Cronologia absolută a neo-eneoliticului încadrează această epocă între cca. 6600 şi cca. 3800/3700 a.Chr. Marea diversitate a grupurilor culturale neo-eneolitice se întemeiază pe varietatea formelor şi stilurilor de decor ale ceramicii, precum şi pe interferenţele culturale. În condiţiile locale ale spaţiului în care s-au format, culturile neo-eneolitice au dezvoltat trăsături originale, prin care unele pot fi considerate ca cele mai înaintate civilizaţii ale Europei din această vreme. Deşi puternic contestat, vechiul concept de „revoluţie neolitică„ introdus de Gordon Childe se bazează pe transformările profunde care marchează trecerea de la paleolitic la neolitic şi care au determinat starea prezentă a speciei umane, cu repercusiuni radicale în planul organizării sociale, al mentalităţilor, al vieţii culturale şi spirituale. Teorii mai recente arată că s-ar fi produs mai întâi, pe plan mental, o „revoluţie a simbolurilor” prin impunerea în locul vechilor ritualuri magice ale vânătorii a unor noi credinţe, legate de fecunditate şi fertilitate.
Artefactele neo-eneolitice din patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău reuşesc să exemplifice transformările din epoca respectivă. Majoritatea obiectelor provin din cercetări arheologice desfăşurate în decursul a câtorva decenii în siturile de la Aldeni şi Fulga (com. Cernăteşti), Coţatcu (com. Podgoria), Gherăseni, Moisica (com. Smeeni), Năeni, Pietrosu (com. Costeşti), Sărata Monteoru (com. Merei) şi Sudiţi (com. Gherăseni). Piesele arheologice reflectă îndeletnicirile oamenilor din neo-eneolitic care, în afară de cultivarea primitivă a plantelor şi creşterea vitelor s-au mai ocupat, în secundar, cu pescuitul şi vânatul, culesul, precum şi cu diferite meşteşuguri casnice, necunoscute anterior, ca olăritul, a cărui dezvoltare este evidenţiată de varietatea formelor de vase şi bogăţia motivelor decorative. La acestea se adaugă uneltele şi armele din silex, piatră, os, corn şi lut ars, precum şi obiectele folosite la tors şi ţesut. Remarcabile sunt uneltele şi armele realizate prin folosirea tehnicilor şlefuitului şi a perforaţiei. În această privinţă, colecţia neo-eneolitică cuprinde numeroase dălţi şi topoare din piatră, neperforate şi perforate, folosite la defrişarea pădurilor şi prelucrarea lemnelor.
Din categoria ceramicii se evidenţiază vasele aparţinând aspectului cultural Stoicani-Aldeni, deosebite ca forme şi decor prin faptul că apar în zona de contact între culturile Gumelniţa (A), Precucuteni (III) şi Cucuteni (începutul fazei A). Această ceramică se caracterizează prin decorul de proeminenţe, linii incizate, pictură cu grafit şi cu culoare albă sau cu caneluri largi.
În neo-eneolitic viaţa spirituală a oamenilor s-a materializat prin diversitatea motivelor decorative ale ceramicii, cu semnificaţie artistică şi magico-religioasă, legată de cultul fecundităţii şi al fertilităţii. Circumscrisă acestui cult este şi plastica antropomorfă şi zoomorfă din lut ars şi os ilustrată în colecţia noastră prin unele piese de o deosebită valoare artistică.
O categorie specială de piese arheologice care evidenţiază practicarea ritualurilor magico-religioase sunt vasele miniaturale, pintaderele şi „altarele” de cult. Perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului este ilustrată prin vase ce contopesc forme proprii celor două mari epoci.
Sursa: Youtube Utilizator: ADRIAN CONSTANTIN
Colecţia de artefacte aparţinând epocii bronzului din patrimoniul Muzeului Judeţean este constituită aproape în exclusivitate din materiale aparţinând culturii Monteoru. Acestea provin atât de la Sărata Monteoru cât şi din aşezările de epoca bronzului de la Năeni, Cârlomăneşti, Gruiu Dării şi Aldeni. Acestora li se adaugă obiecte descoperite fortuit la Cernăteşti, precum celebrul vas cizmuliţă, unicat în ceramica epocii bronzului din România, topor de bronz etc.), Aldeni – Ţurţudău, Izvoru Dulce – Merei, împrejurimile municipiului Buzău etc. De asemenea sunt prezente şi materiale aparţinând culturii Noua, cultură care succede cronologic manifestările de tip Monteoru.
Un loc important îl ocupă ceştile monteorene, formă ceramică des întâlnită în cadrul acestei culturi, vasele de ofrandă, vase askoi, podoabe (brăţări, colane, inele de buclă) dar şi unelte şi arme de os-corn, piatră (cuţite curbe) şi bronz (celturi, vârf de lance). Un sector aparte este dedicat necropolei de la Năeni – Colarea aparţinând bronzului timpuriu din spaţiul carpato-dunărean. De aici provin mai multe ceşti monteorene, un vas askos cu trei urechi pe o parte şi mai multe obiecte din os-corn, piatră şi bronz. Necropola birituală de la Năeni este una dintre cele mai reprezentative din ţară şi se află într-o zonă cu o mare densitate de locuire în epoca bronzului, în împrejurimi fiind identificate 5 aşezări. Aici a fost cercetat un interesant mormânt triplu de înhumaţie. La fel de importantă este şi necropola de la Cârlomăneşti – La Arman, situată la doar câteva sute de metri de aşezarea de la Câlomăneşti – Cetăţuie. Şi aici cercetările au permis identificarea unui bogat şi impresionant material arheologic. Alături de necropole, în curs de cercetare se află şi complexul de cult de la Sărata Monteoru – Poiana Scoruşului, spaţiu dedicat practicilor religioase, ritualice, zonă aflată în imediata apropiere a aşezării din punctul Cetăţuia.
Aşezările monteorene, aflate în curs de cercetare se găsesc pe locuri înalte, bine protejate, fortificate natural sau artificial. Aflate în apropierea unor importante resurse naturale (cursuri de apă, suprafeţe împădurite, soluri fertile, zone de păşune) acestea oferă informaţii preţioase referitoare la aspectele sociale şi economice ale comunităţilor epocii bronzului. De menţionat că deşi se aflau într-o zonă cu importante rezerve de sare (atât în sol şi la suprafaţa solului, cât şi în apele râurilor şi pârâurilor) nu au fost identificate urme ale exploatărilor de sare, aceasta provenind cel mai probabil pe calea schimburilor comerciale.
Sursa: Youtube Utilizator: ADRIAN CONSTANTIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu