luni, 18 februarie 2019

O corabie scandinavă descoperită în Munții Oașului


Arme decorate în stilul Apa.
 

 


Așezări fortificate din centrul Europei în mileniul II a.Chr.
 
 
Cheie de decodificare a ornamentului prezent pe spade și pe coroane de aur (tiare) prin intermediul scenelor de acrobație cu taur de pe toporul de aur de la Țufalău și din arta minoică. Pe lama spadei de la Livada este ornată o bandă formată din liniuțe, unite la un capăt de triple linii arcuite, iar la celălalt capăt al liniilor sunt prezente trei puncte, dispuse triunghiular. Acest ornament apare și pe alte spade sau topoare, având puncte dispuse pe ambele capete. Se poate remarca asemănarea acestor semne cu maniera de reprezentare schematică a personajelor de pe toporul de aur de la Țufalău. Personajele redate prin linii punctate sunt desenate împreună cu un taur, temă extrem de prezentă în arta minoică. Comparat cu desenul schematic de la Țufalău, șirurile de linii cu puncte la capete de pe săbii și topoare pot fi apreciate ca desene ce trimit la înșiruire de reprezentări antropomorfe. Să fie o simbolizare a unei comunități pe care războinicul/ căpetenia a simțit că trebuie să o aibă reprezentată pe arma sa emblematică? Această interpretare este sugerată și de prezența motivului spadei de la Livada pe o coroană de aur. Pe coroana de aur poziția desenului este sugestivă; șirul de linii cu puncte în capăt este prezent ca motiv lateral și frontal, fiind amplasat sub motivul lamei de halebardă. În mod simbolic comunitatea are o reprezentare subordonată elementului ce face trimitere la casta regală sau chiar la divinitate.
 

 

O corabie scandinavă descoperită în Munții Oașului

Recent am prezentat modul în care analiza metalului pe care îl conțin armele preistorice de la Apa schimbă în mod radical viziunea asupra istoriei din mileniul II a. Chr. în spațiul carpatic, zonă care, în acea perioadă, se manifesta ca o placă turnată a influențelor culturale și a inovațiilor tehnice. După cum se va puncta mai jos, spațiul carpatic se prezenta în acea vreme ca un spațiu dinamic și creativ, ce influența civilizațiile europene din jur, în special pe acelea situate la nord și vest. A surprins faptul că analizele chimice au evidențiat că metalul din care erau confecționate armele nu provine din regiunile miniere ale Transilvaniei, cuprul fiind adus din zona de est a Austriei de azi. Modul în care circulau metalele, obiectele finite și chihlimbarul între Marea Baltică și Balcani a fost recent evidențiat de o descoperire spectaculoasă. Într-o ofrandă preistorică realizată după modelul acelea de la Apa - ofrandă descoperită la Kriva, localitate ucrainiană situată la cca. 8 km nord de Tarna Mare (jud. Satu Mare) - au fost depuse două obiecte metalice ce sunt piese principale ale corăbiilor preistorice care apar figurate pe stânci din Suedia de azi.

Metalul din care au fost realizate
spadele de la Apa vine din zona Austriei


Rezultatele analizelor metalice realizate asupra obiectelor de la Apa sunt verosimile și prin prisma faptului că sunt confirmate de date arheologice, care vin să ofere interpretări istorice spectaculoase asupra modului în care civilizațiile Europei vechi, în anumite perioade de prosperitate, au ajuns să fie racordate economic, cultural și ideologic.
În primul rând, chiar unul dintre topoarele de la Apa, acela cu tub lung de înmănușare, este specific zonei din care analizele fizice atestă că provine metalul. Câteva topoare descoperite spre est (sudul Slovaciei și nordul Ungariei) marchează traseul prin care putea fi transportat minereul spre zona Tisei superioare. De fapt aceste spații ne apar a fi strâns legate între ele prin elemente mult mai complexe. În primul rând se remarcă faptul că pe durata unui jumătate de mileniu se adoptă un model de civilizație similar, reprezentat de așezările “de tip tell”. Acestea sunt așezări cu acropole (zone centrale), înconjurate de vaste sisteme de fortificații, ce presupun o complexă organizare socială. Prin prisma organizării complexe, aceste așezări au fost apreciate de unii arheologi ca “centre proto-urbane”. Faptul că aceste „tell-uri”, ajung să fie întrețesute într-o rețea ce vehiculează mărfuri și anumite ideologii comune poate fi detectat printr-o serie largă de elemente.

Armele de prestigiu au fost confecționate
în nordul Transilvaniei și bazinul Tisei


Dincolo de prezența cea mai numeroasă a unor arme de acest tip în nordul Transilvaniei și jumătatea nordică a bazinul Tisei există argumente arheologice clare care certifică confecționarea în această regiune a armelor ce reprezintă capodopere ale tehnologiei vremii. În primul rând, trei dintre tipurile de obiecte își au originea în spațiul carpatic. Este cazul toporului cu creastă, a toporului cu disc și a celor două spade. Ultimele două categorii au cele mai timpurii exemplare descoperite chiar în zona de nord a Transilvaniei și zona de nord-est a Câmpiei Tisei. De fapt, în amintirea vremurilor glorioase, spadele de tip Apa și topoarele cu disc vor fi utilizate în regiunea în care au fost create, mult timp după ce nu mai sunt copiate în alte regiuni ale Europei. Câteva secole, ele continuă să fie utilizate în nordul Transilvaniei ca ofrande, adesea sub forma unor exemplare fără valoare practică, fiind folosite pentru valoarea lor simbolică, cu evidente valențe identitare, ce exprimă atașamentul pentru valorile de succes ale generațiilor anterioare.

Stilurile decorative de pe arme 


Realizarea armelor de la Apa în regiune poate fi documentată și prin studiul ornamenticii de pe ele. După cum s-a arătat în prezentări din anii trecuți, ornamentele de pe aceste arme nu sunt făcute la întâmplare. Ornamentele de pe armele din mileniul II î. de Hr. sunt reprezentate de o gamă limitată de semne, a căror repetare metodică s-a dovedit că are valoare simbolică. Există elemente certe care arată că simbolistica este legată de sfera religioasă, care însă, ca în multe alte cazuri este impregnată de elemente sociale și identitare, propagând ideea de coeziune de grup. Studiul minuțios a modului în care se combină semnele, a unor particularități de reprezentare a permis diferențierea unor stiluri ornamentale. Au fost luate în analiză mici variații teritoriale și cronologice, în funcție de atelierele de producție, de diferitele generații de meșteri sau modificări în timp ale preferințelor elitelor ce comandau armele. Astfel au fost identificate stilurile/ atelierele, care după locul de descoperire a celor mai importante obiecte, au fost numite: : Păuliș, Apa-Szeghalom, Haidúsámson, Gaura (Valea Chioarului), Turda-Zajta, Téglás, Piliny etc.
Zonele în care sunt produse obiectele pot fi identificate după analiza stilistică a ornamentelor, dovedindu-se că pe măsură ce crește distanța față de zona atelierelor din nordul Transilvaniei, decorurile își pierd din calitate, prin recopiere și are loc un amestec al stilurilor. Pe același obiect ajung să fie copiate elemente ornamentale mai noi (probabil corespunzătoare perioadei în care a fost realizat obiectul), împreună ornamente mai vechi, elemente ale unor stiluri care în zona de origine au fost abandonate. Acestea sunt observații prin care s-a putut identifica centrele de iradiere și direcție de propagare a ornamentelor.
S-a evidențiat faptul că în spatele ornamentelor simbolice circulă ideologii și obiceiuri. Unii arheologi oferă argumente că însăși anumite instituții sunt copiate fiind preluate din Orient (Egipt, Regatul Hitit) și duse spre zona Mării Baltice, în cadrul traseului, zona carpatică jucând rol de trambulină, fiind un creuzet de al preluărilor, reinterpretărilor și inovațiilor.
Dincolo de circulația obiectelor și circulația simbolurilor analizele științifice recente vin să confirme interpretările istorice referitoare la circulația elementelor de civilizație. Astfel de analize întreprinse la scară continentală, realizate printr-un program al Uniunii Europene, au dovedit că traseul pe care circulă minereurile de cupru corespunde cu un traseu pe care descoperirile arheologice jalonează transferul elementelor de civilizație dinspre Orient. Armele și podoabele cu metal extras din zona Alpilor, adesea modelate în stilul atelierelor nord-carpatice, circulă pe acest drum, în dublu sens, spre Marea Baltică și spre sudul Peninsulei Balcanică.

O corabie scandinavă descoperită
în apropiere de Tarna Mare


Analizele metalografice recente vin să reinterpreteze modelul rutelor de circulație a chihlimbarului, material scump ce era importat în Orient, din zona Mării Baltice. Astfel ruta de circulație carpato-balcanică, considerată până acum ca fiind o rută secundară, câștigă mult în evidență prin faptul că se evidențiază că aceasta nu este doar calea de circulație a unor obiecte și a unor elemenete de civilizație, ci o cale comercială pe care circulă metalele, după cum se va vedea împreună cu alte materii prime.
Un element nou în această dezbatere este reprezentat de descoperirea recentă a ptovenienței pentru două dintre obiectele din ofranda de la Kriva, localitate ucrainiană situată pe versantul nordic al Munților Oaș și pe malul stâng al Tisei. În cadrul unei ofrande de tip Apa (topoare cu disc și brățări spiralice) existau două obiecte masive din bronz a căror utilizare a rămas mult timp nedescifrată. Recent arheologul germano-american Louis Nebelsick, membru al echipei de cercetare de la șantierul arheologc Lăpuș (Maramureș), a evidențiat că obiectele reprezintă părțile principale ale unor corăbii utilizate în zona Mării Baltice cât și în estul bazinului mediteranean. Este fără îndoială un elemet surprinzător care leagă nordul de sudul continentului. În zona spațiului carpatic au fost descoperite o serie de obiecte din nordul Europei, care jalonează direcția de circulație. pe valea râului Oder, iar apoi prin Cehia și Slovacia de azi. Obiecte spectaculoase, sosite de la distanțe mari, au mai fost descoperite recent. Este cazul unor lingouri din cupru de factură egipteană (dar folosite în întregul bazin est-mediteranean), lingouri a căror exemplare au fost descoperite recent în Transilvania și în bazinul mijlociu al Dunării. Descoperirea pe o navă preistorică scufundată în dreptul coastelor Turciei, împreună cu încătura de lingouri egiptene, a unui topor sceptu din spațiul carpatic, închide cercul unor descoperiri recente care atestă că oamenii preistorici din spațiul carpatic erau puternic conectați la marile curente de civilizație. 



Sursa informațiilor Liviu Marta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu