Tabella defixionis – plăcuţa de blestem din epoca romană descoperită la Apulum

Una dintre cele mai valoroase piese ale Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia face obiectul exponatului lunii septembrie. Este vorba despre o plăcuţă de blestem din epoca romană – Tabella defixionis. Plăcuţa a fost descoperită în anul 2007, cu ocazia desfăşurării unor cercetări preventive pe suprafaţa necropolei sudice de la Apulum, actualul oraş Alba Iulia, într-un mormânt de epocă romană. Foarte cunoscute în lumea romană, dar extrem de rar descoperite în Provincia Dacia, tăbliţele de blestem sunt piese arheologice care ilustrează o parte a credinţelor magico-religioase din acea epocă. Mai există o singură plăcuţă, de aur, în Provincia Dacia, descoperită la Dierna.

Plăcuţa de blestem şi însemnătatea ei a fost prezentată marţi, la Muzeul Unirii, de către istoricul George Bounegru, coodonatorul cercetărilor arheologice în timpul cărora a fost descoperită piesa.

“Plăcuţa a fost plasată undeva sub veşmintele morţilor, ascunsă de ochii lumii. Este o tăbliţă de plumb pe care sunt inscripţionate numele mai multor persoane. În credinţa romană se considera că mortul, sufletul mortului ajunge undeva în lumea de dincolo, unde este în contact atât cu zeităţile cât şi cu sufletul altor morţi. În lumea de dincolo, mortul ajungea să fie acea categorie a Zeilor Mari, cei care ofereau protecţie familiilor rămase în lumea celor vii. Plăcuţa aceasta conţine numele unor persoane, vreo şapte. Sunt nume feminine, la cazul genitiv. Numele Iuliei, numele Aureliei, Flaviei, apare frecvent”, a explicat George.

Istoricul spune că această înşiruire de nume o face diferită de celelalte plăcuţe. De exemplu cele pe care le cunoaştem special din Britannia sunt foarte clare „Zeule Mercur, fă ca lui ăla să i se taie, să-i dispară, să-i moară”, etc, în timp ce plăcuţa de blestem de la Apulum nu menţionează ce anume, ci doar numele persoanelor.

Prin această plăcuţă se blestema practic identitatea acelei persoane scrijelite, ea rămânea fără nume. Nu mai putea fi ajutat, sau dacă trecea în lumea de dincolo nu putea să-i ajute pe ceilalţi ai săi, rămaşi în lumea celor vii.

“Mortul trebuia să mijlocească, să aducă din lumea celor vii, iar când veneau Zeii Mari, divinităţile în jurul lui, mortul avea o serie de obiecte, inventarul său funerar, vase, opaiţe şi cei mai avea să-l ajute în lumea de dincolo. Printre acestea şi plăcuţa de blestem, un mesaj din partea celor de afară pentru Zeii Infernului”, a spus George Bounegru.

Plăcuţa a fost descoperită cu ocazia desfăşurării unor cercetări preventive pe suprafaţa necropolei sudice de a Apulum, actualul oraş Alba Iulia. Anticul centru de la Apulum, ce cuprinde două oraşe, municipium colonia Aurelia Apulensis / municipium Septimium Apulensis şi un castru de legiune, are până în prezent identificate două necropole mari, şi alte două posibile arii de înmormântare poziţionate de-a lungul drumurilor importante care legau acest centru de restul provinciei. În necropola sudică, primele morminte au fost descoperite în 1898 de către A. Cserni, primul custode al muzeului din Alba Iulia. Descoperirile au rămas însă nepublicate.

În ultimii ani, pe suprafaţa celor două necropole s-au făcut cercetări cu caracter preventiv determinate de construirea în zonele respective a unor imobile. Cercetarea celor de la muzeu s-a desfăşurat în necropola sudică (pe proprietatea lui Martini Daniel) şi a avut ca obiect descărcarea de sarcină arheologică a suprafeţei în vederea construirii unei locuinţe. Atunci au fost descoperite 29 de morminte, dintre care 27 de epocă romană iar două aparţinând perioadei medieval timpurie. Inventarul mormintelor de epocă romană este sărăcăcios, ele fiind jefuite.

Într-un mormânt de epocă romană, M 27, a fost descoperită plăcuţa de blestem – Tabella defixionis. Acesta aparţine unui subiect adult, defunctul fiind depus cu capul la vest. Piesa se afla undeva în partea stângă a corpului, în zona bazinului. „Poziţionarea sa ne induce ideea că a fost ascunsă nu sub cadavru, ci sub elementele de vestimentaţie ale defunctului, într-o zonă ferită de ochii celorlalţi participanţi la înmormântare.”

Piesa este realizată dintr-o lamelă de plumb scrijelită pe ambele feţe. Ea a fost descoperită rulată şi aflată într-o stare de conservare precară, metalul fiind transformat în mare parte în produşi de coroziune. Această stare de fapt i-a anulat practic plasticitatea caracteristică şi nu a permis derularea sau refacrerea materialului prin tratament termic, ci doar prin tensionare mecanică.

Astăzi, piesa se păstrează în stare fragmentară cu următoarele dimensiuni: 11 cm Lungime şi 6 cm lăţime.

În provincia Dacia mai este o singură plăcuţă, descoperită la Dierna, o plăcuţă de aur, semn că duşmanii aveau şi ei valoarea lor, a cărei traducere e uşor diferită. „Demonul spurcăciunii să te tulbure Aelius Firmus, să stai deasupra capului Iuliei Surilla”.

În Britannia sun celebre plăcuţele de la Uley, Paganshill sau Lidney. Zeii invocaţi sunt zei barbari, în special demoni din religiile orientale, demoni mazdeişti, divinităţi egiptene, amestecaţi conform imaginaţiei vrăjitoarelor pentru a asigura succesul celui care a pus blestemul şi insuccesul celui pe care a fost aruncat.

Articol şi imagini preluate de aici: http://www.ziarulunirea.ro/foto-tabella-defixionis-placuta-de-blestem-din-epoca-romana-descoperita-la-apulum-acum-7-ani-exponatul-lunii-la-muzeul-unirii-ce-insemna-aceasta-placuta-282902.html.