Din istoria parfumurilor româneşti

"Parfumurile au fost produse la Fabrica Macul Roşu din Bucureşti (pe vremea respectivă totul trebuia să fie roşu), fabrica a funcţionat între 1952-1973, ulterior schimbandu-şi numele în Miraj, nume pe care şi l-a păstrat până în 1989. Câteva parfumuri s-au produs şi la Fabrica Nivea din Braşov, dar acelea, din cate ştiu eu, au fost toate ambalate în doze din aluminiu. Mintea mea le-a fotografiat pe toate, unora le mai ştiu şi mirosul. Cea mai veche sticlă de parfum pe care am memorat-o este una în forma de maşinuţă. Nu ştiu dacă avea un nume, cred că era o apă de Colonia ieftină, care costa maxim 2 lei. Era ceva care, cred, încerca să reproducă o maşină rusească Pobeda. Bănuiesc ca fusese preluat un model capitalist, prin anii 60' multe dintre parfumurile Avon fiind depozitate în sticluţe care imitau diverse automobile de lux. Noi, desigur, nu puteam face sticluţe care să imite un Ford, dar trebuia să nu rămânem mai prejos şi, ca să dăm o lovitură imperialismului american, puteam folosi doar modele de Pobeda şi Warsava. Ce este foarte interesant este că m-am reîntâlnit cu aceasta sticlă de parfum şi 20 de ani mai târziu, prin 1982, undeva într-o casă modestă, la ţară, în Dobrogea, unde era tratată ca un bibelou, sticla fiind perfect plină. Nu pot să nu remarc faptul ca paşii avântaţi spre societatea socialistă multilateral dezvoltat au dus la o continuă degradare a ambalajului parfumurilor. Parfumurile din anii 50'-60' mai aveau o sticlă de bună calitate, prevazută cu stoper de cristal şi o cutie cel puţin decenta dacă nu frumoasă (a se vedea Carnaval, Melodia sau parfumul Bucureşti), dar în anii 70', când fabrica a primit numele Miraj, sticlele şi ambalajele au devenit de-a dreptul sărăcacioase, grele, grosolane în contrast cu ideea de lux, de fineţe şi rafinament pe care o exprima inevitabil un parfum. Sticla de la apa de toaleta Marea Albastră este de-a dreptul jalnică. Nu mai vorbesc de apa de Colonia Primăvara, dar aceea costa 4,50 lei aşa că nu aveai mari pretenţii de la ea. Şi frecţia Diana avea o sticlă mai arătoasă. Deci ar fi două etape, cea dejistă şi cea ceausistă:). Cât priveşte mirosul lor... pe cele dejiste nu prea le ştiu, cele ceauşiste aveau cap-coada acelaşi miros, unele mai reuşite, altele groaznice. Mai am un flacon de Parfum Suav produs prin 1989-1990 (are preţ post-revoluţionar, din periada inflaţiei), dar are un miros execrabil. Din amintirile mele, doar Eva 1001 era cât de cât purtabil."

Sursa informaţiei de mai sus: http://hertha.blogspot.ro/2012/07/parfumuri-romanesti-din-perioada.html

Sursa imagini: https://piticidarvoinici.wordpress.com/2013/06/26/miercurea-fara-cuvinte-masina-de-sticla/

Sursa celor trei imagini de mai sus: http://fiat.3xforum.ro/post/951/1/Colectie_cu_detoate/

Sursa celor două imagini de mai sus: http://www.okazii.ro/antichitati-obiecte-sticla/sticle-de-parfum/sticluta-parfum-miniaturala-automobil-de-epoca-a121786968

Sursa imagini: http://www.antic-shop.ro/antichitate/altele/sticle-parfum-masinute-1960-romanesti-pret-40-ron-ambele

"În epoca "Miraj"

AUTOHTON 
Înainte de 1989, româncele visau la parfumuri străine, pe care puteau să le obţină doar la negru sau prin bunavoinţa celor care lucrau în străinătate.

În perioada comunistă, româncele se învăluiau în "Miss Miraj"

Astăzi, femei senzuale, îmbrăcate în haine scumpe, te privesc provocator de pe panouri uriaşe care fac reclamă la ultimele apariţii din industria parfumului. Sute de magazine te cheamă să încerci cele mai "chic" arome lansate în Europa. Cu douăzeci de ani în urmă însă, româncele nici nu visau că vor ajunge vremea în care vor putea cumpăra un Chanel fară să dea şpagă sau să apeleze la bunavoinţa vecinului care lucra "pe vapor".

ÎNCEPUT. Istoria parfumurilor în România începe destul de târziu, spune Octavian Coifan, din două motive: lipsa resurselor economice şi lipsa unui climat favorabil culturilor florale. Menţiuni despre importurile de produse de parfumerie datează din secolul al XVIII-lea şi se referă la produse aduse în principal din Rusia. În Transilvania, până în secolul al XX-lea, în farmacii se preparau reţete simple de ape de colonie cu extracte vegetale (în principal lavandă). În perioada interbelică, erau renumite în Bucureşti parfumurile Houbigant, furnizor şi al Reginei Maria, dar şi Roger & Gallet, Coty sau Guerlain. În anii 30 apar şi primele ateliere de produse cosmetice - parfumuri. După naţionalizare, se constituie cele două fabrici majore Farmec Cluj şi Macul Roşu, devenită în 1973 Miraj (şi în 1998 SC Gerovital Cosmetics SA). Produsul cu care a fost "obişnuit" românul a fost deodorantul sau, mai precis, deoparfumul, barbarism (în opinia lui Octavian Coifan) care reflecta "combinaţia dintre calităţile unui parfum şi prospeţimea unui deodorant".

CONDIŢII. Înainte de 1989, deodorantele comercializate pe piaţa românească erau, în cea mai mare parte, produse local. Mărci ca Rexona, Impulse, Fa, Denim erau considerate produse de lux pentru că nu aveai de unde să le cumperi. SC Farmec SA Cluj-Napoca, fabrica de cosmetice cea mai mare din ţară, a fost până în 1990 liderul necontestat al pieţei. În perioada comunistă, Miraj producea anual până la 27 milioane de flacoane de apă de colonie. Din punct de vedere al calităţii, între parfumurile produse în România şi cele occidentale existau foarte mari diferenţe, susţine Octavian Coifan. Lipsa informaţiei în domeniu şi a unei cercetări ştiinţifice şi lipsa materiilor prime (naturale, dar şi cele de sinteză fină) au făcut ca multe compoziţii să pară naive.

CE LE ÎNNEBUNEA PE ROMÂNCE
Dintre parfumurile occidentale care au avut succes în România comunistă, Octavia Coifan ne-a amintit de: Soir de Paris (Bourjois), Anais Anais (Cacharel), Ma griffe (Carven), Chanel No.5, Diorella, Diorissimo, Miss Dior, Poison de la Dior, Courreges In Blue, Fidji si J'ai Ose (Guy Laroche), parfumurile Lancome (Climat, Magie Noire, Sikkim), parfumurile Nina Ricci (L'air du temps, Farouche, Fleur de Fleurs), Charlie blue (Revlon), Detchema (Revillon), Rochas (Femme, Madame Rochas) şi parfumurile Yves Rocher (Magnolia, Ispahan).

BăRBAŢII PREFERĂ... DULCE
Ca şi preferinţe generale, români au o înclinaţie spre parfumurile puternice, cu o personalitate extrem de bine conturată, în general orientale sau chypre, dar şi spre parfumurile florale albe (tuberoze) opulente, spune Octavian Coifan. Din punct de vedere al tendinţelor (fapt remarcat şi în modă), în România totul este dus la extrem, exacerbat, accentuat. Un domeniu interesant îl reprezintă preferinţele bărbaţilor tineri (20-35 de ani). Astfel, parfumurile cele mai tari, dulci, puternice şi practic cele mai puţin tradiţional masculine sunt de succes în România la această categorie (AMen, Dolce & Gabanna, JOOP!).

SENZAŢIA NUMITĂ "MISS DIOR"
Unul din parfumurile care au făcut senzaţie şi la noi începând cu jumătatea secolului trecut a fost Miss Dior. A fost creat în 1947 de Paul Vacher şi este primul parfum al casei Dior. Mirosul inconfundabil jonglează cu note chypre clasice, aldehidice şi verzi de galbanum. A generat un nou acord marcant în parfumerie: familia Cypre verde. Ediţia iniţială a parfumului avea un flacon în formă de amforă."

Sursa informaţiilor de mai sus: http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/in-epoca-miraj-49702.html