Poveștile despre pirați includ mereu și locuri secrete, ascunse de ochi indiscreți, în care „X” marchează locul în care acești oameni ai mărilor și-ar fi ascuns comorile. Există însă foarte puține surse de încredere care să ateste că pirații își îngropau într-adevăr prada.
Un exemplu timpuriu în acest sens este piratul englez Francis Drake: după un raid din 1573 împotriva spaniolilor pe coasta Panama, el și oamenii săi au îngropat cele câteva tone de aur și argint furate, însă doar pentru scurtă vreme, căci le-au recuperat imediat. Un alt pirat cunoscut, William Kidd, a îngropat în 1699, în apropiere de New York, o comoară în aur și bijuteri ce ar valora astăzi câteva milioane de dolari. La scurt timp după, a fost arestat la Boston, iar autoritățile au descoperit și confiscat comoara îngropată. Kidd, între timp, a fost dus la Londra, judecat și condamnat la moarte prin spânzurare.
Ca multe alte mituri piraterești, conceptul comorii îngropate a fost popularizat de scriitorul Robert Louis Stevenson în romanul „Comoara din Insulă”. Însă potrivit istoricului David Cordingly, pirații de demult erau rareori atât de chibzuiți încât să-și îngroape prăzile. În loc să sape o gaură în pământ și să-și ascundă comorile, ei preferau să le cheltuiască rapid pe femei, rom și jocuri de noroc.
Deși au existat foarte puține astfel de comori piraterești cu adevărat valoroase, există numeroase legende despre bogății ascunse pe insule pustii. Una dintre cele mai cunoscute povești privește așa-zisa „Comoară din Lima”, o captură de aur, argint și bijuterii spaniole furate, se spune, de căpitanul britanic William Thompson în 1820 și îngropate pe o insulă din Costa Rica. Comoara, dacă ar exista, ar valora astăzi în jur de 200 milioane de dolari. Ea nu a fost însă găsită nicidoată, deși mulți au căutat-o.
http://www.history.com/
Sursa informaţiilor HISTORIA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu