑑𝑎𝑐𝑢𝑠. Studiul realizat de cercetători de la Universitatea din București, Museum für Naturkunde Berlin și University College London evidențiază conexiunile biogeografice dintre Europa, Africa și Asia și ridică noi întrebări despre evoluția acestor fascinante creaturi. Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului continuă să fie un teritoriu unic pentru studiul dinozaurilor. Mai multe informații despre descoperire, în link-ul din primul comentariu
𝐋𝐚𝐯𝐢𝐭̦𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐥𝐮𝐭, 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐦𝐚𝐧𝐮𝐚𝐥 𝐬̦𝐢 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐦𝐨𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚𝐭𝐞, 𝐢𝐧𝐜𝐢𝐳𝐚𝐭𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐮 𝐢̂𝐦𝐩𝐮𝐧𝐬𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐬𝐮𝐜𝐜𝐞𝐬𝐢𝐯𝐞 𝐢̂𝐧𝐜𝐫𝐮𝐬𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐮 𝐬𝐮𝐛𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐚𝐥𝐛𝐚̆ 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐟𝐢𝐜𝐞 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐆𝐚̂𝐫𝐥𝐚 𝐌𝐚𝐫𝐞 (𝐬𝐞𝐜. 𝐗𝐕𝐈-𝐗𝐈𝐈𝐈 𝐚. 𝐂𝐡𝐫.). Piesa a făcut parte din inventarul funerar al unui mormânt de incinerație descoperit în vara anului 2000, în punctul „Cabana de metal”, comuna Bistreț (județul Dolj). Necropola din acest punct, situată pe malul lacului Bistreț, a fost cercetată în perioada 1999-2005 de un colectiv condus de Ion Motzoi-Chicideanu de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București, fiind identificate în total 86 de morminte, dintre acestea 79 aparținând culturii Gârla Mare. Această piesă îmbogățește patrimoniul Muzeului Olteniei, fiind parte a 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞𝐢 „𝐈𝐝𝐨𝐥𝐢”. 𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞: Șandor-Chicideanu, Monica. 2019. „𝑁𝑒𝑐𝑟𝑜𝑝𝑜𝑙𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑒𝑝𝑜𝑐𝑎 𝑏𝑟𝑜𝑛𝑧𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑃𝑙𝑜𝑠𝑐𝑎”, Cluj-Napoca, p. 116, Pl. 53/2. Material realizat de: drd. 𝐌𝐚𝐫𝐚 𝐁𝐮𝐥𝐢𝐠𝐚, muzeograf, Secția de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei. 𝐏𝐡𝐨𝐭𝐨: Camelia Săvescu, Referent de Specialitate, Biroul de Marketing.
Astăzi, de #Dragobete - ziua iubirii, dorim să-i cunoașteți pe “Îndrăgostiții de la #Gumelnița” , o pereche unică de statuete antropomorfe preistorice și una dintre capodoperele din colecțiile Muzeului Național de Istorie a României. Cele două siluete umane, una feminină, cealaltă masculină, de mici dimensiuni (6,8 cm înălțime), modelate din lut, sunt specifice culturii arheologice Gumelnița, mileniul V a.Chr. Perechea de îndrăgostiţi a fost descoperită în timpul săpăturilor arheologice din 1960, coordonate de Vladimir Dumitrescu în situl eneolitic de la Gumelniţa (Olteniţa, jud. Călăraşi) – considerat de specialişti una dintre cele mai importante aşezări din perioada eneolitică (epoca aramei și a pietrei, interval de timp în care metalele, precum cuprul și aurul, sunt prelucrate și utilizate pentru prima dată de către comunitățile preistorice) din spaţiul est-european. Deși modelată schematic, piesa este cu totul specială, fiind unul din rarele cazuri de reprezentare a cuplului bărbat-femeie din arta neo-eneolitică. Din punct de vedere morfologic, artefactul este o descoperire unică, reprezentând una dintre creaţiile originale ale civilizaţiei gumelniţene. Atrage atenţia în mod special maniera în care au fost înfăţişate cele două personaje și emoţionează afecțiunea dintre cei doi. Statuetele au corpurile lipite și baza comună. Braţul stâng al statuetei feminine este petrecut pe după mijlocul statuetei masculine, în timp ce braţul drept al personajului masculin este aşezat pe spatele personajului feminin, cuprinzându-l pe după umeri, într-un gest de tandreţe şi de ocrotire. La mulți ani tuturor îndrăgostiților! De arheologie, de istorie, de frumos, de cultură!
10. CELE MAI VECHI URME DE LOCUIRE DIN EUROPA, ÎN VÂLCEA
Sursa: Youtube Utilizator: TVR Craiova
11. Dragi Prieteni,
am început anul în forță, cu un vis de împlinit, cât mai curând: restaurarea Bibliotecii Batthyaneum! Împreună cu prietenii de la K&K studio de proiectare, și susținerea de la Institutul Național al Patrimoniului, documentația de avizare a lucrărilor de intervenție (DALI) este în plină desfășurare!
Am încheiat activitățile arheologice, cu colegii din cadrul Muzeului Unirii din Alba Iulia, au fost realizate studiile geotehnice, am luat probe biologice și ne-am bucurat de descoperirile realizate de experții în componente artistice și pictură murală. Lucrările continuă, suntem mai aproape de îndeplinirea visului, în fiecare zi!
13. Descoperă trei 𝗮𝗿𝘁𝗲𝗳𝗮𝗰𝘁𝗲 𝗮𝗿𝗵𝗲𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰𝗲 𝗽𝗿𝗲𝗶𝘀𝘁𝗼𝗿𝗶𝗰𝗲 𝗲𝘅𝗰𝗲𝗽ț𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲, cu o vechime de 𝟔𝟎𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢, trei figurine antropomorfe (care imită silueta umană) - două realizate din os și una din lut, „𝐆â𝐧𝐝𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐜𝐮 𝐨𝐜𝐡𝐢 𝐝𝐞 𝐬𝐜𝐨𝐢𝐜ă”, rezultat al cercetării arheologice sistematice realizate de către colegii noștri, alături de specialiști ai Muzeului Județean Teleorman în cadrul aşezării gumelnițene de tip tell (movilă antropică) de la #Vităneşti „Măgurice”, jud. Teleorman, într-un studiu dedicat, publicat în revista Cercetări Arheologice.
Articolul Noi figurine antropomorfe recent descoperite în aşezarea gumelniţeană de tip tell de la Vitănești „Măgurice”, semnat de către Andreea Bîrzu, Katia Moldoveanu, Ion Torcică și Pavel Mirea este disponibil pe pagina revistei. Link în comentarii.
Noi figurine antropomorfe recent descoperite în aşezarea gumelniţeană de tip tell de la Vitănești „Măgurice” ____________________________________________ Cercetări Arheologice, revista semestrială a Muzeului Național de Istorie a României, și-a început apariția în anul 1975. În paginile sale au fost prezentate, de-a lungul timpului, rezultatele săpăturilor din cadrul unora dintre cele mai importante șantiere arheologice din România.
Zar din corn de cerb Zarul descoperit la Ardeu (Foto: Corneliu Beldiman)
Reconstituire ideală a cetății dacice de la Ardeu (Desen de Radu Oltean)
Meșterul dac în atelierul său (Desen de Radu Roșian)
Jeton confecționat din perete de vas, descoperit la Ardeu (Foto: Iosif Vasile Ferencz)
Muzeul din Deva este una dintre cele mai vechi instituții de profil din țară. A fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sediul central este organizat în jurul palatului Magna Curia, monument istoric care impune prin elemente arhitectonice şi stilistice, renascentiste și baroce. Pe parcursul unei perioade ce depășește un secol, muzeul devean a adunat colecții valoroase, care cuprind artefacte prețioase, monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică și pentru științele naturii. Biblioteca adăpostește peste 30.000 de volume, iar colectivul actual al muzeului are atât experiența, cât și maturitatea pentru a desfășura activități la cel mai ridicat nivel profesional. UN EXPONAT DE NERATAT Începând din această lună, vă propunem să faceți cunoștință cu 12 artefacte mai puțin cunoscute și să aflați povestea fiecăruia, atât cât a putut să fie descifrată de arheologi. Am ales mediul on-line cu speranța că vom putea să venim în întâmpinarea interesului cât mai multor persoane. În ultima săptămână a fiecărei luni veți face cunoștință cu un astfel de obiect, iar la începutul anului 2026, vom afla cum poveștile se completează pentru a contura secvențe din viața unei comunități. Foto 1: Zarul descoperit la Ardeu (Foto: Corneliu Beldiman) Descoperirea unui obiect frumos, datând din vechime, este întotdeauna un prilej de bucurie. Așa a fost și în cazul zarului pe care îl prezentăm astăzi. Era în toamna anului 2004, când încă evaluam potențialul arheologic al dealului Cetățuie, de la Ardeu. În momentul descoperirii, singura emoție care te încearcă este bucuria, deoarece povestea, biografia obiectelor începe să iasă la iveală puțin câte puțin, după care urmează investigarea lor, pe masa de lucru, la bibliotecă… Într-o primă etapă, constatăm că obiectul este realizat din os și are forma unui cub cu laturi de cca. 1 cm. Muchiile și colțurile sunt ușor rotunjite. Pentru fiecare față s-a stabilit câte o ,,valoare”, înscrisă sub forma unor cerculețe duble, incizate, cu o alveolă în centru. Acestea îi conferă obiectului ,,statutul” de zar. În interiorul șanțurilor inciziilor care formează cercurile și în alveole s-a conservat o substanță de culoare neagră, aderentă (oxid de magneziu, adeziv). Avea rostul de a evidenția și cromatic cercurile. Cu toate că unele dintre cercuri se conservă în condiții bune, altele sunt tocite sau poate că au fost deteriorate însă, în ansamblu, remarcăm că zarul este bine conservat. Mai remarcăm și faptul că distribuția cifrelor pe fețe s-a făcut în așa fel încât suma cifrelor a două fețe opuse este 7. După ce am făcut cunoștință cu piesa, putem să trecem la următoarea etapă, aceea a stabilirii ,,contextului” din care provine obiectul. Sau, mai precis, va trebui să aflăm mai multe despre particularitățile locului în care a fost găsit zarul, dacă are legătură cu o casă, ori o magazie, sau cu un alt tip de construcție. Iar pentru aceasta va trebui să extindem investigațiile în locul descoperirii. Așa am făcut și noi, iar cercetarea obiectivului respectiv s-a desfășurat începând din anul 2004, atunci când a fost descoperit zarul, și până în anul 2024. Cu răbdare și atenție, strat cu strat, am aflat situații complexe, dar acum suntem aproape siguri că exemplarul descris de noi are legătură cu un atelier în care se confecționau obiecte din fier, din bronz, din sticlă, dar și din os și corn. Numeroase alte obiecte au mai fost găsite în acel loc, iar acum cunoaștem suprafața lui, precum și a locuinței meșterului care lucra acolo. Iar povestea noastră, pe parcursul următoarelor luni, va avea în centru atelierul și personalitatea meșterului din cetatea dacică de la Ardeu. Astăzi, însă, ne vom întoarce la biografia zarului de la Ardeu, din descrierea căruia am putut să remarcăm calitatea foarte bună a execuției. Acest detaliu ne arată că avem de-a face cu un produs al unui atelier specializat din mediul roman. Printre descoperirile arheologice, pretutindeni unde a ajuns cultura și civilizația Romei, astfel de piese sunt frecvente. Însă exemplarul de la Ardeu a fost descoperit într-o cetate dacică. El a putut să ajungă la Ardeu ca un ,,import”, procurat poate de la târg sau poate că a fost adus de cineva care a călătorit la sud de Dunăre. În această etapă a cercetărilor nu putem să excludem nici posibilitatea ca să fi fost realizat de meșterul care lucra în atelierul respectiv. Va trebui să avem în vedere fiecare dintre aceste posibilități și poate chiar și altele. Însă în acest moment a sosit vremea unei noi întrebări, anume … la ce folosea? Cu siguranță că primul răspuns care ne vine în minte este: pentru joc. Dar ce știm despre jocurile practicate în Antichitate? Și ce știm despre jocurile practicate de daci? În legătură cu jocurile care puteau să fie practicate de către daci nu ştim foarte multe. Cunoaştem însă mai multe despre jocuri în mediul roman, într-o perioadă contemporană cu cea în care au trăit dacii. Știm că ele ocupau un loc important în viaţa cotidiană şi erau diferenţiate pe categorii de vârstă. De altfel, jocul a reprezentat o constantă în istoria omenirii. Din acest motiv, ne putem închipui existenţa unor jocuri specifice localnicilor din interiorul Arcului Carpatic, pe care să le fi jucat dintotdeauna, cum ar fi moara. Acest tip de joc putea să fie jucat şi cu piese realizate din seminţe (care au un caracter perisabil), dar şi cu jetoane confecţionate anume, din diverse tipuri de materiale. Astfel de jetoane, confecționate adeseori din pereți de vase sparte, sunt descoperite frecvent în mediul dacic. Iar ele sunt prezente și în atelierul de la Ardeu. În plus, este foarte cunoscut faptul că schimburile comerciale au fost dublate întotdeauna şi de schimburi de idei. De aceea, credem că nu este deloc exagerat să ne închipuim că în aşezări şi cetăţi dacice în Epoca regatului să se fi jucat zaruri, moară, rota sau chiar variante ale apreciatului ludus latrunculorum. Astfel de jocuri reprezintă și una dintre atracțiile festivalurilor de reconstituire istorică. Și sigur că jocul cu zaruri a fost și el unul deosebit de apreciat de romani și poate că și de către daci. Ținând cont de aceste considerente, putem să presupunem că zarul putea să fi fost una dintre componentele unui joc. Poate că cifra indicată după aruncarea zarului indica numărul de poziții peste care era mutat un jeton. Sau poate că indica ordinea în care intrau în joc jucătorii. Însă pentru că este vorba despre o singură piesă, cel puțin pentru moment va trebui să excludem jocul de ,,zaruri”. Dar nu vom putea să excludem și alte utilizări. Spre exemplu într-un ritual magic. Poate că cifra indicată după aruncarea zarului arăta ce trebuia să fie făcut, ce urma să se întâmple, sau preciza soarta unei persoane, a unei comunități sau chiar a lumii. Dar de aici ne îndreptăm spre un teren alunecos, al speculațiilor pe care nu le putem dovedi. Însă ceea ce mai putem să spunem este că zarul are urme de utilizare vizibile cu lupa. Anume, suprafețele sunt tocite, lustruite și sunt vizibile striuri discontinue. Și mai știm și că, uneori, zarurile erau ,,măsluite”, adică realizate în așa fel încât rezultatul aruncării lor să fie oarecum previzibil. Cu speranța că v-a plăcut povestea noastră de azi, vă așteptăm cu comentarii și sugestii pentru a îmbunătăți experiența noastră! Expert în bunuri de patrimoniu cultural național mobil Cercetător consacrat Dr. Iosif Vasile Ferencz Secția arheologie în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva
Cârlig pentru pescuit descoperit la Ardeu (Foto: Iosif Vasile Ferencz)
Detaliu a contraacului cârligului de pescuit descoperit la Ardeu (Foto: Iosif Vasile Ferencz)
3 Detaliu al capătului lățit al cârligului de pescuit descoperit la Ardeu (Foto: Iosif Vasile Ferencz)
Vatra fierăriei în timpul cercetării (Foto: Iosif Vasile Ferencz)
Vertebre de pește (Foto: Corneliu Beldiman)
Vertebră de pește transformată în mărgică (Foto: Corneliu Beldiman)
Imagine din Cheile Ardeului (Foto: Iosif Vasile Ferencz)
Muzeul din Deva este una dintre cele mai vechi instituții de profil din țară. A fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sediul central este organizat în jurul palatului Magna Curia, monument istoric care se impune prin elemente arhitectonice şi stilistice, renascentiste şi baroce. Pe parcursul unei perioade ce depășește un secol, muzeul devean a adunat colecții valoroase, care cuprind artefacte prețioase, monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică și pentru științele naturii. Biblioteca adăpostește peste 30.000 de volume, iar colectivul actual al muzeului are atât experiență, cât și maturitatea necesare pentru a desfășura activități la cel mai ridicat nivel profesional. Începând din această lună, vă propunem să faceți cunoștință cu artefacte mai puțin renumite și să aflați povestea fiecăruia, atât cât a putut fi descifrată de arheologi. Am ales mediul on-line cu speranța că vom putea să venim în întâmpinarea interesului cât mai multor persoane. În ultima săptămână a fiecărei luni, veți face cunoștință cu un astfel obiect, iar la începutul anului 2026, vom afla cum poveștile se completează pentru a contura secvențe din viața unei comunități. Un exponat de neratat Cârlig pentru pescuit Uneori, când descoperi un obiect vechi, te surprinde prin … banalitatea formei, a aspectului sau a materialului din care a fost realizat. Uneori, sunt atât de asemănătoare obiectelor folosite în ziua de azi încât … te gândești că lumea nu a evoluat prea mult din acele vremuri și până azi. De multe ori, îți amintești cu multă precizie momentul descoperirii lui și emoțiile pe care le-ai trăit atunci. Așa poate să fie descris și momentul descoperirii cârligului (sau acului) pentru pescuit care este subiectul prezentării de astăzi. Era într-una dintre ultimele zile ale verii anului 2009, iar investigația noastră avea ca obiectiv cercetarea atelierului despre care am vorbit și în prezentarea din luna ianuarie. Nu pot să spun că nu am fost bucuros când am ținut pentru prima oară în mână piesa respectivă. Dar încă nu îmi dădeam seama cât de multe ne poate spune un … banal cârlig pentru pescuit. Biografia sa, asemenea zarului prezentat anterior și a altor piese, a început să se întrevadă după ce a ajuns pe masa de lucru, sub lupă, iar mai apoi, la bibliotecă … Într-o primă etapă am constatat că obiectul este realizat din sârmă de bronz și că are o lungime de cca 3 cm. Însă la o privire mai atentă remarcăm detaliile. Se poate observa cu ușurință contraacul, partea ascuțită menită să agațe peștele păcălit și să nu-i permită să se elibereze cu ușurință. Un alt capăt al piesei a fost lățit pentru a permite legarea firului undiței. Mai trebuie să remarcăm și faptul că exemplarul se păstrează foarte bine și este un exponat valoros, care face cinste oricărui muzeu. După cum s-a văzut, piesa nu a fost dificil de descris, astfel că putem să trecem la următoarea etapă a analizei în care vom stabili ,,contextul” din care provine. Să ne amintim că în acest moment ne îndreptăm atenția asupra particularităților locului în care a fost găsit acul pentru pescuit, dacă are legătură cu o construcție sau nu. O maximă importanță pentru acest demers o are înregistrarea datelor descoperirii. Pe șantierele arheologice, obiectele sunt etichetate și depozitate în funcție de tipul artefactelor, de materialul din care sunt realizate, de poziția în care au fost găsite și de alte criterii relevante. Eticheta atașată cârligului pentru pescuit ne precizează că a fost descoperit chiar pe podeaua atelierului, în apropierea vetrei de forjă. Având la dispoziție toate aceste date este momentul să stabilim un set de întrebări al căror răspuns va contribui la descifrarea biografiei obiectului. O primă întrebare pe care o punem în legătură cu orice obiect este exprimată sub forma: Ce este sau La ce folosește obiectul Însă în acest caz, cred că răspunsul este foarte clar pentru toată lumea. O altă întrebare relevantă se referă la cine a folosit cârligul. Pentru a răspunde, trebuie să ținem cont de locul în care a fost descoperit: pe podeaua atelierului. Este evident că are legătură cu atelierul și cu meșterul care își desfășura activitatea acolo. Însă pescuia chiar el Sau a realizat acul pentru a fi livrat altcuiva Răspunsul ne este oferit de alte descoperiri provenind din același loc. Anume oasele de pește, cu predilecție vertebre de crap. Să consemnăm și faptul că una dintre vertebrele respective a fost ,,modelată” sub forma unei mărgele. Faptul ne demonstrează că în casa meșterului se mânca pește și că spiritul său creativ a găsit o modalitate de a utiliza chiar și oasele de pește … Și pentru că vorbim despre pește, ne vine în minte, firesc, o altă întrebare. Unde a fost prins peștele Satul Ardeu este străbătut de o vale care înconjoară dealul Cetățuie la nord și spre vest. În momentele de secetă, abia se scurge un firicel de apă în albia săpată în piatră. Însă atunci când plouă abundant, apa vine vijelios și aduce aluviuni. Dovadă a momentelor de furie a apelor sunt și Cheile Ardeului, scurte dar impresionante. Ei bine, într-un astfel de pârâu întâlnim pești de mici dimensiuni precum cleanul. Poate că în vremurile îndepărtate era întâlnit și păstrăvul sau lostrița. Însă crapul este prezent în apele mai mari și mai line de la câmpie, așa cum este Mureșul, în zona noastră. Iar distanța de la Ardeu până la Mureș nu este deloc mare. Sunt cam 20 de km, distanță care poate să fie parcursă de un pescar pasionat în doar câteva ore chiar și pe jos. Dar ca să poți să mergi la pescuit, în acele vremuri ca și astăzi, trebuie să dispui de timp liber. Se pare că meșterul de la Ardeu avea suficient de mult timp liber pentru ca, din când în când, să poată să meargă la pescuit. Probabil că era mai mult o activitate recreativă, un fel de sport, pentru că, dacă vrei să pescuiești o cantitate mare într-un timp scurt, folosești o plasă. Sau dacă nu ai timp de pierdut, folosești un coș din nuiele confecționat anume ca peștele să poată intra, dar să nu mai iasă, o vârșă. O lași seara în apă, iar dimineața aduni captura. Cu undița nu este chiar la îndemâna oricui. Este un fel de întrecere în care peștele are și el o șansă. Trebuie să îl faci să muște momeala și cârligul. Iar pentru aceasta trebuie să te înarmezi cu răbdare, să știi cum trăiesc peștii, să găsești locul potrivit, uneori chiar să îl momești și câte și mai câte. Un pescar ar putea să completeze încă mult și bine toate însușirile pe care trebuie să le aibă. Meșterul nostru se pare că era un astfel de pescar, care avea și timp la dispoziție și pasiune pentru pescuit. Ajunși cu analiza noastră până aici, ne putem gândi că am epuizat tot setul de întrebări pe care ni le putem pune în legătură cu acest obiect ,,banal”. Vă amintiți că la început am avut sentimental că este un obiect banalDar ce am mai putea să ne întrebăm Din descrierea piesei ne amintim că unul dintre capete a fost lățit, pentru a facilita prinderea cârligului de fir. Dar oare, din ce era confecționat firul Astăzi firul pentru pescuit este confecționat din ,,nilon”, din material plastic și e făcut să reziste, în funcție de grosimea sa, tensiunii provocate de peștii care se străduiesc să se elibereze după ce au mușcat momeala. Însă, în acele vremuri încă nu se inventase materialul plastic. Nu vom ști poate niciodată cu siguranță ce fel de fire folosea pescarul de la Ardeu, însă, poate că, fire cum sunt cele din cozile unor cai ar fi putut să satisfacă nevoile pentru pescuit. Ele sunt deopotrivă subțiri, rezistente și la îndemână. În legătură cu pescuitul, putem să ne gândim și la alte detalii care trebuie să îl fi preocupat pe meșterul pescar. Este vorba, cum este și firesc, de momeli. Dar a detalia despre râme, viermi sau gândaci poate că nu va fi pe placul tuturor cititorilor noștri, cu toate că sunt pe placul peștilor. De aceea, ne vom limita la a presupune că momelile erau ușor de procurat în mediul în care trăia pescarul. Ajunși cu analiza spre final, va trebui să formulăm câteva concluzii. Piesa ,,banală”, analizată în contextul nederanjat din Antichitate, ne oferă o serie de informații în legătură cu cel care a utilizat obiectul. Și în acest fel, putem să reconstituim o serie de detalii ale vieții unui personaj a cărui identitate nu o cunoaștem, dar care a trăit, în urmă cu două milenii, într-o cetate dacică. Cu speranța că v-a plăcut povestea noastră de azi, vă așteptăm cu sugestii și comentarii pentru ca să îmbunătățim experiența noastră!
Muzeul Judeţean Teleorman, instituţie de cultură aflată sub autoritatea Consiliului Judeţean Teleorman, prezintă în luna martie a.c. un nou exponat în cadrul ciclului expoziţional „Exponatului Lunii”. Obiectul prezentat este o „Statuetă antropomorfă” descoperită în urma cercetărilor efectuate în anul 1998 în situl de tip tell de la Vitănești Măgurice (jud. Teleorman). Aceasta provine din nivelul aparținând culturii Gumelnița, faza B1 (a doua jumătate a mil. V î. Hr), din zona exterioară locuinței L3. Piesa este din lut ars în mediu oxidant, de culoare galben-maronie cu unele zone roșcate sau cenușii. Are următoarele dimensiuni: lungimea =7,5 cm, lățimea de 4,2 cm și grosimea de 2,6 cm. Statueta are o formă alungită, fiind modelată destul de sumar, mâinile lipsind total. Capul este supradimensionat, fiind modelat în manieră gumelnițeană prin ciupirea pastei, rezultând atât zona adâncită a ochilor cât și nasul. Sub acesta are șase adâncituri punctiforme ce pot reda, în acest caz, gura. Sub ea, două ridicături circulare reprezintă sânii. Trunchiul este decorat cu incizii orizontale, circulare și unghiulare, nedistingându-se clar un motiv tipic pentru plastica gumelnițeană. De asemenea, picioarele foarte scurte și tălpile sunt incizate succesiv de jur-împrejur. În cadrul plasticii de lut gumelnițene întâlnim numeroase tipuri, caracterizate de poziția corpului, a brațelor, redarea maternității, genul sau decorul. Această diversitate face ca în cadrul ei să existe atât piese de o factură artistică deosebită, cât și altele extrem de schematizate, în care figura umană este greu de recunoscut. Pornind de la interpretarea lor comună, conform căreia statuetele sunt materializări ale vieţii spirituale a civilizaţiei gumelniţene, se pune întrebarea de ce apar aceste piese rudimentar modelate, cum este cea de la Vitănești, sau unele ce par chiar stranii cum sunt cele descoperite în Bulgaria, la Ruse sau Provadia-Solnitsata. Lăsând la o parte îndemânarea celor care le făceau, considerăm că aceste figurine au legătură cu personajele reproduse, ce puteau avea infirmități fizice acceptate sau cerute în principal de funcția lor religioasă sau erau reprezentări ale unor ființe supranaturale cu aceste caracteristici.
este o parte importantă a vieții noastre. Pentru mulți dintre noi amintirea mirosului de pâine caldă, atunci scoasă din cuptor, în copilărie, reprezintă o amintire în care sunt asociate toate simțurile. 
Oare cum simțeau dacii mirosul de pâine? Și oare cum preparau pâinea
Astfel de întrebări au stârnit interesul unui grup de cercetători și așa s-a născut ideea
expoziției pe care avem onoarea să o prezentăm. 
Expoziția 
,,Miros de pâine caldă. Pâinea în Dacia”
specialiștilor Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, cu cei din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, Muzeului Satului Bănățean și Universitatea de Vest din Timișoara. Echipa organizatoare și-a propus să înțeleagă modul în care se poate distinge procesul de preparare
a pâinii în timpul Regatului Dac prin intermediul descoperirilor arheologice. 
Cercetarea a fost anevoioasă,
dar subiectul deosebit de incitant. Însă adevărata provocare a fost aceea de a prezenta pentru un public cât mai larg povestea pâinii în Dacia. Pentru aceasta am apelat la colegii etnografi, care studiază tradiții și obiceiuri care încet, încet se uită. 
.
, expoziția poate să fie vizitată
la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara.
Datând din perioada 5400-5300 î.Hr., pintadera este atribuită culturii Starčevo-Criș și face parte din Patrimoniul Cultural Național. Funcția sa exactă rămâne un mister, dar specialiștii cred că ar fi fost folosită pentru:
decorarea ceramicii,
aplicarea unor tatuaje,
marcarea unor însemne pe textile.
Piesa poate fi admirată în expoziția de bază a Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău. Vă așteptăm să descoperiți această relicvă a trecutului și să vă imaginați cum era folosită acum mai bine de 7.000 de ani!
𝐋𝐚𝐯𝐢𝐭̦𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐥𝐮𝐭, 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐦𝐚𝐧𝐮𝐚𝐥 𝐬̦𝐢 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐦𝐨𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚𝐭𝐞, 𝐢𝐧𝐜𝐢𝐳𝐚𝐭𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐮 𝐢̂𝐦𝐩𝐮𝐧𝐬𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐬𝐮𝐜𝐜𝐞𝐬𝐢𝐯𝐞 𝐢̂𝐧𝐜𝐫𝐮𝐬𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐮 𝐬𝐮𝐛𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐚𝐥𝐛𝐚̆ 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐟𝐢𝐜𝐞 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐆𝐚̂𝐫𝐥𝐚 𝐌𝐚𝐫𝐞 (𝐬𝐞𝐜. 𝐗𝐕𝐈-𝐗𝐈𝐈𝐈 𝐚. 𝐂𝐡𝐫.). 
𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞: Șandor-Chicideanu, Monica. 2019. „𝑁𝑒𝑐𝑟𝑜𝑝𝑜𝑙𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑒𝑝𝑜𝑐𝑎 𝑏𝑟𝑜𝑛𝑧𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑃𝑙𝑜𝑠𝑐𝑎”, Cluj-Napoca, p. 116, Pl. 53/2.
𝐏𝐡𝐨𝐭𝐨: Camelia Săvescu, Referent de Specialitate, Biroul de Marketing.
,
este una dintre cele mai vechi instituții de profil din țară. A fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sediul central este organizat în jurul palatului Magna Curia, monument istoric care impune prin elemente arhitectonice şi stilistice, renascentiste și baroce. 
, care cuprind artefacte prețioase
, monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică și pentru științele naturii. Biblioteca
Începând din această lună, vă propunem să faceți cunoștință cu 12 artefacte mai puțin cunoscute și să aflați povestea fiecăruia, atât cât a putut să fie descifrată de arheologi. Am ales mediul on-line cu speranța că vom putea să venim în întâmpinarea interesului cât mai multor persoane.
. Așa a fost și în cazul zarului 
pe care îl prezentăm astăzi. Era în toamna anului 2004, când încă evaluam potențialul arheologic al dealului Cetățuie, de la Ardeu. 
cu lupa
, adică realizate în așa fel încât rezultatul aruncării lor să fie oarecum previzibil.
și sugestii 
pentru a îmbunătăți experiența noastră!
, monede
, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică și pentru științele naturii. Biblioteca 
adăpostește peste 30.000 de volume, iar colectivul actual al muzeului are atât experiență, cât și maturitatea necesare pentru a desfășura activități la cel mai ridicat nivel profesional.
artefacte mai puțin renumite și să aflați povestea fiecăruia, atât cât a putut fi descifrată de arheologi. Am ales mediul on-line cu speranța că vom putea să venim în întâmpinarea interesului cât mai multor persoane.
Un exponat de neratat
Cârlig pentru pescuit
că lumea nu a evoluat prea mult din acele vremuri și până azi. De multe ori, îți amintești cu multă precizie momentul descoperirii lui și emoțiile pe care le-ai trăit atunci. Așa poate să fie descris și momentul descoperirii cârligului (sau acului) pentru pescuit care este subiectul prezentării de astăzi. 
anului 2009, iar investigația noastră avea ca obiectiv cercetarea atelierului despre care am vorbit și în prezentarea din luna ianuarie. 
și că spiritul său creativ a găsit o modalitate de a utiliza chiar și oasele de pește … Și pentru că vorbim despre pește, ne vine în minte, firesc, o altă întrebare.
la nord și spre vest. În momentele de secetă, abia se scurge un firicel de apă în albia săpată în piatră. Însă atunci când plouă abundant, apa vine vijelios și aduce aluviuni. Dovadă a momentelor de furie a apelor sunt și Cheile Ardeului, scurte dar impresionante. 
, în acele vremuri ca și astăzi, trebuie să dispui de timp liber. Se pare că meșterul de la Ardeu avea suficient de mult timp liber pentru ca, din când în când, să poată să meargă la pescuit
, viermi sau gândaci 
poate că nu va fi pe placul tuturor cititorilor noștri, cu toate că sunt pe placul peștilor. De aceea, ne vom limita la a presupune că momelile erau ușor de procurat în mediul în care trăia pescarul.