Exponatul lunii Iulie:
Brățară din Depozitul de brățări de bronz descoperit la Vadu Izei, jud. Maramureș
În primăvara anului 1968 sau 1969, un grup de muncitori care lucrau la cariera de piatră de pe dealul Brânduș din Vadu Izei (jud. Maramureș), au descoperit întâmplător, la adâncimea de 0.50 m, în punctul Cocul lui Sava (în literatura mai veche locul descoperirii este numit La Căitar), un depozit de bronzuri compus din 12 brățări.
Locul descoperirii este situat în stânga Izei, pe dealurile înalte constiuite din rocă vulcanică, la 5-6 km sud-vest de Vadu Izei, Conul de deal unde se află cariera de piatră de pe panta vestică a Dealul Brânduş este numit de către localnici Cocul lui Sava, după numele fostului proprietar.
Din cele 12 brățări descoperite 11 au ajuns, prin grija lui Francisc Nistor, în patrimoniul Muzeului Maramureșean din Sighetu Marmației, iar una a fost donată de V. Apan, în anul 1969, Muzeului din Baia Mare.
Toate brățările au fost realizate din bară masivă cu secțiune circulară îngroșată la mijloc, capetele subțiate și apropiate. Decorul este rectiliniar; șase din piese sunt decorate cu incizii adânci, celelalte șase prezintă un decor mai elaborat, grupuri de incizii fine dispuse transversal care alternează cu registre de hașuri rombice sau triunghiulare și grupuri de puncte așezate pe diametrul maxim.
Brățara din colecția muzeului băimărean face parte din grupul brățărilor decorate cu crestături adânci și are diametrul exterior maxim de 7.9 cm, diametrul interior maxim 6,1 cm și greutatea de 108 g.
Piese asemănătoare sunt cunoscute în Maramureș din descoperirile de la Moisei, Dragomirești și Ardusat.
Piesa se păstrează la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, nr.inv. 271.
Depozitul de bronzuri de la Vadu Izei se încadrează în seria Uriu-Opaly, Bronz târziu II (a doua jumătate a mileniul II î.Chr.).
Bibliografie: Francisc Nistor, Alexandru Vulpe, „Depozitul de brățari de la Vadu Izei”, „Studii și Cercetări de Istorie Veche” 21, nr.4, 1970, 623-631;
Melania Pohaidac, „Dealul Brânduș și depozitul de brățări de la Vadu Izei”, „Marmatia” 20, 2024, p.29-40.
Text: Dan Pop
Foto: Zamfir Șomcutean
Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.







Plouă. Genul acela de ploaie care-ți numără banii fără să te întrebe. Sau măcar câte bilete ai jucat degeaba.
Suvenir istoric | 9 iulie 1889, Timișoara
Istoria loteriei nu începe aici.
În anii ’30, afișele promiteau 10.000.000 de lei stabilizați, iar „lozurile în plic” deveneau deja parte din viața de zi cu zi.
Fotografia de azi e din acei ani. O lume în care, din două lozuri, „unul sigur câștigă.”
Loteria rămâne o oglindă a epocii.
Muzeul Național al Banatului – Bastionul Maria Theresia
De miercuri până duminică, 10:00–18:00.




Plouă... e mohorât... genul de vreme care te îmbie să stai în casă și să-ți numeri banii. Dar te-ai întrebat vreodată cum au arătat banii de-a lungul timpului? 
Un adevărat drum prin istorie... în pași de aur și argint!










𝐷𝑒𝑛𝑢𝑚𝑖𝑟𝑒 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑟𝑎̆: 𝑆𝑝𝑎̂𝑛𝑧
𝐴𝑝𝑎𝑟𝑡̦𝑖𝑛𝑒 𝑜𝑟𝑑𝑖𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑅𝑎𝑛𝑢𝑛𝑐𝑢𝑙𝑎𝑙𝑒𝑠 – 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑒𝑖 𝑅𝑎𝑛𝑢𝑛𝑐𝑢𝑙𝑎𝑐𝑒𝑎𝑒. 𝐅𝐚𝐜𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 „𝐁𝐨𝐭𝐚𝐧𝐢𝐜𝐚̆” 𝐚 𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐒̦𝐭𝐢𝐢𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞 𝐍𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢.
Este o specie perenă, cu tulpină paucifloră. 𝐅𝐫𝐮𝐧𝐳𝐚 𝐛𝐚𝐳𝐚𝐥𝐚̆ este pieloasă, hibernantă, lung pețiolată, cu 7-16 segmente, lat sau mai îngust lanceolate, late de 1-6 cm și lungi de peste 10 cm, pe dos la nervuri des păroase. 𝐅𝐫𝐮𝐧𝐳𝐞𝐥𝐞 𝐭𝐮𝐥𝐩𝐢𝐧𝐚𝐥𝐞 sunt asemănătoare cu cea bazală, dar cu segmentele mai scurte și mai înguste.
Florile sunt mirositoare, mari, mai mult sau mai puțin nutante.
Periant format din 5 foliole verzi-galbene, lat ovate, obtuze la vârf, ce se acoperă pe laturi cam până la mijlocul lor.
Stamine numeroase, albe-gălbui, cu antere ovale.
