Exponatul săptămânii: 20-26 august 2018 - Opaiț roman cu 7 ciocuri

Exponatul săptămânii: 20-26 august 2018

Opaiț roman cu 7 ciocuri:

Pe scurt:
Opaiț roman cu corpul de formă rectangulară, 7 ciocuri și mânerul terminat în formă de semilună. Este datat în secolele I-II d.Hr. și a fost descoperit în cetatea de la Pâncești-„Cetate”, com. Pâncești, jud. Bacău (în literatura de specialitate, cunoscută drept „Cetatea de la Răcătău”; considerată de majoritatea arheologilor ca fiind Tamasidava), în stratul de cultură.

Iluminatul în Antichitate:
Preocupările oamenilor legate de problema iluminatului sunt foarte vechi. Primele lămpi, făcute din piatră, se pare că au mai mult de 10.000 de ani vechime, în timp ce opaițele din lut apar în eneolitic.
Până la apariția (sau mai degrabă, răspândirea) electricității, soluția găsită pentru iluminat a fost utilizarea focului drept sursă de lumină și a grăsimilor (vegetale sau animale) drept combustibil pentru acesta.
Opaițe antice pot fi încadrate în diferite tipuri, în funcție de formă și materialul din care erau confecționate. În general, ele erau formate dintr-un spațiu cu rol de rezervor pentru combustibil (ulei sau seu), prevăzut cu un orificiu pentru turnarea acestuia, unul sau mai multe ciocuri (unde se introducea fitilul, care era aprins și oferea lumina) și un mâner.
Trebuie menționat și că iluminatul avea, pe lângă scop practic, o utilizare în ritualuri religioase (atât în trecut, cât și astăzi).

Cetatea de la Pâncești, punct „Cetățuie”, com. Pâncești – [Tamasidava] (cunoscută în literatura de specialitate ca Răcătău)
Cetatea este situată pe terasa înaltă din stânga Siretului, pe o poziție dominantă, ce oferea protecție naturală și o bună vizibilitate a văii râului. Ea se află în raza satului Pâncești, între acesta și Răcătău (motiv pentru care, inițial, s-a considerat că ea se află pe teritoriul comunei Horgești, intrând în literatura de specialitate drept „Cetatea de la Răcătău”).
Punctul a fost semnalat încă din sec. al XIX-lea (ca urmare a unui răspuns la Chestionarul trimis de Al. Odobescu), însă primele cercetări au fost desfășurate în anul 1968, de către un colectiv coordonat de Viorel Căpitanu și Vasile Ursachi. Săpăturile arheologice au continuat până în 1997, timp în care au fost făcute numeroase descoperiri datate în epoca bronzului (cultura Monteoru), Hallstatt (prima epocă a fierului) și în sec. IV î.Hr. – II d.Hr.
Întinderea locuirii în această ultimă perioadă, precum și numărul și calitatea decoperirilor demonstrează că cetatea era un important centru, ceea ce a dus la ipoteza că acesta era unul dintre cele trei polis-uri (orașe) aflate pe cursul Siretului menționate de geograful antic Ptolemeu, Tamasidava.

Piesa se află în expoziția permanentă a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, în incinta Muzeului de Istorie și Arheologie (Str. 9 Mai, nr. 7), la etajul al II-lea.
Vă așteptăm cu drag să vedeți obiectele provenite din situl de la Pâncești și celelalte exponate ale C.M.I.A.Bc.!

Pentru mai multe informații:
Căpitanu, Viorel, O lucernă romană descoperită la Răcătău, în „Mousaios”, IV/I, 1994, p. 91-93.


Sursa informațiilor Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.