Piesa prezentată face parte dintr-un tezaur monetar din argint de bună calitate, descoperit în anul 2014 în satul Băbeni, comuna Topliceni, jud. Buzău. Ea are 25 mm diametru și o greutate de 12,25 grame. Moneda înfățișează pe avers un cap uman cu barbă și cunună, iar pe revers un călăreț cu calul la trap și o monogramă în forma literei X.
Geto-dacii încep să bată monedă proprie după anul 300 a. Chr. inspirându-se după monedele macedonene emise de regele Filip al II-lea. În prima fază de dezvoltare a monetăriei geto-dacice, care durează până în jurul anul 150 a. Chr., emisiunile monetare sunt de foarte bună calitate, cu un titlu al argintului de aproape 900‰. După mijlocul secolului al II-lea a. Chr. monetăria geto-dacică cunoaște o depreciere accentuată, când reprezentările de pe monede devin foarte stilizate iar calitatea argintului abia dacă atingea procentul de 300‰. În anumite cazuri monedele erau argintate având miezul din bronz sau fier.
Analiza comparativă a celor două faze evolutive ale monetăriei geto-dacice ne arată existența a 32 de tipuri monetare (20 în prima fază și 12 în a două fază) răspândite în toată Dacia pe spații care nu se suprapun sau se intersectează parțial. Acest aspect i-a determinat pe specialiști să considere că fiecare tip monetar a fost emis de un trib sau o uniune de triburi geto-dacice care controla un teritoriu bine delimitat.
Moneda prezentată de noi face parte din tipul monetar Dumbrăveni și se presupune că ar fi fost emisă de uniunea de triburi a siensilor care locuiau în nord-estul Munteniei și sudul Moldovei între Valea Buzăului și cursul inferior al Siretului.
Funcția pe care o juca moneda la geto-daci putea fi economică (comerț), militară (plata mercenarilor) sau socială. Cel mai probabil funcția socială a monedei a fost cea mai importantă. Șefii formațiunilor tribale emiteau monede cu scopul de a-și etala prestigiul politic în raport cu alți conducători ai acelor vremuri, iar elitele aristocrației utilizau moneda, fie ca obiect de prestigiu, fie ca schimb social prin sistemul darurilor sau a altor forme de redistribuire, cum ar fi de exemplu zestrea.
Monedele geto-dacice își încetează existenta după anul 70 a. Chr, locul acestora fiind luat de denarii romani.
Dr. Matei SEBASTIAN
cercetător
Sursa informaţiilor Muzeul Judeţean Buzău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu