<<„Pe care văzându-o ei până la atâta desfrânare fără nici o sfiială și rușine, înșiși ei au făcut arătare strejii lefegești când au trecut pă pod”. Fraza este parte din mărturiile vecinilor asupra comportamentului Uței din mahalaua Silvestrului, București. Rușinea ca formă de control social s-a constituit deja într-o disciplină importantă, fiind integrată în noul val al cercetărilor asupra istoriei emoțiilor. Rușinea și sfiala ar trebui să guverneze comportamentul unei fete tinere încă nemăritate; rușinea ar trebui să tempereze și să modeleze comportamentul unei femei măritate, așa cum aceeași rușine și teama de gura lumii ar trebui să
controleze moravurile unei comunități. Multe dintre petițiile colective adresate domnului sau mitropolitului au ca resort depășirea normelor de conviețuire comune prin neasumarea rușinii publice.>>
(fragment din studiul „Pe urmele celetnicei Chiriiachi: despre moravuri şi sexualitate în societatea românească a secolului al XVIII-lea”, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, p. 22-23, din volumul „Sexualitate şi discurs politico-religios în societatea românească premodernă”, coordonat de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, recent apărut în colecția Documenta)
Detalii despre carte, aici: http://www.editura.uaic.ro/fisa-carte.php?ctg=ultimele_aparitii&id_c=1497
Sursa informaţiilor aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu