Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2025 - VIDEO

1. Jurnal de șantier arheologic (23-27 iunie)

În prima săptămână pe situl de la Glina-Bălăceanca, echipa de cercetare și-a concentrat toate forțele pe organizarea șantierului și deschiderea a două suprafețe în punctul Tell Glina.

Despre impunătoarea movilă, formată în partea superioară din locuiri antropice succesive, știam din cercetările anterioare că ascunde vestigii din epoca timpurie a bronzului (cultura Glina, cca 2800–2300 î.Hr.), care suprapun altele mai vechi, din perioada eneolitică (culturile Boian și Gumelnița, cca 5000–4000 î.Hr.).

Cu unelte adecvate, determinare și curiozitate – dar și pe o căldură la limita suportabilității (noroc cu umbrarul construit în prima zi) – am trasat și deschis o primă suprafață în partea de nord a movilei, unde, în anumite zone, am atins deja nivelul eneolitic, reprezentat de resturile unor construcții din lut nears. Aici, se pare că nivelul din epoca bronzului este absent.

O altă secțiune a fost trasată într-o zonă mai centrală a movilei, pornind de la curățarea malurilor unde au existat săpături anterioare, cu scopul de a verifica stratigrafia și de a colecta probe pentru analize pluridisciplinare de laborator. Au fost astfel identificate straturi antropice cu o grosime de cca 3 m, cele mai vechi fiind reprezentate de o groapă eneolitică (posibil cultura Boian), iar cele mai noi – de o vatră din lut, datând din epoca bronzului (cultura Glina).

Materialele arheologice descoperite până acum sunt abundente. Se remarcă ceramica fragmentară, dar și resturi faunistice, piese din os, lut sau piatră. Majoritatea însă provin din straturile superioare, redepozitate secundar în pământul vegetal, coluviu scurs pe pante și în pământul rezultat din vechile săpături. Lipsite de un context primar, valoarea lor științifică este mult diminuată.

Am avut însă plăcuta surpriză ca, în jurul vetrei din epoca timpurie a bronzului, să descoperim o rotiță de la un car miniatural din lut, specific pentru această perioadă.

Alături de aceasta se afla și o piatră sferică în curs de prelucrare, care cel mai probabil urma să devină un cap de măciucă.

Într-un context fortuit, dar din aceeași perioadă, au fost găsite trei fragmente de cuțite retușate pe silicolite aduse din zone îndepărtate, precum și un cap de măciucă fragmentar, realizat tot dintr-o rocă exotică.

Începând de săptămâna viitoare, ne vom mări considerabil echipa, cu noi arheologi și studenți de la Facultatea de Istorie, care vor veni pentru practica de specialitate.

Șirul descoperirilor abia a început. Vom reveni curând cu noi detalii.

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

2. Cercetare arheologică în Punctul „Islaz”, Comuna Movilița

„Situl arheologic de la Movilița, Punct „Islaz”, Comuna Movilița, Județul Vrancea a fost identificat în urma unor cercetări de suprafață, în anul 2021. Situl, situat la aproximativ 1 km sud de satul Movilița și 2,5 km nord - vest de satul Diocheți Rediu, pe un grind, are cel puțin patru niveluri de locuire, unul neolitic (cultura Ceramicii liniare), unul eneolitic (cultura Precucuteni), unul epoca bronzului (cultura Noua) și unul epoca fierului (sec. I a Chr. – sec. I p.Chr.) ilustrate de ceramica specifică perioadelor amintite, fragmente osteologice și material litic.

Având în vedere starea de conservare precară a sitului, în toamna anului 2021 au început cercetările arheologice în acest punct, în zona unde se profilau fragmentele de pereți prăbușiți. A fost evidențiață o locuință incendiată Precucuteni, cercetată parțial.

În completarea sondajului efectuat în 2021, pentru clarificarea întregii secvențe stratigrafice a sitului, în 2024 am reluat cercetările, sub forma investigațiilor non-intruzive, completate de sondaje.
Am redeschis sondajul din marginea de NE (S. I), extinzându-l până la 4 x 3 m. Pentru o mai bună înregistrare a datelor, suprafața a fost împărțită carouri cu latura de 1 m. În anul 2025 a fost trasată SII, în continuarea SI, pe latura de NV.

Săpăturile au confirmat că partea superioară a depunerilor antropice a fost distrusă prin decapări. Judecând după observațiile din S. I, și S. II depunerea din epoca fierului pare să fi fost în mare parte îndepărtată, cel puțin în sectorul investigat. Cu toate acestea, în SII s-au conturat 2 gropi, atribuite, după materialele arheologice identificate (cel puțin patru vase întregibile și o fibulă), secolelor I a.Ch. – I p. Ch, dar și o groapă de epoca bronzului – Cultura Noua (1500 a Chr. – 1200 a.Chr.) Se păstrează in situ o depunere bogată din perioada eneolitică (cu cel puțin două orizonturi de construcții), care pare la prima vedere relativ bine conservată. Locuința incendiată Precucuteni L1 (5000 a.Chr. – 4500 a.Chr), identificată în SI se conturează și în SII, pe întreaga suprafață a secțiunii.

De asemenea, sondajele din 2024 și 2025 au permis identificarea unui material ceramic neolitic relativ abundent, la baza depunerilor antropice, atribuit Culturii Ceramicii Liniare (5500 a.Chr. – 5000 a.Chr.).

Cercetarea a fost posibilă datorită unui colectiv complex, pasionat și implicat, Mădălina Stănescu de la Muzeul Vrancei, Daniel Garvăn și Roxana Munteanu de la Muzeul Județean Buzău, Lucian Munteanu de la Institutul de Arheologie Iași și Andrei Asăndulesei de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași și voluntarii Ionuț Stănescu și elevii Liceului Teoretic „Ioan Slavici” din Panciu, care au participat cu multă implicare la aceste cercetări.
Mulțumim autorităților locale, domnului primar Adrian Grigoraș și domnului viceprimar Ovidiu Caproș, care au fost alături de noi și ne-au oferit tot sprijinul în aceste campanii.”

Text și foto: muzeograf Mădălina Stănescu

Sursa informațiilor Muzeul Vrancei.

3. „După lupte seculare...” În sfârșit se conturează grupele decorative ale ceramicii de la Mrea Bistrița

Una dintre concluziile generale: nu au existat decât UNICATE, unde doar unele elemente decorative s-au repetat. C-așa-i cu meșterii medievali despre care știm amarnic de puține lucruri. Mai ales despre cei care au lucrat prin Moldova ori Muntenia.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

4. Tânărul și harnicul meu colaborator, Vlad Dulgheriu, a ajuns din nou în zona Neamțului și a vrut să-mi dea o mâna de ajutor pentru a înțelege mai bine anumite peisaje ascunse, respectiv fortificații preistorice acoperite acum de păduri și care pot trece neobservate pentru mulți dintre noi, mai ales dacă nu avem posibilitatea utilizării tehnologiei LiDAR.

Văzând această imagine, nu pot să nu mă mir de diversitatea patrimoniului arheologic al județului Neamț și de câtă nevoie este de cercetare. Dacă am mai avea și resurse....

#archaeology #prehistory #fortification #LiDAR #heritage #science

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

5. Topor aurit, Epoca Bronzului (cca. 4000 ani). Gilded axe, Bronze Age (approx. 4000 years old)

Sursa: Youtube Utilizator: Kolozsvari Csaba

Topor de tip Pătulele, descoperit în vara lui 2025, în Transilvania, datat de specialiști undeva la 2000 î.Hr. care este aurit! Pătulele type axe, discovered in the summer of 2025, in Transylvania, dated by specialists to around 2000 BC which is gilded!

6. Situl Băile Figa, Jud. Bistrița Năsăud

Sursa: Youtube Utilizator: Muzeul Virtual al Carpatilor Rasariteni

Situl de la Băile Figa oferă date deosebit de relevante pentru reconstituirea tehnicilor de exploatare a sării din mil. IV î. Hr., până în zilele noastre, în mod neîntrerupt. Totodată, datorită bogăției în lemn preistoric al acestui sit, se deschid perspective nebănuite pentru reconstituirea mediului din trecut și a elaborării schemei dendrocronologice specifice Transilvaniei.Acesta este singurul sit de acest gen cercetat sistematic în Bazinul Carpatic și unul dintre cele mai importante din Europa. Expoziția își propune să ilustreze o activitate esențială pentru istoria umanității prin intermediul instalațiilor și uneltelor inedite, reconstituirilor, filmelor interactive, imaginilor și textelor explicative. Valoarea științifică a sitului constă, înainte de toate, în gradul excepțional de conservare a structurilor, instalațiilor și uneltelor de lemn folosite la exploatarea sării și permite reconstituirea metodelor de exploatare a sării din preistorie, până la perioada modernă. Totodată, descoperirile de aici, pentru prima dată în arheologia românească, au permis abordarea cu succes a unor teme prea puțin cercetate, cum ar fi oscilațiile climatice anuale pe parcursul ultimelor cinci milenii, managementul resurselor forestiere din preistorie până în prezent sau diverse aspecte de prelucrare și utilizare a lemnului. Dintre instalațiile și uneltele care datează din perioada preistoriei, și care vor putea fi văzute în expoziția de la Băile Figa, se remarcă cele din lemn (troace, jgheaburi, cepuri, baroase, lopeți etc.), fibre organice (funii, împletituri) și piatră (topoare-ciocan). Acestea au fost descoperite în cadrul unor amenajări complexe care conturează existența unei intense activități de extracție a sării cu tehnologii ingenioase, ce urmăreau obținerea unei producții care depășea cu mult nevoile locale.

7. Cavalerul de la Comlod!

Sursa informațiilor Zagreanu Radu.

8. Bună dimineața de pe șantierul arheologic de la 𝐏𝐚̆𝐮𝐜𝐚 (jud. Sibiu), sub coordonarea Prof.univ.dr. Ioan Marian Țiplic!

Studenții noștri sunt în 𝐩𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐚𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐚̆ și au început activitățile de la prima oră .

#istoriesipatrimoniusibiu #arheologie

Sursa informațiilor Istorie și Patrimoniu - Sibiu.

9. Una dintre cele mai interesante fortificații care se află pe teritoriul județului Neamț este cea de la Dochia - Sărățica/Cetățuia, care ocupă o suprafață mare și dispune de un sistem defensiv constituit dintr-un val ce închide o incintă rectangulară.

Fără să ocupe o poziție topografică dominantă, această fortificație este încă puțin cunoscută, chiar dacă în anii '90 s-au făcut o serie de săpături arheologice, în special în zona așa-numitei ,,acropole".
Situl se află în lista monumentelor istorice a județului Neamț și are codul LMI: NT-I-s-N-10497.
Foto - Vlad Dulgheriu.

#archaeology #Neamț #heritage #fortification

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

10. Statueta lui Icarus, singura de acest fel din Dacia romană

11. ICARUS LA APULUM.

O reprezentare unică în Dacia romană a lui Icar este expusă la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia începând de azi. Mulțumesc tuturor celor care au participat la valorificarea acestei piese remarcabile.
Foto: Rares Alex

Sursa informațiilor Anca Timofan.

12. UN EXPONAT DE NERATAT

Gheorghe Natea în timpul cercetărilor la Ardeu, în anul 2009 (Foto: Iosif Vasile Ferencz).

,,ferecătură” pentru casetă, descoperită la Ardeu (Foto Alexandru Ranta).

Chei romane descoperite la Ardeu (după Ferencz 2010).

Obiectul după restaurare – restaurator: Ioana Popițiu (Foto: Iosif Vasile Ferencz).

