Apariţie editorială: Revista „Arhitectura tradițională din Dobrogea”, nr. 5/2017

Revista „Arhitectura tradițională din Dobrogea”, nr. 5/2017
Ultimul număr (al 5-lea) al revistei „Arhitectura populară din Dobrogea” este unul special. Acesta aduce în prim-plan specificul comun al unor așezări situate în puncte diferite ale Dobrogei de Sud, precum și caracteristicile arhitecturii nemțești din localitățile dobrogene,

Au fost cercetate casele din Corbu (estul județului), Adamclisi, Urluia (sud-vestul județului), Chirnogeni (sudul județului), Mircea Vodă (centrul județului), localități colonizate cu români din alte provincii românești. Astfel, la Mircea Vodă s-au stabilit români transilvăneni (mocani), la Adamclisi și Urluia au venit români din zonele Sibiu, Făgăraș, Muntenia (Teleorman, Vlașca), Oltenia, la Chirnogeni au rămas în sat tătari, restul așezării fiind populat cu români din Chirnogi (Ilfov) și din alte părți ale Munteniei și Olteniei, iar localitatea Corbu a fost locuită de români și bulgari. Aceste așezări mai au și alte note comune: au fost înființate în timpul stăpânirii otomane, fiind locuite de turci, ulterior de tătari și români (populația musulmană a emigrat după 1880, și au fost menționate în acte juridice (deftere) și acte de proprietate (tapiuri).

„Deși veneau din provincii românești diferite, românii și-au construit casele după tradiția locului, modelul dobrogean, model care se generalizează în această zonă”, spune coordonatorul științific al publicației, dr. Maria Magiru, director general al Muzeului de Artă Populară Constanța.

Cercetarea ernografică a vizat și arhitectura tradițională din fostele așezări nemțești: Cogealac, Cobadin, Tariverde, Mihail Kogălniceanu (Caramurat), locuite de coloniștii germanii în perioada 1840-1940.

Ei au ridicat în satele în care au locuit case mari, solide, construite din chirpici, cu fațade văruite, așezate de o parte și de alta a unei străzi late, drepte și pietruite. În fața casei erau nelipsite grădinițele de flori.

„Forma casei și împărțirea ei sunt, în mare, aceleași în toate coloniile. O clădire lungă și îngustă, cu un acoperiș destul de ascuțit, în care, după camerele bune ce încep de la stradă, se succed toate odăile în care se locuiește și se muncește. Acoperiș acoperit cu stuf. Vârful frontonului caselor nemțești se termină cel mai adesea, mai ales în coloniile casubilor, în 2 capete de cal cioplite în lemn, așezate cruciș unul peste altul, așa cum le găsim în unele regiuni din Germania. Triunghiul din față este de cele mai multe ori acoperit cu scânduri și vopsit colorat pe partea dinspre stradă”, menționează dr. Maria Magiru.

În prima jumătate a secolului XX, germanii dobrogeni au construit mori, ateliere diverse, au deschis bănci populare, au importat din Germania utilaj agricol și tractoare.

„Odată cu creșterea bunăstării lor și cu noile tehnologii au trecut la construirea caselor din piatră și cărămidă, cu acoperișuri de țiglă sau tablă, cu garduri din lemn și metal”, a precizat coordonatorul științific al publicației.

În numărul 5 al revistei „Arhitectura tradițională din Dobrogea” au fost prezentate următoarele așezări, cercetate de specialiști ai muzeului: Cogealac, Tariverde, Mihail Kogălniceanu și „Așezări nemțești în Dobrogea. Caracteristici generale” (director Maria Magiru), Urluia, Adamclisi, Chirnogeni (muzeograf Cerasela Dobrinescu), Mircea Vodă (muzeograf Ioana Tompe) și Corbu (documentarist Oana Dimache).

Sursa informaţiilor Muzeul de Artă Populară Constanța.