Graţie proiectului de restaurare şi conservare a cetăţii din anul 2015, cercetările arheologice desfăşurate în perimetrul fortificaţiei, au scos la lumină o cantitate considerabilă de obiecte dătând din secolele IV-VI p. Chr. Printre acestea se află şi o țiglă cu reprezentarea unui personaj uman încadrat de doua scene zoomorfe. Piesa, descoperită pe latura de vest a cetăţii, în dreptul turnului 1 în caroul S-51, se alătură altor obiecte cu simboluri creștine găsite de-a lungul timpului la Capidava, lucru care întărește încă odată importanta centrului ecleziastic aflat aici în perioada romano-bizantină, semnalat de altfel şi în sursele literare antice (Notitiae Episcopatuum).
Din punct de vedere stratigrafic obiectul a fost decoperit în nivelul de distrugere prin incendiere, datat în a doua jumătate a secolului al VI-lea p. Chr., surprins şi în alte sectoare ale cetăţii. Ţigla a fost găsită deasupra unui zid (denumit convenţional Z7), într-un strat de dărâmătură format din blochete de chirpici ars, bârne carbonizate, cuie, scoabe, ţigle, olane etc. Contextul arheologic, indică clar utilizarea ei ca material de construcţie folosită la acoperişul clădiri, al cărui caracter încă nu a fost foarte bine stabilit. Amplasarea în apropierea bazilici paleocreştine, ar putea plasa clădirea în cadrul complexului monarhal aflat în acest sector al cetăţii.
Scena înfățișează un personaj masculin, plasat central, încadrat de două reprezentări zoomorfe. Deși lucrata naiv, imaginea este corect realizata din punct de vedere anatomic, fiind respectate atât proporțiile cât și unele detalii ale veștmântului. Personajul este figurat purtând nimb, ce încadrează coafura reprezentata schematic prin intermediul a unsprezece bucle. Nasul, ochii și gura sunt stilizate prin linii și puncte. În zona gâtului, apare semnul crucii, o dovadă suplimentară cu privire la religia personajului. Braţele sunt orientate spre cer, în ipostază orantă iar palmele sunt figurate succint, cu doar trei degete, obținându-se astfel o nouă reprezentare a crucii. Veștmântul este schematizat sub forma unui con desfășurat, decorul acestuia fiind realizat prin linii intersectate succesiv. Membrele inferioare sunt bine reprezentate cu detalii atent realizate în zona genunchilor. Acest aspect susține ipotetic faptul că personajul descinde din rândurile cavaleriștilor. Un alt argument pentru această variantă este reprezentarea zoomorfă plasată în dreapta personajului ce înfățișează după toate probabilitățile un cal. În stânga se află o a doua reprezentare dar care nu a putut fi identificată cu precizie din cauza stării de conservare a țiglei.
Imaginea a fost conceputa în pasta crudă a țiglei prin impresionarea lutului cu un obiect ascuțit și bine finisat înainte ca aceasta să fie arsă într-un cuptor specializat. Ea reprezinta probabil opera meșterilor cărămidari ce se îndeletniceau cu producerea acestui tip de materiale de construcție sau a unui personaj independent ce și-a manifestat spiritul ludic/ religios în timpul fabricării șarjei respective de țigle. În orice caz, reprezentarea este plină de simbolism fiind printre cele mai vechi manifestări de acest gen din Dobrogea romană, stilul de realizare precum și contextul arheologic plasând piesa în secolul al VI-lea p.Chr.
Țigla cu reprezentări figurate nu constituie o manifestare singulară pentru arta creștină de acest gen. Lucrata prin tehnici simple, neelaborate, de multe ori fiind opera unor artiști anonimi, ea este încărcată de simbolism, credință și semnificații.
Pe un mic fragment ceramic descoperit în anul 1993, la Capidava, s-a putut identifica, într-o reprezentare schematică, un personaj călare pe cal, purtând în mână stângă însemnul creștin al crucii. Fragmentul are forma unui triunghi isoscel și a făcut parte după toate aparentele din componența unui platou ceramic.
Imaginea incizată reprezintă un personaj masculin, echipat de lupta, calare pe cal, în deplasare spre stânga. Personajul privește înainte și pare a fi militar. Acesta ţine în mâna dreapta frâul calului și un scut oval, fără umbo. În mâna stângă militarul ține o lance ridicată cu intenția clar sugerată de a-i utiliza vârful metalic pentru înțepare. Împreună cu lancea, îngenunchiat, militarul ține o cruce foarte bine incizată. Capul și chipul militarului, schițate sumar la scara desenului, poziția trupului – dreapta - , direcția privirii, poziția de apărare a mâinii drepte, , elanul mâinii stângi conferă desenului atât un spirit agresiv dar și victorios în atmosfera generală a tabloului. Trupul subțire al personajului sugerează tinerețea sa.
Deși naiv, desenul a fost executat de o persoană ce avea experienţă inciziei pe ceramică, deoarece a fost bine încadrat de spaţiul oferit de micul fragment, respectându-se proporțiile, detaliile fiind corect redate.
Astfel de reprezentări sunt des întâlnite în zona orientală a Imperiului Roman dintre cele mai cunoscute fiind cele de la Dura Europos.
Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu