Bucureştiul are mai mult de jumătate de mileniu de atestare documentară, în timp ce turismul ca fenomen este de dată recentă. Timpul pe care îl implică cele două componente trebuie să vină în sprijinul valorizării turistice a Bucureştiului prin strategii clare de dezvoltare.
Plăcut sau urât, agreat sau nu, timpul istoric şi-a lăsat amprenta asupra acestui oraş contrariant. Unele urme ale timpului au fost şterese pentru a lăsa loc altelor mai noi. Este cazul etapei comuniste, cand Bucureştiul a pierdut ca suprafaţă echivalentul Veneţiei. Această pierdere este iremediabilă, valoarea arhitecturala distrusă este incalculabilă. Distrugerile au lăsat loc Casei Poporului (Palatului Parlamentului) şi Victoriei Socialismului (Bulevardului Unirii), deci unor spaţii noi. Chiar dacă dezavuate de mulţi, aceste spaţii noi se situează în topul celor mai vizitate obiective turistice din Bucureşti.
Departe de a fi cea mai vizitată capitală europeană sau chiar est-europeană, Bucureştiul – cândva Micul Paris – nu duce lipsă de atracţii, spaţii pline de simbolism, poveşti şi „arome” locale. Ba chiar, se poate spune că Bucureştiul dispune de multe spaţii şi istorii care abia aşteaptă să fie spuse şi arătate… turiştilor. Cu precădere celor străini. Mai ales că situaţia internaţională şi, totodată, regională favorizează capitala României din punct de vedere turistic. Bunăoară, trebuie să invăţăm cum să punem în practică strategii şi programe de dezvoltare menite a ţine cont de timpul şi spaţiul bucureştean. Turismul trebuie să devină una dintre ramurile economice pe care capitala noastră să se bazeze. Iar prin dezbateri de genul celei pe care v-o propunem, poate reuşim să învârtim macar puţin rotiţele mecanismului de a spune frumos poveştile Bucureştiului.
Sursa informaţiilor aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu