De Ziua Mondială a Păsărilor Migratoare, ne face plăcere să vă anunțăm că România are o nouă specie de cuc în faună. Vorbim despre cucul pestriț (Clamator glandarius), specie care a fost văzută pentru prima oară la noi în țară pe 6 mai de ornitologul german Rolf Nessing.
Când informația a ajuns și la ornitologii din România, după două zile de la observația originală, speranțele erau puține pentru a regăsi pasărea.
„Observația ornitologică le aparține unor turiști germani care vizitau Dobrogea pentru birdwatching. Noi am aflat de pasăre de la domnul Lou Bertalan și luni, pe 8 mai am fost pe teren, la Gura Dobrogei, pentru a vedea specia. Eram un grup de patru persoane: Szabó József jr., Ambrus László, Sebastian Bugariu și cu mine. Ne-am împărțit în echipe de doi și am cercetat valea râului Vistorna, o echipă a plecat în aval, în timp ce cealaltă echipă căuta în amonte”, a povestit directorul de conservare al Societății Ornitologice Române, Ciprian Fântână.
Surpriza a avenit abia la întoarcerea de pe traseu. „Inițial, am auzit pasărea de la distanță, dar am crezut că este chemătoarea (sunetul folosit de colegi pentru a stimula pasărea) colegilor care, înțelesesem eu, căutau pasărea pe malul opus al pârâului, când de fapt ei căutau în avalul pârâului. După reunirea grupului și clarificarea situației, ne-am întors la locația unde auzisem cântecul și după aproximativ 5 minute pasărea a fost regăsită”, a mai spus Ciprian Fântână.
Cucul pestriț este o pasăre specifică zonei mediteraneene. Preferă zonele deschise cu tufișuri și pâlcuri de vegetație. Parazitează mai ales cuiburile de coțofană, cărora masculii le distrag atenția, în timp ce femela își depune ouăle în cuibul lor.
Spre deosebire de cuc, puii cucului pestriț nu aruncă din cuib ouăle speciei gazdă, dar cerșesc hrana mult mai zgomotos și au prioritate la hrănire. Mai mult de atât, puii de cuc pestriț sunt și apărători ai cuibului gazdă: specia secretă o substanță urât mirositoare care alungă pisicile și alți prădători de la cuib.
Pasărea este mai mare decât cucul pe care îl știm toți, atinge 39 de centimetri în lungime, și are un moț care îl evidențiază clar. Sunetul pe care îl emite seamănă foarte bine cu sunetul emis de un juvenil de ciocănitoare, nu cu clasicul „cu-cu” emis de specia comună din România – Cuculus canorus. Migrația spre Africa are loc în lunile iulie și august. Anul trecut, pasărea a fost semnalată și în partea bulgară a Dobrogei.
Sursa informaţiilor SOR.
Primul măcăleandru albastru observat în România a fost capturat, inelat și eliberat la Grindul Chituc, în Dobrogea. Foto: Paul Țibu
O nouă specie a fost semnalată pentru prima oară în România: măcăleandrul albastru (Tarsiger cyanurus). Zburătoarea, o femelă adultă, a fost capturată pe 17 octombrie 2017 în tabăra de inelare¹ de la Grindul Chituc (județul Constanța), fâșie care separă complexul lagunar Razim-Sinoe de Marea Neagră.
¹INELAREA, A EXPLICAT AICI BIOLOGUL PAUL ȚIBU,
ESTE OPERAȚIUNEA PRIN CARE PĂSĂRII I SE ATAȘEAZĂ
UN INEL CU O INSCRIPȚIE UNICĂ.
Daróczi J. Szilárd (41 de ani), de la Asociaţia "Grupul Milvus" din Târgu Mureș (organizatoare a taberei de inelare și cea care a anunțat descoperirea), spune că "măcăleandrul albastru a fost găsit în plasă, la controlul de la ora 11.00, de doi voluntari din Marea Britanie, Dan Potter și Ross Johns".
În tabăra de la Grindul Chituc se aflau atunci trei specialiști în inelarea păsărilor – Daróczi J. Szilárd, Zeitz Róbert (43 de ani, tot de la Milvus), Paul Țibu (34 de ani) – și cinci voluntari ai Grupului Milvus, de profesii diferite.
Daróczi J. Szilárd își amintește că 17 octombrie a fost "o zi cu multe păsări capturate și inelate, pitulici mici, sturzi cântători, pițigoi albaștri și altele, fiind de remarcat numărul mare de măcălendri (Erithacus rubecula), specie înrudită, cu care, probabil, a sosit și pasărea noastră".
Voluntarii britanici Dan Potter și Ross Johns au observat din start că au de-a face cu o pasăre deosebită.
Daróczi J. Szilárd povestește:
"Când, după control, colegii din Marea Britanie au adus păsările în săculețe, ne-au informat că au una mai specială în săculețul gri. Ne-au zis că e o pasăre cu flancuri portocalii și cu coadă albăstruie, de talia unui măcăleandru.
Imediat am verificat săculețul și am realizat că este vorba despre o situație ieșită din comun, o specie nouă pentru fauna țării, un exemplar de măcăleandru albastru (Tarsiger cyanurus).
Și cum avem o regulă stabilită între noi, în momentul acela, printr-un SMS colectiv, i-am anunțat pe toți colegii ornitologi că pasărea va fi păstrată maximum trei ore, în cazul în care cineva dorește să o vadă și poate să ajungă în acest timp.
Patru colegi au și ajuns destul de repede la noi. Eu și Zeitz Róbert am evaluat condiția fizică și am identificat sexul și vârsta păsării, după care pasărea a fost inelată, fotografiată și eliberată.
Am așteptat în secret apariția acestei specii la noi în țară, dar nu am sperat că vom avea un astfel de noroc chiar în acest an!".
Măcăleandrul albastru inelat la Grindul Chituc. Foto: Paul Țibu
Foto: Paul Țibu
Foto: Paul Țibu
Migratoare
Spre deosebire de cazul măcăleandrului comun (Erithacus rubecula), dimorfismul sexual la măcăleandrul albastru "este foarte vizibil", subliniază Paul Țibu:
"Masculul are aripile și capul de culoare albastru-sur, iar femela – cenușiu-maro".
Biologul precizează că măcăleandrul albastru este "specie majoritar insectivoră și cuibărește în iunie":
"Ambii parteneri participă la construirea cuibului.
Femela depune 3-7 ouă, pe care le clocește singură, iar puii eclozează după 15 zile.
După încă 15 zile, puii pot să zboare".
Principalii prădători "sunt păsările răpitoare, în special cele diurne – uliii și șoimii –, și mamiferele carnivore – vulpile, pisicile și altele",enumeră Paul Țibu.
Daróczi J. Szilárd spune că măcăleandrul albastru "cuibărește în molidișurile bătrâne din taigaua siberiană, având populații mici, izolate, și în estul Finlandei".
Specia migrează și petrece iarna în sud-estul Asiei.
"Apare sporadic, dar cu regularitate aproape anuală, în diferite țări ale Europei, cu precădere în luna octombrie", completează Daróczi J. Szilárd.
Paul Țibu precizează că "au fost câteva observații în Ungaria în anii trecuți".
El arată că măcăleandrul albastru "migrează în zonele de cuibărit din Europa în aprilie și pleacă spre cartierele de iernare începând cu luna septembrie, iar migrația păsărilor cântătoare este de obicei în valuri, nu în flux continuu".
Țibu este de părere că femela adultă capturată la Grindul Chituc "cel mai probabil migra spre sud".
Specia migrează și petrece iarna în sud-estul Asiei.
"Apare sporadic, dar cu regularitate aproape anuală, în diferite țări ale Europei, cu precădere în luna octombrie", completează Daróczi J. Szilárd.
Paul Țibu precizează că "au fost câteva observații în Ungaria în anii trecuți".
El arată că măcăleandrul albastru "migrează în zonele de cuibărit din Europa în aprilie și pleacă spre cartierele de iernare începând cu luna septembrie, iar migrația păsărilor cântătoare este de obicei în valuri, nu în flux continuu".
Țibu este de părere că femela adultă capturată la Grindul Chituc "cel mai probabil migra spre sud".
Masculul și femela au culori diferite
Măcăleandru albastru, mascul. Foto: Dreamstime / Cowboy54
Măcăleandru albastru, femelă. Foto: Dreamstime / Cowboy54
"Masculul are aripile și capul de culoare albastru-sur, iar femela – cenușiu-maro".
Biologul precizează că măcăleandrul albastru este "specie majoritar insectivoră și cuibărește în iunie":
"Ambii parteneri participă la construirea cuibului.
Femela depune 3-7 ouă, pe care le clocește singură, iar puii eclozează după 15 zile.
După încă 15 zile, puii pot să zboare".
Principalii prădători "sunt păsările răpitoare, în special cele diurne – uliii și șoimii –, și mamiferele carnivore – vulpile, pisicile și altele",enumeră Paul Țibu.
Tot la Grindul Chituc au ajuns anul trecut două specii noi
Daróczi J. Szilárd spune că tabăra organizată de Milvus a mai avut două ediții în anii '90 (în 1996 și în 1997), iar din 2014 a avut loc fără întrerupere.
El adaugă că "tabăra durează în fiecare ani trei luni – august, septembrie și octombrie –, iar uneori, când avem capacitatea, începem la sfârșitul lunii iulie".
În tabăra de inelare de la Grindul Chituc au fost descoperite anul trecut două specii noi pentru România: pitulicea de ienupăr (Phylloscopus nitidus) și presura de pădure (Emberiza rustica).
Pitulicea de ienupăr. Foto: Paul Țibu
Presura de pădure. Foto: Paul Țibu
Daróczi J. Szilárd spune că tabăra organizată de Milvus a mai avut două ediții în anii '90 (în 1996 și în 1997), iar din 2014 a avut loc fără întrerupere.
El adaugă că "tabăra durează în fiecare ani trei luni – august, septembrie și octombrie –, iar uneori, când avem capacitatea, începem la sfârșitul lunii iulie".
Sursa informaţiilor PressOne.
România are o nouă specie de pasăre pentru faună, pietrarul de deșert (Oenanthe deserti).
Specia a fost descoperită de doi biologi ai Societății Ornitologice Române (SOR) care efectuau monitorizări de păsări sălbatice pe Lacul Techirghiol în cadrul unui proiect european.
Laurențiu Petrencu și Lucian Eugen Bolboacă lucrează în cadrul proiectului „Elaborarea Planurilor de management pentru ariile protejate ROSCI0310 Lacurile Fălticeni, ROSCI0389 Săriturile de la Gura Ialomiței - Mihai Bravu, ROSP0051 Iezerul Călărași, ROSPA0061 Lacul Techirghiol, ROSPAO1O1 Stepa Saraiu Horea, ROSPAO111 Berteștii de Sus- Gura Ialomiței”, și au reușit să găsească o specie care cuibărește în nordul Africii și Asia Centrală.
„Ne-a surprins perioada târzie, era totuși 6 decembrie, și faptul că mai era un pietrar întârziat din migrație. Ne-am uitat cu atenție la el, Lucian a reușit să îl fotografieze, dar am continuat metoda de observație a păsărilor acvatice, pentru care eram la Techirghiol. La pensiune, după ce am descărcat pozele, am realizat că e o specie ...exotică. Am trimis pozele la directorul de conservare al SOR, Ciprian Fântână și el ne-a confirmat că este pietrarul de deșert”, a povestit biologul Laurențiu Petrencu.
Până acum, în România erau cunoscute doar patru specii de pietrar: pietrar negru, pietrar sur, pietrar mediteranean și pietrar răsăritean. Pietrarul de deșert este o specie răspândită din Mongolia până în Nordul Africii. Specia ocupă stepe aride, zone cu tufișuri din apropierea cursurilor cu apă mică, ruine și câmpii uscate, cu stâncării. Cel mai apropiat areal de cuibărit pentru specie este în Orientul Mijlociu, în Siria, Egipt, dar unele exemplare pot ajunge accidental și în Europa. Astfel, specia a mai fost observată și în alte țări europene, precum Bulgaria, Ungaria, Germania, Franța. Hrana este alcătuită de obicei din nevertebrate, și ocazional din semințe. Este o specie migratoare, dar există și zone unde populațiile sunt sedentare.
Observația celor doi biologi de la SOR s-a răspândit imediat în mediul online, iar în câteva ore s-a aflat că ...nu erau primii care au văzut această specie. În 2007, fotograful Daniel Petrescu a realizat mai multe fotografii cu această specie.
„Era 2007, nu aveam eu timp să stau la fiecare specie fotografiată să o identific. Știu că și atunci am avut ceva probleme de identificare, dar am decis să trec peste. Când am văzut imaginile lui Laurențiu, am căutat pe hardurile vechi și am găsit poza. Era pietrar de deșert la noi, din 10 martie 2007”, a spus Daniel Petrescu.
Mai mult, tot anul acesta, un alt fotograf dobrogean, Mihai Baciu, a fotografiat și el specia. Nu a stat să sorteze fotografiile, dar când a văzut specia fotografiată de biologi SOR și-a amintit, a căutat pe harduri și da – a observat că și el avea pietrarul de deșert în portofoliu.
Laurențiu Petrencu nu este la prima observație de specie nouă pentru fauna României. În 2010, a descoperit în Pădurea Babadag o specie nouă, muscarul semigulerat (Ficedula semitorquata).
Lacul Techirghiol este unul din cele mai importante puncte pentru păsările din România. Aici au fost observate până acum 262 de specii, fără pietrarul de deșert, adică aproape 65% din avifauna României.
Proiect cofinanţat din Fondul de Coeziune prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020.
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro.
Specia a fost descoperită de doi biologi ai Societății Ornitologice Române (SOR) care efectuau monitorizări de păsări sălbatice pe Lacul Techirghiol în cadrul unui proiect european.
Laurențiu Petrencu și Lucian Eugen Bolboacă lucrează în cadrul proiectului „Elaborarea Planurilor de management pentru ariile protejate ROSCI0310 Lacurile Fălticeni, ROSCI0389 Săriturile de la Gura Ialomiței - Mihai Bravu, ROSP0051 Iezerul Călărași, ROSPA0061 Lacul Techirghiol, ROSPAO1O1 Stepa Saraiu Horea, ROSPAO111 Berteștii de Sus- Gura Ialomiței”, și au reușit să găsească o specie care cuibărește în nordul Africii și Asia Centrală.
„Ne-a surprins perioada târzie, era totuși 6 decembrie, și faptul că mai era un pietrar întârziat din migrație. Ne-am uitat cu atenție la el, Lucian a reușit să îl fotografieze, dar am continuat metoda de observație a păsărilor acvatice, pentru care eram la Techirghiol. La pensiune, după ce am descărcat pozele, am realizat că e o specie ...exotică. Am trimis pozele la directorul de conservare al SOR, Ciprian Fântână și el ne-a confirmat că este pietrarul de deșert”, a povestit biologul Laurențiu Petrencu.
Până acum, în România erau cunoscute doar patru specii de pietrar: pietrar negru, pietrar sur, pietrar mediteranean și pietrar răsăritean. Pietrarul de deșert este o specie răspândită din Mongolia până în Nordul Africii. Specia ocupă stepe aride, zone cu tufișuri din apropierea cursurilor cu apă mică, ruine și câmpii uscate, cu stâncării. Cel mai apropiat areal de cuibărit pentru specie este în Orientul Mijlociu, în Siria, Egipt, dar unele exemplare pot ajunge accidental și în Europa. Astfel, specia a mai fost observată și în alte țări europene, precum Bulgaria, Ungaria, Germania, Franța. Hrana este alcătuită de obicei din nevertebrate, și ocazional din semințe. Este o specie migratoare, dar există și zone unde populațiile sunt sedentare.
Observația celor doi biologi de la SOR s-a răspândit imediat în mediul online, iar în câteva ore s-a aflat că ...nu erau primii care au văzut această specie. În 2007, fotograful Daniel Petrescu a realizat mai multe fotografii cu această specie.
„Era 2007, nu aveam eu timp să stau la fiecare specie fotografiată să o identific. Știu că și atunci am avut ceva probleme de identificare, dar am decis să trec peste. Când am văzut imaginile lui Laurențiu, am căutat pe hardurile vechi și am găsit poza. Era pietrar de deșert la noi, din 10 martie 2007”, a spus Daniel Petrescu.
Mai mult, tot anul acesta, un alt fotograf dobrogean, Mihai Baciu, a fotografiat și el specia. Nu a stat să sorteze fotografiile, dar când a văzut specia fotografiată de biologi SOR și-a amintit, a căutat pe harduri și da – a observat că și el avea pietrarul de deșert în portofoliu.
Laurențiu Petrencu nu este la prima observație de specie nouă pentru fauna României. În 2010, a descoperit în Pădurea Babadag o specie nouă, muscarul semigulerat (Ficedula semitorquata).
Lacul Techirghiol este unul din cele mai importante puncte pentru păsările din România. Aici au fost observate până acum 262 de specii, fără pietrarul de deșert, adică aproape 65% din avifauna României.
Proiect cofinanţat din Fondul de Coeziune prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020.
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro.
Sursa informaţiilor SOR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu