Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) expune în luna martie 2015, în cadrul seriei „Exponatul lunii”, o piesă de excepție din colecțiile sale – Carul votiv de la Bujoru.
Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc joi, 19 martie a.c., începând cu ora 13.00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12, Sala Lapidarium. Accesul la eveniment este gratuit.
Carul votiv a fost descoperit întâmplător, în primăvara anului 1974, cu ocazia unor lucrări agricole, în limita administrativă a localității Bujoru, jud. Teleorman. În toamna aceluiași an, au fost efectuate săpături arheologice de salvare pe aria locului descoperirii. Astfel, s-a putut stabili faptul că era vorba de un mormânt tumular de inhumație, care fusese distrus. În aceste condiții, din inventarul funerar au mai putut fi recuperate și alte câteva piese din metal și fragmente ceramice, între care și o cană decorată cu motive tipice stilului ceramic Basarabi, precum și resturi osteologice umane.
Piesa reprezentând un car miniatural din bronz, este compusă dintr-un recipient oval (cazan), acoperit cu capac şi susţinut pe două osii (din fier) și patru roți. Atât capacul, cât și recipientul sunt ornamentate cu protome avimorfe; de asemenea, pe axul fiecărei roți se află câte o figurină avimorfă.
Piesa a fost adusă pentru prima dată în laboratoarele de specialitate ale Muzeului Național de Istorie a României în anul 1975, pentru lucrări de consolidare preventivă și realizarea unei replici. Între 1975 și 1979 piesa originală a fost expusă la Muzeul Județean de Istorie Teleorman din Alexandria. Dată fiind degradarea progresivă a stării sale de conservare, piesa a revenit — în vara anului 1979 — la Muzeul Național de Istorie a României, unde a intrat într-un laborios proces de investigare fizico-chimică și restaurare.
Odată încheiată restaurarea sa, carul votiv de la Bujoru a fost expus pentru prima dată la Muzeul Național de Istorie a României în mai 1980, putând fi admirat — cu unele întreruperi — în expoziția permanentă a acestuia vreme de două decenii, până la începutul anilor 2000 când au început lucrările de reabilitare și modernizare — nefinalizate nici astăzi — ale celui mai important muzeu de profil arheologico-istoric al țării. Carul votiv de la Bujoru reprezintă una dintre piesele de importanță excepțională din colecțiile Muzeului Național de Istorie a României.
Simbolul păsării acvatice — asociat în unele cazuri cu discul solar — este utilizat începând cu perioada târzie a epocii bronzului (perioada câmpurilor de urne) și până în perioada mijlocie a primei epoci a fierului, fiind întâlnit într-o serie de descoperiri din spațiul scandinav, Europa centrală și peninsula balcanică. Carele-recipient (Kesselwagen) reprezintă o categorie cu totul aparte de artefacte cu funcție cultică, pentru intervalul cronologic amintit. Asemenea piese votive sunt cunoscute în număr foarte mic; acestea sunt fie elemente componente ale unor depuneri cu caracter cultic sau fac parte din inventare funerare.Atributele figurative ale acestor piese constituie — indirect — mărturii ale unor manifestări spirituale din timpuri străvechi, fiind cunoscute printr-o serie de descoperiri arheologice, ca de exemplu cele de care-recipient votive sau reprezentările figurate pe situlele de bronz (de tip Hajdúböszörmeny) sau pe o serie de vase ceramice hallstattiene (ca de ex. cele cu reprezentări avimorfe și/sau care din repertoriul ceramic de tip Basarabi.
În prima săptămână a lunii aprilie a.c., în cadrul seriei de conferințe „Historia Viva” a Muzeului Național de Istorie a României, dr. Corina Borș va susține o prelegere având ca temă simbolistica și semnificația carului votiv de la Bujoru. Detalii privind organizarea acestui eveniment vor fi anunțate în perioada următoare.
Micro-expoziţia va fi deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României în perioada 19 martie – 19 aprilie 2015 şi va putea fi vizitată de miercuri până duminică între orele 9.00 – 17.00, în intervalul 19– 29 martie a.c., respectiv între orele 10.00 – 18.00, în intervalul 1–19 aprilie a.c.
Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc joi, 19 martie a.c., începând cu ora 13.00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12, Sala Lapidarium. Accesul la eveniment este gratuit.
Carul votiv a fost descoperit întâmplător, în primăvara anului 1974, cu ocazia unor lucrări agricole, în limita administrativă a localității Bujoru, jud. Teleorman. În toamna aceluiași an, au fost efectuate săpături arheologice de salvare pe aria locului descoperirii. Astfel, s-a putut stabili faptul că era vorba de un mormânt tumular de inhumație, care fusese distrus. În aceste condiții, din inventarul funerar au mai putut fi recuperate și alte câteva piese din metal și fragmente ceramice, între care și o cană decorată cu motive tipice stilului ceramic Basarabi, precum și resturi osteologice umane.
Piesa reprezentând un car miniatural din bronz, este compusă dintr-un recipient oval (cazan), acoperit cu capac şi susţinut pe două osii (din fier) și patru roți. Atât capacul, cât și recipientul sunt ornamentate cu protome avimorfe; de asemenea, pe axul fiecărei roți se află câte o figurină avimorfă.
Piesa a fost adusă pentru prima dată în laboratoarele de specialitate ale Muzeului Național de Istorie a României în anul 1975, pentru lucrări de consolidare preventivă și realizarea unei replici. Între 1975 și 1979 piesa originală a fost expusă la Muzeul Județean de Istorie Teleorman din Alexandria. Dată fiind degradarea progresivă a stării sale de conservare, piesa a revenit — în vara anului 1979 — la Muzeul Național de Istorie a României, unde a intrat într-un laborios proces de investigare fizico-chimică și restaurare.
Odată încheiată restaurarea sa, carul votiv de la Bujoru a fost expus pentru prima dată la Muzeul Național de Istorie a României în mai 1980, putând fi admirat — cu unele întreruperi — în expoziția permanentă a acestuia vreme de două decenii, până la începutul anilor 2000 când au început lucrările de reabilitare și modernizare — nefinalizate nici astăzi — ale celui mai important muzeu de profil arheologico-istoric al țării. Carul votiv de la Bujoru reprezintă una dintre piesele de importanță excepțională din colecțiile Muzeului Național de Istorie a României.
Simbolul păsării acvatice — asociat în unele cazuri cu discul solar — este utilizat începând cu perioada târzie a epocii bronzului (perioada câmpurilor de urne) și până în perioada mijlocie a primei epoci a fierului, fiind întâlnit într-o serie de descoperiri din spațiul scandinav, Europa centrală și peninsula balcanică. Carele-recipient (Kesselwagen) reprezintă o categorie cu totul aparte de artefacte cu funcție cultică, pentru intervalul cronologic amintit. Asemenea piese votive sunt cunoscute în număr foarte mic; acestea sunt fie elemente componente ale unor depuneri cu caracter cultic sau fac parte din inventare funerare.Atributele figurative ale acestor piese constituie — indirect — mărturii ale unor manifestări spirituale din timpuri străvechi, fiind cunoscute printr-o serie de descoperiri arheologice, ca de exemplu cele de care-recipient votive sau reprezentările figurate pe situlele de bronz (de tip Hajdúböszörmeny) sau pe o serie de vase ceramice hallstattiene (ca de ex. cele cu reprezentări avimorfe și/sau care din repertoriul ceramic de tip Basarabi.
În prima săptămână a lunii aprilie a.c., în cadrul seriei de conferințe „Historia Viva” a Muzeului Național de Istorie a României, dr. Corina Borș va susține o prelegere având ca temă simbolistica și semnificația carului votiv de la Bujoru. Detalii privind organizarea acestui eveniment vor fi anunțate în perioada următoare.
Micro-expoziţia va fi deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României în perioada 19 martie – 19 aprilie 2015 şi va putea fi vizitată de miercuri până duminică între orele 9.00 – 17.00, în intervalul 19– 29 martie a.c., respectiv între orele 10.00 – 18.00, în intervalul 1–19 aprilie a.c.
Informaţii preluate de pe pagina oficială de Facebook a MNIR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu