EXPONATUL LUNII IULIE
CAZAN SCITIC
Cazanul de tip scitian a fost descoperit întâmplător în mansarda școlii din Ograda(Ialomița).
Cazanele de bronz, de acest tip, sunt tipice pentru populațiile scitice, fiind folosite atât în activitățile casnice cât și în cele de cult.
Cazanul are o formă aproape globulară, cu buza îngroșată și marginea ușor aplatizată spre interior, având piciorul tronconic, ușor evazat spre bază.
Piesa din bronz are capacitate modestă (H = 325 mm; DB = 290 x 265 mm; DB pe direcție mânere = 270 mm; H. picior = 62 mm, D. picior = 82 mm). Corpul și piciorul au fost ulterior lipite.Cu excepția deteriorării din partea de jos datorată probabil contextului în care a fost găsită, corpul cazanului este bine conservat.
Pe gură, față în față există două toarte verticale, aproape semicirculare.
Astfel de cazane sunt rare pe teritoriul României, momentan cunoscându-se patru exemplare, dintre care două provin din estul țării (Scorțaru Vechi, Ograda), unul la Castelu și un altul, din nordul țării Moldova (Iacobeni – Dîngeni). Deoarece toate aceste piese au fost descoperite întâmplător, ele au fost datate ca aparținând secolului V a.Ch., după analogii cu piese similare descoperite în zona nord-pontică.
Referitor la originea acestor vase Vasile Pârvan prezenta în lucrarea sa Getica, câteva ipoteze . Astfel, P.Reinecke a emis părerea că ele derivă din cazanele chinezești cu trei picioare întrebuințate la sacrificii, iar E. Minns arată că aceste piese nu au avut niciodată întrebuințare practică,ele putând fi suspendate sau așezate pe un tripod. În Rusia Sudică apare modelul elenizat al acestor vase cu picior cu caracter pregnant sud european. Nici M.Ebert nu s-a gândit că modelul cazanelor ce se putea găsi în mediul central și sud-est european cunoștea încă din neolitic sistemul vaselor cu picior și e de ajuns să reflectăm numai la faptul ca sciții venind in sudul Rusiei au dat aici peste o populație în strânse legături cu Europa Centrală. Ei au putut împrumuta,la fel ca și de la greci diferite idei și motive culturale.
Bibliografie
Valeriu Sârbu, Thraco-Dacica SN, Tomul VI-VII (XXIX-XXX), 2014-2015, 51-60.
Sursa informațiilor Muzeul Dunării de Jos Călărași.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu