vineri, 2 noiembrie 2018

EXPONATUL LUNII NOIEMBRIE: CRUCE RELICVAR







EXPONATUL LUNII NOIEMBRIE
CRUCE RELICVAR


Crucile relicvar descoperite la Păcuiul lui Soare, decorate cu figuri în relief sau gravate, se înscriu într-o categorie de obiecte religioase larg răspândite pe teritoriul Imperiului Bizantin. Ele sunt piese de cult destinate păstrării unor fragmente din moaștele unor sfinți, bucăți din lemnul Sfintei Cruci sau bucăți din veșmintele unor sfinți.
Exponatul aflat în patrimoniul Muzeului Dunării de Jos Călărăși este o cruce relicvar de mari dimensiuni( L- 80mm, l-55mm, gr- 3mm), din bronz, realizată prin tehnica turnării în tipar. Piesa are brațele inegale, evazate la extremități. Conturul este marcat de o linie incizată care la partea superioară se transformă într-o nervură îngustă în relief. Pe piesă este redată imaginea Maicii Domnului în poziția orantă, îmbrăcată cu un veșmânt lung, strâns la mijloc cu un brâu. În jurul capului are un nimb decorat cu 12 stele( corona stellarum duodecim), atribut caracteristic al Maicii Domnului în ipostaza de regină a cerurilor(Ap.12:1). La extremitățile brațelor crucii sunt redate busturile celor patru evangheliști: Matei, Luca, Marcu şi Matei. Busturile lor sunt încadrate în medalioane circulare, cu contur perlat. Datorită uzurii piesei nu se pot distinge clar detaliile feţelor şi ale îmbrăcăminții. Concavitatea relicvarului este netedă.
Descoperită în anul 1993, în sectorul porții nordice a fortificației bizantine de la Păcuiul lui Soare aceasta datează din sec. XI.
Pentru majoritatea crucilor relicvar de la Păcuiul lui Soare, cele mai apropiate analogii se găsesc în nordul Dunării de nord. Acest lucru este relevant atât pentru evaluarea unității culturale a acestui teritoriu cât și pentru aprecierea relațiilor sale cu centrul puterii bizantine, într-o epocă marcată de presiunea exercitată de migrația devastatoare.

Referințe bibliografice: Gheorghe Mănucu Adameșteanu, Mihaela Mănucu- Adameșteanu- Cruci relicvar cu decor în relief descoperite la Păcuiul lui Soare, 2017, Pontica L, p. 323-349.



Sursa informațiilor Muzeul Dunării de Jos Călărași.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu