sâmbătă, 12 iulie 2025

Noi bancnote de pe mapamond CCCXVI - 12.07.2025

 I. 500 franci Africa de Vest - Burkina Faso



 Sursa: https://banknotenews.com/?p=47248

II. 100 ariary Madagascar



 Sursa: https://banknotenews.com/?p=47255

III. 20.000 ariary Madagascar



 Sursa: https://banknotenews.com/?p=47259

IV. 500 rupi India



 Sursa: https://banknotenews.com/?p=47275

V. 500 franci Republica Centrafricană



 Sursa: https://banknotenews.com/?p=47281

VI. 5 lempira Honduras

 

Sursa: https://banknotenews.com/?p=47287

VII. 10 lempira Honduras


 Sursa: https://banknotenews.com/?p=47290

VIII. 20 lempira Honduras


 Sursa: https://banknotenews.com/?p=47293

joi, 10 iulie 2025

𝐅𝐚𝐫𝐟𝐮𝐫𝐢𝐞 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐫𝐚𝐭𝐢𝐯𝐚̆ 𝐣𝐚𝐩𝐨𝐧𝐞𝐳𝐚̆, 𝐢̂𝐧 𝐬𝐭𝐢𝐥 𝐒𝐚𝐭𝐬𝐮𝐦𝐚, 𝐬𝐞𝐜. 𝐗𝐈𝐗

 

𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞-𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞
𝐅𝐚𝐫𝐟𝐮𝐫𝐢𝐞 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐫𝐚𝐭𝐢𝐯𝐚̆ 𝐣𝐚𝐩𝐨𝐧𝐞𝐳𝐚̆, 𝐢̂𝐧 𝐬𝐭𝐢𝐥 𝐒𝐚𝐭𝐬𝐮𝐦𝐚, 𝐬𝐞𝐜. 𝐗𝐈𝐗


O piesă de o rară expresivitate, realizată manual și decorată cu minuțiozitate: un împărat în costum ceremonial, ținând un buchet de flori de lotus, este înconjurat de patru figuri bărbătești - înțelepți sau poate protectori ai ordinii divine. La baza scenei, un dragon impunător sugerează forța, echilibrul și protecția. Această farfurie japoneză, realizată manual din ceramică în stil Satsuma, e mai mult decât un obiect decorativ. Este o scenă miniaturală dintr-o Japonie a ritualurilor și a echilibrului interior.


Fondul negru intens, contrastul aurului cald și montura cu mâner din piele maro transformă această piesă într-un adevărat obiect de prestigiu. Aparține epocii Meiji, perioadă în care Japonia îmbina tradiția cu deschiderea spre Occident, iar ceramica în stil Satsuma devenea ambasadorul vizual al rafinamentului nipon.


Provenind din 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐚𝐫𝐭𝐚̆ 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐫𝐚𝐭𝐢𝐯𝐚̆ 𝐚 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐂𝐫𝐚𝐢𝐨𝐯𝐚, farfuria a fost publicată în revista „Oltenia. Studii și Comunicări. Arheologie-Istorie”, vol. XXIV/2017, Claudia Suru, „𝐶𝑎̂𝑡𝑒𝑣𝑎 𝑝𝑖𝑒𝑠𝑒 𝑗𝑎𝑝𝑜𝑛𝑒𝑧𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑟𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒𝑐𝑜𝑟𝑎𝑡𝑖𝑣𝑎̆ 𝑎 𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑒𝑖”.


𝐓𝐞𝐱𝐭/𝐅𝐨𝐭𝐨: Camelia Săvescu, Referent de Specialitate, Biroul de Marketing, #MuzeulOlteniei.

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

Îmblăciul – unealtă de treierat din Țara Bârsei

 


Îmblăciul – unealtă de treierat din Țara Bârsei


În trecut în Țara Bârsei data recoltei era influențată de condițiile agro-climatice, de data însămânțării, dar mai cu seama de modalitățile de creștere ale plantelor agricole. Astfel calendarul secerișului indica în Țara Bârsei unele diferențieri, în general secerișul se desfășura în luna iulie și se termina în jurul datei de 15 august, câteodată chiar mai târziu.
Numărul și felul uneltelor agricole depindea de natura culturilor, de întinderea proprietăților cultivate, dar și de numărul celor implicați în muncile agricole. Înainte de apariția secerii, omul a rupt spicele cu mâna, iar treieratul s-a realizat prin frecarea spicelor în palmă. Cu timpul, pentru recoltarea semințelor produse de cerealele păioase sau păstâioase, omul s-a folosit de unelte ca prăjina, îmblăciul, tăvălugul (cu vitele), treietoarea de mână, treietoarea de cal, batoza, combina. Toate acestea au fost cunoscute și în comunitățile din Țara Bârsei.
Dintre uneltele menționate anterior, îmblăciul a constituit secole de-a rândul principala unealtă de bătut cereale. Este compus din două bucăți de lemn tare (alun, carpen, fag etc.): coada (odârjea, îmblăciug), de care se apucă pentru a lovi plantele strânse pentru treierat; și hadaragul, partea cu care se îmblătește (lovește) mănunchiul așezat pe arie. Coada, de aproximativ 2 metri, de regulă este de două ori mai lungă decât hadaragul, acesta din urmă fiind mai gros. Părțile sunt legate între ele prin două curele de vită sau vițel țintuite bine de cele două lemne, legătura fiind întărită cu alte câteva curelușe (oglăji). Îmblăciul a fost folosit până către mijlocul sec. XIX de către bârsani pentru toate felurile de cereale (grâu, secară, orz, ovăz), pentru păstăioase (fasole, mazăre, linte), pentru sămânță de cânepă, și chiar pentru porumb.


În fotografie îmblăcie, clișeu din Colecția fond documentar al Muzeului de Etnografie Brașov.


(Bibliografie: Colectiv, Țara Bârsei, vol. 1, Editura Academiei RSR, București, 1972.)

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.

Festivalul Medieval al Castelului Huniade | Ediția a VII-a

 


În perioada 11–13 iulie 2025, Muzeul Național al Banatului și Consiliul Județean Timiș vă invită la cea de-a VII-a ediție a Festivalului Medieval al Castelului Huniade.


Timp de trei zile, parcul din jurul celui mai vechi edificiu din Timișoara se transformă într-o cetate medievală animată. Evenimentul reunește cavaleri în armuri, domnițe în veșminte de epocă, trubaduri, falconeri, arcași, meșteșugari și războinici din toată Europa.
Festivalul propune un dialog viu între istorie și spectacol, între pedagogie culturală și reconstituire artistică. Vor avea loc turniruri cavalerești, bătălii medievale, dansuri de curte, muzică istorică, ateliere demonstrative, spectacole cu șerpi, jocuri ecvestre, parade, jonglerii și momente interactive pentru publicul de toate vârstele.
Accesul este gratuit. Publicul este încurajat să participe în ținute inspirate din Evul Mediu.
Program complet:
Vineri, 11 iulie – Călătoria în timp
20:00 – Parada participanților
21:30 – Concert Peregrinii – Arcanum Musicae Mediaevalis
Sâmbătă, 12 iulie – Marele Turnir al Castelului Huniade
Scena:
10:30–12:30 – Probe de sunet
12:30 – Sayyid al-Zawahiffi – spectacol interactiv cu reptile
13:00 – Fiare din Beci – prezentare de spade istorice
14:00 – Concurs de ținute medievale, Treasure Hunt
15:00 – Apărători viteji ai Timișoarei – Asociația Losonczy István
20:00 – Marele banchet al comitelui
21:00 – Concert Truverii
22:00 – Concert Doppelsänger A LA MI PRESENTE AL VOSTRA SIGNORIE
22:30 – Teatru pirotehnic Deep6 Project
Arenele de turnir:
14:00 – Întrecerea Oștenilor – Lupte pe puncte (Tap Fight) – dueluri și confruntări pe echipe
16:00 – Hastiludium – Turnirul Cavalerilor – Partea I: Deschiderea Turnirului și Probele de îndemânare (Culesul inelelor, Tăierea capetelor, Proba Turcului)
16:40 – Întrecerea Oștenilor – Proba de spadă și scut full contact (HMB Sword & Shield). Antrenamentul Echipei Naționale a României.
17:20 – Jocuri Nomade – Vulturii din Țara Călatei – Întreceri de cavalerie ușoară
18:00 – Întrecerea Oștenilor – Buhurt (ciocnire full contact între echipe de luptători în armură). Antrenamentul Echipei naționale a României.
19:00 – Hastiludium – Tunirul Cavalerior – Partea a II-a: Turnirul cu Lancea


Piața Castelului:
14:30 – Moment acustic Peregrinii
16:00 – Moment acustic Doppelsänger
16:40 – Truverii – cântece și farse
18:00 – Muzică stradală și jonglerii
Satul nomad „Orda”:
12:00 – Küreș – lupte tătărești
14:00 – Concurs de tir cu arcul
16:00–17:45 – Kök Boru – joc ecvestru inspirat din Asia Centrală
Duminică, 13 iulie – Lumea războiului medieval
Scena:
12:00 – 14:20 – Antrenamentul final al Echipei Naționale a României pentru Campionatul Mondial de Luptă în Armură Medievală: tehnici de luptă, dueluri și ciocniri full-contact.
14:20 – Bătălia participanților
14:30 – Asociația Losonczy István – Viteji apărători ai Timișoarei, partea II
15:00 – Salutul grupurilor participante și încheierea Festivalului


Piața Castelului:
12:30 – Peregrinii și Truverii – animație muzicală
14:00 – Atelier de dansuri medievale
Satul nomad „Orda”:
12:00 – Atelier de tir cu arcul istoric
13:00 – Hrafnabroethr – viața și obiceiurile varegilor
Organizatori:
Muzeul Național al Banatului
Consiliul Județean Timiș
Participanți:
Asociația Losonczy István, Compania Dragonului, Deep6 Project, Doppelsänger, Truverii, Peregrinii, Compania Ursului Brun, Teutonii Transilvaniei, Vulturii din Țara Călatei, Erdélyi Szabad Karaván, Hrafnabroethr, Fiare din Beci, Sayyid al-Zawahiffi, Societas Falconis, Straja Cetății Mediaș, Teokratos, Golden Griffon Company

 

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

7 iulie. Ziua Mondială a Ciocolatei

 







7 iulie. Ziua Mondială a Ciocolatei

Pe vremuri, ciocolata nu se găsea la casă, lângă gumă și napolitane. Ciocolata era păstrată în bufet, între mileul cu păuni și ceștile cu aur pe margine. Se dădea „doar când venea cineva” sau „dacă îți știi poezia la serbare”. Era bucurie cu program și marfă de protocol domestic.
Ambalajele? Greu de desfăcut. Mai ales când îți era poftă. Parcă erau lipite cu promisiunea că, dacă ai răbdare, e și mai bună. Scria pe ele „Malz”, „Țuică”, „505”, sau pur și simplu „Kandia”, iar literele păreau desenate cu pensula, pe hârtie lucioasă, și cu bun-simț.
Batonul Rom? Se împărțea în recreația mare. Cu grijă. Cu respect. Jumătate mâncat, jumătate oferit. Avea gust de aventură imaginară, de pauză binemeritată și de prietenii legate fără cuvinte.
Astăzi, dacă spui „Kandia”, unii ridică sprânceana cu un zâmbet și un oftat. Brandul există, ciocolata se fabrică în alt oraș, dar în Timișoara… Kandia e amintire. E dulcele copilăriei învelit în luciu și reverență.
 
Noi păstrăm în colecție câteva cutii vechi.
Una dintre ele poartă inscripția „Kandia - Finisaj Extra”. Când am redeschis capacul, am simțit că dincolo de praf și carton e și un oftat. Al cuiva care a vrut doar să-și țină dulcele în ordine.
Puțină istorie dulce:
În 1890, la Timișoara, se înființa atelierul de zahăragii Latter Mor - începutul unei povești cu gust și răbdare. În 1895, atelierul devine fabrică în toată regula, iar în 1917 capătă un nume care avea să intre în legendă: Kandia - inspirat de vechea denumire a insulei Creta.
A fost prima mare fabrică de ciocolată din Banat și una dintre cele mai vechi din țară. La scurt timp, devenise lider de piață: sute de muncitori, sortimente distribuite în toată România, ambalaje artistice și gusturi memorabile.
În perioada comunistă, Kandia avea peste 800 de angajați, iar ciocolata ei era trecută „pe sub mână” și păstrată pentru ocazii speciale. Era monedă de schimb, dar mai ales o formă de afecțiune ambalată frumos.
Ciocolata de azi vine cu promisiuni: bio, fără zahăr, vegană, artizanală. Ciocolata de atunci venea cu bunică-ta, care zicea: „una și gata.” Și era suficient.
 
Tu de unde îți iei ciocolata azi, în Timișoara?
Mai recunoști gustul de atunci? Ai păstrat vreo cutie, vreun ambalaj, vreo amintire?
 
Spune-ne în comentarii. Cine știe - poate descoperim împreună gustul pe care încă îl căutăm.
 
 
 
Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

Conferința Națională „Civilizațiile dacice din spațiul românesc – trecut, prezent și viitor”

 


Vino să descoperi moștenirea dacică, chiar în inima Devei


Pe 17–18 iulie 2025, la Palatul Magna Curia, are loc Conferința Națională „Civilizațiile dacice din spațiul românesc – trecut, prezent și viitor” – un eveniment de excepție, care aduce împreună peste 40 de experți în istorie și arheologie din toată țara!


Deschiderea oficială:
Joi, 17 iulie, ora 10:00
Sala Șemineului, Palatul Magna Curia, Deva


Lansări de carte:
• MICIA REDIVIVA – Marius Gheorghe Barbu
• UNDER_HISTORY – Roxana E. Stăncescu
• SARGETIA. ACTA MUSEI DEVENSIS (S.N.) nr.XIV- ultimul număr publicat al anuarului științific al Muzeului Civilizației Dacice și Romane, Deva.


Conferința este parte dintr-un Proiect Cultural finanțat de Ministerul Culturii, împreună cu festivalul de reconstituire istorică DacFest și, este organizată cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, Primăriei orașului Simeria, MCDR, Asociației Terra Dacica Aeterna și Centrului Cultural și de Creație Simeria.


Intrarea este liberă pentru public, în limita locurilor disponibile!


Haideți să celebrăm împreună cultura și istoria locurilor noastre!


#DacFest #Deva #IstorieVie #ConferintaNationala #PalatulMagnaCuria #MCDR

 

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

Colecția de arheologie a Muzeului Județean Buzău, dedicată epocii fierului, include piese unicat din lumea dacilor - celebrele statuete de la Cârlomănești.

 

Colecția de arheologie a Muzeului Județean Buzău, dedicată epocii fierului, include piese unicat din lumea dacilor - celebrele statuete de la Cârlomănești. 


Aceste figurine ceramice au fost modelate într-un stil realist, de un singur olar, și înfățișează războinici călare și animale sălbatice: mistreți, lupi, cerbi sau păsări. Întrucât erau expuse în edificii mari, de tipul sanctuarelor, cel mai probabil statuetele reprezentau însușiri ale unor divinități sau animale totemice.
Singura statuetă care se păstrează în întregime este „Lupul de la Cârlomănești”, creație remarcabilă a artei geto-dacice. Modelată dintr-o pastă foarte fină de lut și apoi arsă într-un cuptor cu reverberație, statueta este plasată pe un suport conic, realizat la roată din același tip de pastă.
„Lupul de la Cârlomănești”, care poate fi admirat în expoziția de bază dedicată epocii fierului, are înălțimea de 27 cm și diametrul suportului conic de 26 cm.
Vă așteptăm la muzeu să descoperiți istoria geto-dacilor de la Curbura Carpaților!


#crestemimpreunamintisisuflete

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean Buzău. 

Mărturii din adâncul paleomărilor

 

Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării, vă invită să vizionați expoziția


„𝙈𝒂𝙧𝒕𝙪𝒓𝙞𝒊 𝒅𝙞𝒏 𝒂𝙙𝒂𝙣𝒄𝙪𝒍 𝒑𝙖𝒍𝙚𝒐𝙢𝒂𝙧𝒊𝙡𝒐𝙧”.


Aceasta prezintă o suită de mostre fosile din era mezozoică, reprezentată prin exemplare din perioadele triasică, jurasică și cretacică, alături de fosile terțiare. Aceste eșantioane remarcabile sunt însoțite de panouri informative care prezintă diverse elemente legate de perioadele geologice, precum și aspecte cheie cu privire la fascinantul domeniu al paleontologiei.
Vă așteptăm cu drag!

 

Sursa informațiilor Centrul Muzeal Delta Dunării.

Fluturele Polixena (Zerynthia polyxena) - VIDEO

 

Sursa: Youtube Utilizator: Complexul Muzeal Ion Borcea Bacau

 

Deschiși permanent pentru cunoaștere!


Exponatul lunii iulie 2025 la Muzeul de Științele Naturii Bacău – Fluturele Polixena (Zerynthia polyxena)


Răspândit în Europa Centrală și de Sud-Est, fluturele Zerynthia polyxena este un indicator al habitatelor naturale bine conservate. În fauna României este o prezență rară, dar valoroasă, fiind întâlnit în zonele calde și însorite de deal din Sudul și Estul țării. Larvele se hrănesc cu plante toxice din genul Aristolochia, acumulând substanțe care le conferă un gust respingător, descurajând astfel prădătorii.
Specia are o singură generație pe an; stadiul de pupă poate ierna chiar și doi ani, dacă condițiile de mediu nu sunt favorabile. Adulții zboară primăvara, în zile senine, cu mișcări sacadate și imprevizibile – o strategie eficientă de evitare a prădătorilor.
În România, specia Zerynthia polyxena este protejată, fiind inclusă în Lista roșie a speciilor rare și în Anexa II a Directivei Habitate. Conservarea sa depinde de menținerea habitatelor tradiționale și a plantelor gazdă specifice.


Material realizat de muzeograf Anca Tudor Andrei

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău.

Topor de luptă cu disc de la Ilba

 


Exponatul lunii mai este un topor de luptă cu disc de la Ilba


Toporul a ajuns în patrimoniul Muzeului din Baia Mare prin donația realizată de profesorul I. Micu de la Școala generală din Ilba (com. Cicârlău, jud. Maramureș) în anul 1977. Se crede că piesa a ieșit la iveală într-un loc din apropierea râului Someș, fiind considerată o descoperire izolată.
Aparține categoriei de topoare cu disc de tip B1 – după tipologia lui Ion Nestor, având discul în formă de ciupercă turtită, bara de sub disc scurtă și cu secțiunea rectangulară, brațele manșonului găurii de înmănușare bine profilate, lama masivă și rectangulară în secțiune, tăișul ușor curbat. Decorul se păstrează numai în unele porțiuni. Decorul format din linii paralele orizontale, triunghiuri hașurate și punctate, puncte, registe unghiulare hașurate.
Dimensiuni: lungimea totală-17,1 cm; lungimea lamei-12,3 cm; diametrul discului-4,2 cm, greutatea-265gr.
Toporul reprezintă până în prezent singura descoperire certă de acest fel din nord-vestul Transilvaniei, exceptând tiparul unui disc de topor de tip B1 găsit la Otomani. Prin analogie cu alte descoperiri arheologice, este aproape cert că și toporul de la Ilba a aparținut unei comunități a culturii Suciu de Sus.
Piesa face parte din patrimoniul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, nr. inv. 4919.
Literatura: Carol Kacsó, „Toporul de bronz de la Ilba”, în: „Marmatia” 4, 1978, pp. 65-68.


Monica Ghiman, conservator
Zamfir Șomcutean, conservator

 

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.