Exponatul lunii IUNIE, la Secția de Istorie-Arheologie, a Muzeului Olteniei - “Almanahul Statului din Principatul a toată Țara Românească pe anul 1837, Buda”

Exponatul lunii IUNIE, la Secția de Istorie-Arheologie, a Muzeului Olteniei - “Almanahul Statului din Principatul a toată Țara Românească pe anul 1837, Buda”.

Provenienţă: I. Grigore Otetelişanu, Craiova.
II. Institutul Lazaro-Otetelişanu, Craiova.
Însemnare: - Ex-libris ştampilă: G(rigore). O(tetelişanu). 1854.

Elementele reprezentative ale publicației sunt: Stema Ţării Româneşti, plasată în pagina de titlu a almanahului, 6 litografii alb-negru (Grïgorie / D. Gika, VV., semnată de: Leca / M A. sub litografie se află acvila încoronată, cu aripile desfăcute şi crucea în cioc, Aleksandru al II [Dimitrie Ghica], semnată de: Leca / A. M., Aleksandru Fïlïpesku, semnată de: M. / Chladek, Grïgorïe Băleanu, semnată de: Leca / M. A, Grïgorïe Fïlïpesku, semnată de: Chladek / A(nton). M.; Aleksadru Vïlara, semnată de: M / Chladek.)

KARKALEKÏ, ZAHARÏA, ALMANAHU STATULUI DÏN PRÏNŢÏPATUL A TOATĂ ŢARA ROMANEASKĂ PE ANUL 1837, BUDA.

Almanahu / statului dïn prïnţïpatul / a toată / Ţara Romaneaskă / pe anul 1837. / Tïpărït / ku slobozenïa înalteĭ stăpînïrĭ, / ce kuprinde în sine Geografia a toată Ţara Ro- / maneaskă, Okîrmuirea Înalteĭ Stăpînirĭ, a S. / Bisericĭ, a Agenţilor, a Konsulaturilor, a Mi- / nistrilor, a Departamenturilor, a Oştiriĭ, a / Okîrmuitorilor şi a Trribunalelor din tot / Prinţipatul. / În Buda la Kr: Tipograf: Tipărit, şi întokmit prin / Zaharia Karkaleki.

Aducem în atenție doi artiști exepționali din secolul al XIX-lea, ale căror eforturi profesionale au rămas dovezi de necontestat ale complexității umane pentru tinerii din timpurile noastre.

Constantin Lecca (1807-1887)
La origine, familia lui Lecca era italiană, venită în Ţările Române în vremea lui Mihai Viteazul, şi care emigrează în Transilvania, la începutul secolului al XVIII-lea, din cauza unor neînţelegeri cu neamul Mavrocordaţilor. Mama artistului era fata unui negustor grec din Braşov, şi soră bună cu bunica lui Caragiale. La Braşov, în decembrie 1807 se naşte Constantin. Tatăl său era negustor înstărit, aşa că a putut să dea copilului o educaţie aleasă, învăţându-l mai multe limbi străine şi făcându-l să urmeze cursurile şcolii românești de pe lângă biserica Sf. Neculai din Şchei, între anii 1814-1827. L-au trimis apoi la studii la Viena şi la Buda (1827-1833), după cum scrie Curierul Românesc al lui Eliade în 1829. Tânărul student este preocupat de tablouri patriotice, în care figura centrală o constituie Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare. În 1833 se stabilește la Craiova. În 1834 apare ca professor de desen și caligrafie la Școala Centrală din Craiova. Se căsătorește cu Victoria Otetelișanu, în 1836, cu care va avea șapte copii.
La 3 octombrie 1838 apare revista Mozaicul, prima revistă de cultură din Oltenia, scrisă în întregime de Lecca, iar în anul 1839, septembrie 28 este tipărit ultimul număr, în care se invocă motive reorganizatorice pentru care revista își încetează apariția până la sfârșitul anului. Tot în anul 1839 își înființează propria tipografie, unde editează mai multe cărți din care amintim câteva: Grigore Michăilescu, Abețedarul moral, 1839; Grigore Otetelișanu, Neghina între grâu sau religie și fățărnicie, 1839; Kotzebue, Cruciatzi, 1839, traducător Constantin Lecca; Învăţătura creştinească, 1839; Călătoria împăratului Sigismund, 1839; Epistolar de mână, 1840; [La Marteliere], Abelino banditul cel mare, 1840; Canarul, 1840; Sfătuirea unui tată, 1841; Raimond, Traktat elementar despre moral şi fericire, 1842. În anul 1846 vinde tipografia lui George Albeanu, Iancu și Iosif Legătorul-Samitca.
Colaborează la Biblioteca Românească care apare la Buda, unde desenează şi litografiază portrete ale domnitorilor români, care apar în suplimentele acestei publicaţii, pe unele le şi semnează, cum ar fi, spre exemplu, litografia care îl prezintă pe Grigore Dimitrie Ghica. Revoluţia din 1848 nu-l surprinde nepregătit. Atunci când eşecul mişcării este evident, el se refugiază la Braşov, de unde începe cu adevărat o carieră de pictor. Numărul portretelor şi al picturilor bisericeşti este impresionant, la acestea adăugându-se şi tablourile istorice. La Braşov pictorul zugrăveşte biserica Sf. Nicolae din Schei, unde îl întâlneşte pe Mişu Popp care era cu 17 ani mai tânăr. Este începutul unei prietenii care va dura foarte mult timp. În 1850, amândoi se găsesc la Bucureşti pentru a picta steagurile armatei. Lecca este numit profesor de desen la colegiul Sf. Sava, unde rămâne până în 1859, când este înlocuit de Gh. Tattarescu. În această perioadă, pictează împreună cu Mişu Popp mai multe biserici: Curtea Veche (1852), Sf. Caterina (1853), Sf. Gheorghe Nou, capela de la Bellu, Radu Vodă (1863) şi Sf. Nicolae din Câmpulung (1864). Picturile bisericeşti realizate de Lecca şi Tattarescu impun un stil în contradicţie cu tradiţia bizantină.

Anton Chladek (1794-1882)
Este un ceh născut la Elemer, o comună din Banatul sârbesc, fiind fiul unui fierar, om cu stare. Predispoziţia pentru desen îl determină pe tatăl său să-l trimită să studieze pictura la Milano. Aici, câştigă o solidă instrucţie şi se familiarizează cu maeştrii vechi şi cu tehnicile acestora. Îşi continuă studiile la Viena, unde începe să se intereseze de tehnica litografiei. În acea perioadă se împrieteneşte cu un român pe nume Aloisiu Ioan Hora şi cu Carol Popp de Szarthmari. În anul 1833 avea o școală de desen la Pesta, în anul 1836 stabilindu-se la București.
Chladek începe să facă de toate: icoane, compoziţii murale pentru biserici, dar mai ales portrete, de la miniaturi pe fildeş, până la cele în mărime naturală. Chladek este, în primul rând, portretist, fiind avantajat de cultura sa, inteligenţa şi plăcerea cu care lucrează, de tehnica lui performantă. În 1848, Chladek primeşte în atelierul lui pe Ghiţă şi Nicolae Grigorescu, fiind primul care îi iniţiază în tainele picturii.

Sursa informaţiilor Muzeul Olteniei.