Ştiinţă pentru toţi: ianuarie 2017

marți, 31 ianuarie 2017

Apariţie editorială: Amphorae in the Eastern Mediterranean by Hakan Öniz

'Amphorae in the Eastern Mediterranean' by Hakan Öniz. vi+198 pages; illustrated throughout in colour and black & white. ISBN: 9781784915162. £32.00. http://tinyurl.com/z92pp9v

Sursa informaţiilor aici.

Anuala de Arhitectură Oltenia 2016, Dolj, Gorj, Olt, Mehedinți, Teleorman

Anuala de Arhitectură Oltenia 2016, Dolj, Gorj, Olt, Mehedinți, Teleorman

Expoziție de arhitectură

Galeriile Municipale de Artă, Târgu Jiu

2 - 18 februarie 2017

Filiala Târgu Jiu a U.A.P. din România, în parteneriat cu Centrul de Cercetare Documentare și Promovare Constantin Brâncuși, O.A.R. și U.A.R., organizează joi, 2 februarie 2017, ora 17:00, la Galeriile Municipale de Artă din Târgu Jiu, vernisajul expoziției de arhitectură Anuala de Arhitectură Oltenia 2016, Dolj, Gorj, Olt, Mehedinți, Teleorman a Ordinului Arhitecților din România - Filiala Teritorială Oltenia & Uniunea Arhitecților din România - Filiala Județeană Gorj.
Curator,
Arhitect, Doru Pasăre
Expoziția va fi deschisă publicului în perioada 2 - 18 februarie 2017.
Consiliul Director al Filialei Tg Jiu a UAP din România
Președinte, Lect. univ. dr. Vasile Fuiorea

Sursa informaţiilor aici.

Zonele Umede – O lume de descoperit

“Zonele Umede – O lume de descoperit”

Zonele umede (râuri, lacuri, bălti, mlaştini) sunt componente ale patrimoniului natural cu mare valoare economică, estetică si de agrement. La acestea se adaugă incontestabila valoare ecologică, ele asigurând sursele trofice şi habitatul multor specii de plante şi animale, nevertebrate şi vertebrate.
Distrugerea şi degradarea zonelor umede, ca urmare a intervenţiei umane, fragmentarea şi pierderea lor au generat cele mai serioase ameninţări privind supravieţuirea florei şi faunei specifice acestor ecosisteme. Conştientă că, în fapt, conservarea zonelor umede, cu întreaga lor biodiversitate poate fi asigurată numai printr-o acţiune internaţională constantă, organizaţia UNESCO a încheiat la Ramsar, în Iran, la 2 februarie 1971, Convenţia asupra Zonelor umede, de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice la care a aderat şi România prin legea 5 din 25 ianuarie 1991.
Pentru a asigura conservarea biodiversităţii acestora sunt necesare cercetări ştiinţifice minuţioase privind inventarul florei şi faunei, identificarea factorilor distructivi, urmată de promovarea măsurilor de protejare şi conştientizarea publică privind valoarea resurselor naturale şi folosirea raţională a acestora.
Prin urmare, ele constituie veritabile resurse ştiinţifice şi economice, necesitând un regim special de ocrotire şi conservare, deziderat urmărit de instituţiile implicate în educaţia ecologică şi protecţia mediului.
Cu ocazia acestui eveniment se va desfăşura manifestarea Zonele Umede – O lume de descoperit, care va consta în:
- Comunicări şi eseuri cu mesaje ecologice prezentate de elevii clasei a XI-a de la Colegiul Tehnic Costin D. Nenițescu din Craiova îndrumați de profesorii de specialitate Claudia Grigorescu și Luminița Radu Militaru;
- Dezbaterea Protecţia şi utilizarea durabilă a zonelor umede, în contextul schimbărilor climatice.
Manifestarea, înscrisă în activităţile cultural – educative realizate în parteneriat cu instituţiile de învăţământ și în cadrul proiectului educațional Muzeul – O școală altfel, este coordonată de muzeografii dr. Olivia Cioboiu şi dr. Claudia Goga, şi va avea loc miercuri, 1 februarie, ora 11 la Secţia de Ştiinţele Naturii a Muzeului Olteniei Craiova.

Sursa informaţiilor Muzeul Olteniei Craiova.

Exponatul Lunii Februarie: Ladă de zestre - Muzeul Judeţean Teleorman

Muzeul Judeţean Teleorman vă invită miercuri, 1 februarie a.c., ora 11.00, la deschiderea Exponatului Lunii Februarie.
Pentru perioada 1 – 28 februarie 2017, Muzeul Judeţean Teleorman propune publicului vizitator un obiect deosebit aflat în patrimoniul instituţiei. Este vorba de o Ladă de zestre.
Lada de zeste ce face obiectul "Exponatului Lunii Februarie" a fost lucrată la atelierul meşterului A. Fulger din Roşiorii de Vede, în anul 1932, după cum se poate observa din inscripţia de pe suprafaţa piesei. Provine din comuna Nicolae Bălcescu (fostă Vodă Carol) a judeţului nostru, de la un anume Leon Ion, şi a intrat în patrimoniul etnografic al Muzeului Judeţean Teleorman în anul 2016.
Lada de zestre parte din categoria mobilierului ţărănesc. Se mai numeşte „lacră” sau „lada ţoalelor”. Lada de zestre s-a întâlnit şi în casele boiereşti din secolul al XVIII –lea. fiind folosită în locul dulapului de haine şi lenjerie. Ocupa un loc de cinste în cadrul interiorului ţărănesc, fiind aşezată la capătul patului, ca simbol al femeii măritate, al priceperii ei de a lucra.
Lada de zestre se dădea fetei de către părinţii acesteia cu prilejul nunţii şi conţinea velinţe, scoarțe, aşternuturi, căpătâie, ştergare, toate necesare în noua gospodărie care se întemeia.
În general lăzile de zestre sunt executate din esenţe lemnoase diferite (fag, frasin, stejar) şi se compun din mai multe părţi, îmbinate unele în altele, într-o tehnică cunoscută din antichitate.
Lada de zeste ce face obiectul "Exponatului Lunii Februarie" are capac plan şi decor pictat cu motive florale şi geometrice. Este pictată cu verde pe toată suprafaţa, excepţie face spatele piesei. iar capacul şi părţile laterale sunt decorate cu linii executate cu negru. Partea din faţă prezintă decor floral executat cu roşu, galben, negru precum şi două imagini din hârtie, probabil provenind dintr-o revistă de modă, după cum era moda vremii.

Sursa informaţiilor Muzeul Judeţean Teleorman.

Noi monede de circulaţie din San Marino - 31.01.2017

Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.

Since 2002 San Marino has issued euro coins, after 15 years with the same designs the European regulations allow the renewal of them. With some images that are not as good as I wanted, I can already show you what will be your new national faces for all your circulation currency. The first series is expected to go on sale during the month of July.

The designs are the work of Ludwig Arno , in which works of art and monuments of the Republic of San Marino are represented. The 2 euros show part of a painting by Urbinelli.The one of 1 euro presents the second tower of the three present in Mount Titanio called Basket. The 50 cents presents the Santo Marino painted by E.Retrosi. The 20 cents show the Three Towers. The facade of the Convent of San Francisco appears on the 10 cents. The Church of the Capuchins in the 5 cents. The 2 cents have the Gate of San Francisco. Finally the coin of 1 cent shows the official emblem of the Republic of San Marino.

Sursa informaţiilor aici.

O nouă monedă comemorativă poloneză - 31.01.2017

Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.

Poland 10 zlotys 2017 - Gymnastic Society Sokół
New silver commemorative:

'150th Anniversary of the Establishment of the Gymnastic Society Sokół'

(news by Pabitra Saha)

LINK: National Bank of Poland
LINK: Polish State Mint

Sursa informaţiilor aici.

Cum poţi realiza fotografii reuşite monedelor - 31.01.2017 - VIDEO

Sursa: Youtube Utilizator: coinweek

Bathymodiolus thermophilus – midia abisală hidrotermală

Exponatul săptămânii la Muzeul Antipa:

Bathymodiolus thermophilus – midia abisală hidrotermală

Bathymodiolus thermophilus este o scoică marină de adâncime, din familia Mytilidae, descoperită explorând abisurile oceanice. Această specie întâlnită de cele mai multe ori în număr mare, este răspândită în apropierea izvoarelor hidrotermale, acolo unde apele sunt calde și bogate în hidrogen sulfurat. Aceste ape fierbinți spală metalele grele și sulfurile de pe rocile cu care vin în contact și le transportă spre suprafața scoarței. În adâncurile oceanice, în absența fotosintezei, aceste sulfuri dizolvate furnizează o sursă de energie importantă pentru bacteriile chemoautotrofe, bacterii care formează baza trofică a comunităților ce trăiesc în apropierea izvoarelor hidrotermale.
Midia abisală este o scoică de dimensiuni mari ajungând lesne până la 20 cm. De obicei se atașează de roci cu ajutorul firelor pe care le secretă, dar are și posibilitatea de a se detașa și muta în altă locație. Au fost semnalate densități de până la 300 indivizi pe metru pătrat.
Scoica preferă apele adânci (2800 m) cum ar fi cele cu izvoare termale de pe coasta estică a Pacificului între 13° latitudine nordică și 22° latitudine sudică și în apropierea Riftului Galapagos. Este foarte des întâlnită în jurul coloniilor unui vierme polichet numit Riftia pachyptila. În branhiile acestei scoici trăiesc bacterii chemosimbionte care oxidează hidrogenul sulfurat. Scoica absoarbe nutrienții sintetizaţi de aceste bacterii. De asemenea, filtrează particulele suspendate din apă, multe dintre aceste particule bacterii care trăiesc in apropierea izvoarelor hidrotermale. Larvele scoicii abisale sunt planctonice, plutesc în masa apei, sunt răspândite de curenții marini și se hrănesc cu fitoplancton și cu zooplancton.

Exemplarul expus în Muzeu a fost colectat de submersibilul "Cyana" în cadrul expediției franceze Biocyarise din 1984 și a fost donat de Prof. L. Laubier și dr. M. Segonzac (CENTOB Brest, Franța).

Foto: Ana Maria Krapal

Sursa informaţiilor Muzeul Antipa.

Aloe vera - FOCUS februarie 2017

Planta Aloe barbadensis sau Aloe vera are o îndelungată istorie medicinală, veche de 3000 de ani. Egiptenii au fost primii care au folosit-o pentru a trata arsurile solare sau paraziţii intestinali. În secolul al VI-lea î.e.n. arabii o foloseau ca laxativ. Dioscoride recomanda Aloe vera în afecţiuni ale tractului digestiv, gurii şi pielii. Aristotel se spune că i-ar fi sugerat lui Alexandru cel Mare să cucerească insula Socotra unde era cultivată planta pentru a asigura aprovizionarea constantă. Se pare că aloe era ingredientul secret în tratamentele cosmetice ale Cleopatrei. Planta era populară şi printre romani, fiind descrisă de Pliniu cel Bătrân în celebra lucrare Naturalis Historia.

Mult timp, din secolul al IV-lea î.e.n. şi până în anul 1673, planta a fost cultivată doar pe insula Socotra, din estul Africii (astăzi în Yemen), motiv pentru care una dintre denumirile folosite era Aloe Succotor sau Succotrina. În secolul al XVII-lea englezii au început să importe aloe din insulele Barbados, denumind specia Aloe Barbadensis.

Colecţia noastră include cinci recipiente pentru aloe, sub formă de pulbere sau extract. Toate datează din secolul al XIX-lea şi provin de la diverse farmacii: Baia Mare (vasele din lemn cu signatura PULV ALOES şi ALOE), Cluj – Farmacia Unicorn (vasul din lemn ALOE SUCCOTOR), Tuda – Farmacia Velits (vasul ceramic EX ALOES AQ) şi Oradea – Farmacia La Crucea de Aur (vasul din lemn inscripţionat ALOES LUCIDA – aloe transparentă, sticloasă).

Sursa informaţiilor Colecţia de Istorie a Farmaciei din Cluj.

Apariţie editorială: Arheologia Preventivă în Republica Moldova, Vol. III. - CUPRINS

Sursa informaţiilor Agenţia Naţională Arheologică.

Noi monede comemorative belgiene - 31.01.2017

Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.

As you know, and if I remember, Belgium dedicates its two 2-euro commemorative coins to two of its 200-year-old universities in 2017, namely Ghent and Liège. Today I can show you and sketches of both, taken from a document of the Council of the European Union, made public by the partner Wojtax.

University of Ghent

University of Liège

Nothing has transcended, for the moment, as far as its date and volume of emission.

If you want to know more about these universities, I refer to what has been published here when the subject that would be devoted coins became known.

When you have more data on volumes or issue date I include it in the table of coins 2 euro commemorative 2017.

Sursa informaţiilor aici.

luni, 30 ianuarie 2017

Cocoşarul (Turdus pilaris)

În februarie, exponatul lunii de la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Răsvan Angheluţă” Galaţi este Cocoşarul (Turdus pilaris), o pasăre sedentară în România, care poate fi întâlnită mai des în partea central-nordică a ţării şi rar în zonele sudice. Aria de răspândire a cocoşarului este în Europa, Eurasia şi Africa de nord.
Pentru cuibărit cocoşarul preferă zonele împădurite, cu arbuşti, livezile sau diferite plantaţii de arbori. Femela depune 4-6 ouă de culoare verzuie-albăstruie cu pete brun-roşcate, pe care le cloceşte adesea singură timp de 10-13 zile, perioadă în care masculul îşi păzeşte perechea cântând în apropierea cuibului.
Capul şi ceafa cocoşarului sunt de culoare gri, la fel şi jumătatea spatelui dinspre coadă. Ciocul este de culoare gălbuie cu vârful negricios. Pe aripi este maroniu-castaniu iar pe guşa şi piept maroniu gălbui cu pete longitudinale mai închise la culoare. Se pare că iarna capătă pe burta o culoare galben albiciosă care este mai puţin vizibilă pe timpul verii. Ca semn distinctiv menţionăm culoarea albă de sub aripi cu nuanţe de gri spre vârf care este foarte vizibilă în timpul zborului. Cocoşarul are o lungime de 25 cm, o anvergură a aripilor de 40-42 cm şi o greutate de 80-130 g. Pentru că iarna poate fi vazut în număr mare mai este denumit şi sturzul de iarnă. Interesul vânătorilor fiind scăzut pentru această specie, populaţia de cocoşari este stabilă, numărul lor crescând uşor de la an la an. Exponatul lunii ianuarie – Cocoşarul - va putea fi văzut la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Răsvan Angheluţă” Galaţi în perioada 1 - 26 februarie 2017.

Sursa informaţiilor Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Răsvan Angheluţă” Galaţi.

Descoperiri arheologice de excepție în curtea imobilului ce va găzdui viitorul sediu al CJ Alba

Urme ale unei așezări dacice de dinainte de cucerirea romană au fost descoperite, în premieră, în incinta Cetății Alba Carolina, în timpul săpăturilor arheologice cu caracter preventiv efectuate în curtea interioară a unei clădiri care va găzdui viitorul sediu al Consiliului Județean (CJ) Alba.

Cu prilejul săpăturilor efectuate anul trecut au fost, de asemenea, descoperite mai multe barăci romane, un altar votiv dedicat lui Jupiter și Geniului protector al unei centurii, dar și un strat de arsură posibil provenit din timpul invaziei turco-tătare din 1658.

Situată în imediata apropiere a Porții a III-a, în clădirea în care se va muta CJ Alba și care dispune de un spațiu extrem de generos, a funcționat, până în urmă cu doi ani, timp de trei decenii, Centrul Militar, care a fost relocat într-un alt sediu.

Numărându-se printre primele construite în fortificația de tip Vauban, în clădirea ridicată în secolul al XVIII-lea se va muta CJ Alba, instituție care funcționează în prezent într-un imobil aflat, de câțiva ani, în administrarea Ministerului Justiției, unde se găsește și sediul Curții de Apel Alba Iulia. Pe termen lung, reprezentanții instanței își doresc ca Palatul Administrativ să redevină Palatul Justiției, motiv pentru care reprezentanții CJ Alba au decis să caute un alt sediu.

De reabilitarea și refuncționalizarea clădirii se va ocupa o firmă din București, urmând ca lucrările se se finalizeze până în vara anului viitor, a afirmat, pentru AGERPRES, președintele CJ, Ion Dumitrel.

Un pas obligatoriu până la demararea lucrărilor a fost realizarea de cercetări arheologice cu caracter preventiv, acestea fiind coordonate de arheologul Radu Ion Ota și desfășurate în perioada iulie-decembrie 2016. Săpăturile au fost efectuate până la cinci metri adâncime. "Pe amplasamentul săpăturii am determinat mai multe faze de locuire din interiorul fostului castru roman, care a fost folosit și în perioada ulterioară retragerii armatei și administrației romane din Dacia. Castrul roman a fost folosit și în evul mediu ca fortificație și a funcționat ca fortificație și în timpul Principatului Transilvaniei, în secolele XVI-XVII", a explicat acesta pentru AGERPRES.

Au fost descoperite mai multe barăci, clădiri ale soldaților din Legiunea XIII Gemina. "În interiorul unei astfel de clădiri am identificat și am recuperat un altar votiv, descoperit in situ, deci nu a fost mișcat de 1.700 — 1.800 de ani de acolo. E vorba de un altar votiv din calcar, cu o inscripție păstrată în proporție de 90%, din textul căreia aflăm că este un altar dedicat zeilor Jupiter, cel prea Bun și prea Mare, și Geniului protector al centuriei (centuria era o unitate din cadrul legiunii — n.r.). Personajul care închină acest altar se numește Marcus Attilius Valens optio ( optio era un subofițer, al doilea în comandă după centurion — n.r.)", a declarat Radu Ion Ota.

Altarul a fost descoperit la circa trei metri adâncime și va fi expus, potrivit arheologului, în viitoarea sală multifuncțională a CJ. Ota a opinat, bazându-se și pe discuțiile pe care le-a avut cu alți colegi arheologi, că altarul ar putea fi "singurul altar închinat unui Geniu al centuriei găsit in situ".

"Am găsit urme de locuire și din alte perioade, nu numai romane. Ce este foarte important în această săpătură este că am identificat urmele unei așezări dacice. Daci care au locuit înainte de cucerirea romană pe teritoriul castrului. E pentru prima oară când se documentează așa ceva. E o premieră", a afirmat Radu Ion Ota.

Arheologul a spus că e greu de stabilit o cronologie în ceea ce privește așezarea dacică. "Deocamdată, în actualul stadiu al cercetării și al analizei materialului arheologic, încă nu ne putem pronunța cu privire la o datare exactă și nici nu știu dacă o să putem face o datare foarte exactă pe câteva cioburi", a subliniat istoricul.

Inventarul constă în fragmente ceramice cu decor specific perioadei La Tene, a doua vârstă a fierului. "Materialele sunt dacice în mod sigur. A fost o locuire dacică. Pentru prima dată se poate să fie atestată o locuire dacică pe teritoriul viitorului castru roman de la Apulum", a afirmat Ota.

După perioada romană a existat o locuire intensă în secolul IV, în perioada post-romană, și sunt, de asemenea, urme sporadice din secolele X, XI, XII, culminând cu perioada Principatului Transilvaniei din secolele XVI—XVII.

"Un alt lucru foarte interesant este faptul că am identificat un strat de arsură, de incendiere, cam de 30 de centimetri grosime, care este posibil să fi fost provocată de invazia lui Ali Pașa, o invazie turco — tătară, care a distrus cetatea principilor și orașul din afara cetății la 1658. E posibil ca acest strat de incendiere să ateste un eveniment istoric despre care știm din izvoarele istorice ale vremii. Atunci a fost un asediu al armatei turce, care a avut 50.000 de soldați, iar cetatea era apărată cam de 2.000 de soldați", a spus Ota.

S-a propus și s-a acceptat de către Comisia Națională de Arheologie conservarea in situ a zidurilor romane, iar altarul votiv probabil va fi introdus într-un mini-circuit muzeal. "Asta depinde de cei de la CJ, când vor amenaja acea sală de ședințe, unde vor fi păstrate și conservate zidurile romane", a conchis Radu Ota, care a efectuat săpăturile alături de arheologul Cristian Florescu.

"Avem o mică modificare în proiect, ca urmare a descoperirilor arheologice, ce vor trebui puse în valoare", a declarat președintele CJ.

Acesta a spus că are tot interesul ca descoperirile să fie vizibile, urmând ca altarul votiv să fie amplasat în sala de conferințe.

Ion Dumitrel a estimat că lucrările de reabilitare vor fi finalizate până în vara anului viitor.

AGERPRES/ (A,AS — autor: Marinela Brumar, editor: Diana Dumitru, editor online: Gabriela Badea)

Sursa informaţiilor şi imaginilor AGERPRES.