Muzeul din Deva este una dintre cele mai vechi instituții de profil din țară. A fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sediul central este organizat în jurul palatului Magna Curia, monument istoric care impune prin elemente arhitectonice și stilistice, renascentiste și baroce.
Pe parcursul unei perioade ce depășește un secol, muzeul devean a adunat colecții valoroase, care cuprind artefacte prețioase, monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică și pentru științele naturii. Biblioteca adăpostește peste 30.000 de volume, iar colectivul actual al muzeului are atât experiența, cât și maturitatea pentru a desfășura activități la cel mai ridicat nivel profesional.
Începând din luna ianuarie am creat o rubrică lunară pe pagina noastră în cadrul căreia vă propunem să faceți cunoștință cu 12 artefacte mai puțin cunoscute și să aflați povestea fiecăruia, atât cât a putut să fie descifrată de arheologi. Am ales mediul on-line cu speranța că vom putea să venim în întâmpinarea interesului cât mai multor persoane.
În ultima săptămână a fiecărei luni veți face cunoștință cu un astfel de obiect, iar la începutul anului 2026, vom afla cum poveștile se completează pentru a contura secvențe din viața unei comunități.
Uneori se întâmplă să înțelegi funcționalitatea unui obiect chiar în momentul descoperirii. Îl ți în mână și pur și simplu ști ce este și la ce a folosit. Iar dacă obiectul mai este și frumos, bucuria pe care o experimentezi este cu atât mai mare. Așa s-a întâmplat în data de 30 iunie 2009, când a fost descoperită piesa pe care o prezentăm astăzi (Foto 2).
A fost găsită în timpul cercetării atelierului de fierărie de la Ardeu împreună cu alte artefacte interesante. Iar cel care a avut șansa șă o atingă pentru prima oară după două mii de ani a fost colegul Gheorghe Natea, de la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu.
Cel care a avut șansa să o atingă pentru prima oară după două mii de ani a fost colegul Gheorghe Natea, de la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu (Foto 3). Pe vremea aceea începuse stagiul doctoral și venise să dea o mână de ajutor la Ardeu. Țin minte cum îl ținea în mână și cum am discutat cu privire la funcționalitatea obiectului. Și nu am fost numai noi doi, a mai fost și Cristian Roman, Mihai Căstăian, Cristian Dima și Romică Pavel. Am fost o echipă de arheologi care doream să descifrăm tainele civilizației dacice … și nu numai. Și cât de antrenante și utile erau discuțiile noastre pe marginea unor obiecte sau a unor contexte sau complexe. Uneori erau mai aprinse, alteori mai așezate, dar întotdeauna au fost productive. Ne-au ajutat pe toți să înțelegem ceea ce descopeream (Foto 4).
Am înțeles cu toții, chiar de la bun început semnificația artefactului, la ce folosea. Orificiul tăiat în forma literei ,,L” era cât se poate de potrivit pentru a lăsa loc pentru a fi introdusă o cheie. Însă o serie de alte detalii le-am distins mai târziu, după ce obiectul a trecut prin laboratorul de restaurate și după ce a fost analizat cu multă atenție.
Am mai semnalat și cu alt prilej că analiza unui obiect începe cu descrierea lui. Iar în cazul de față, dintr-o primă privire se vede că piesa arheologică este păstrată în întregime. Este confecționată din tablă de bronz (cel mai probabil este un aliaj pe bază de cupru, dacă ținem cont de ,,patina” de culoare verde, specifică oxizilor cuprului) și are formă aproape circulară (cele două diametre au 13,04x12,24 cm. Când a fost confecționat obiectul s-a dorit să fie nu doar util, ci și plăcut la vedere. De aceea marginile îi sunt zimțate, iar pe suprafață au fost trasate cu compasul, cercuri concentrice.
Cele aflate în centru, acolo unde a fost decupat orificiul pentru introducerea cheii au fost întrerupte, dând senzația că nu sunt complete, că s-ar fi putut ca meșterul care le-a trasat să fi greșit. Însă dacă prelungim liniile care se văd foarte bine, vedem că ele s-ar fi unit, dacă nu ar fi lipsit o parte din material, tocmai în acel loc.
Aproape de margine au fost practicate patru orificii pentru fixare. Cele cinci orificii sunt deformate, dovedind că ele au fost practicate cu prilejul fixării pe un suport din lemn. Tot atunci a fost îndoită și marginea pe un anumit segment, poate pentru a fixa placa mai ferm, de marginea suportului. O serie de îndoituri, o margine ruptă în apropierea unui orificiu și lipsa cuielor de fixare pot să fie indicii că a fost ,,forțată” chiar din vechime. În plus se poate distinge și u urmă de lovire din timpul săpăturilor arheologice.
Cu toate deformările la care ne-am referit, artefactul are toate caracteristicile pentru a fi considerat o piesă deosebită în inventarul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva.
Trecând de etapa descrierii și a identificării funcționalității, studiul obiectului ajunge la un nivel superior. Exemplarul a fost analizat de către Bogdan Lăpușan doctorand în cadrul Institutului de Arheologie și Istoria Artei din Cluj Napoca. Subiectul lucrării pe care o pregătește pentru doctorat vizează sisteme de siguranță, încuietori de uși, de lăzi și de casete provenind din descoperiri din această parte a Europei. În acest context a studiat mecanisme, chei și alte elemente componente ale unor obiecte de acest fel. El a remarcat faptul că în Dacia preromană, în spațiul intracarpatic au fost descoperite și publicate până în prezent 33 de obiecte care pot să fie încadrate în această categorie. Dintre ele, cele mai numeroase (11) provin de la Sarmizegetusa Regia, în timp ce de la Ardeu a avut la dispoziție 10 piese. Altele au fost descoperite la Fețele Albe, Piatra Roșie, Căpâlna, Bănița și Sighișoara. Să mai menționăm că la Ardeu a mai fost descoperită și o altă placă de fixate (ferecătură), într-un alt context. Dar nu lipsesc nici cheile sau alte elemente componente ale unor lăzi sau casete.
În ceea ce privește exemplarul descris, după formă și dimensiuni ar fi putut să fi fost montată pe o ladă sau pe o ușă. Însă contextul descoperirii, în inventarul atelierului de fierărie ne indică mai probabil că ar putea să provină de la o ladă, în cazul în care nu a ajuns în acel context ca materie primă. Îndoiturile descrise anterior pot fi argumente în favoarea ultimei propuneri de interpretare. Cred că e greu de crezut ca ușa unui atelier de fierărie sau a casei meșterului să fi fost prevăzută cu o încuietoare sofisticată. Însă anumite obiecte de valoare ar fi putut să fie păstrate ,,sub cheie”, într-o ladă.
Însă oricare ar fi fost explicația prezenței obiectului în cadrul atelierului de la Ardeu este foarte clar că avem de a face cu un produs rar, deosebit. Exemplare asemănătoare au fost găsite în provinciile romane Dalmatia, Moesia Superior, Noricum, Pannonia Inferior și Pannonia Superior. Însă istoria mecanismelor de închidere de acest fel are rădăcini mai vechi decât cele pe care le-am amintit.
Primele mecanisme – încuietori de felul celei acoperite cu plăci ca la Ardeu au început să apară în aria mediteraneană în secolele VI-V î.Hr. Ele erau mai rudimentare în comparație cu cele mai târzii, din perioada elenistică sau romană. Mai ales romanii au perfecționat sistemele pentru a asigura o siguranță sporită. Pentru un astfel de obiect era nevoie de o investiție financiară importantă. Mai mulți papiri, descoperiți în provincia romană Egipt, datând din secolele II și III d.Hr., oferă informații cu privire la costurile ridicate ale fabricării unui sistem de închidere. Aceasta pentru că producția sistemelor de închidere era un proces dificil, implicând un grad ridicat de complexitate. Această implica atât realizarea componentelor mecanismului, crearea unui model unic pentru elementul de cheie care se potrivea cu zăvorul și măiestria cu care era asamblat mecanismul și apoi era fixat pe o suprafață de lemn.
Așa cum putem să vedem, în anumite cazuri, interpretările cu privire la un obiect pot să fie multiple. Dacă ferecătura a fost montată pe o ușă sau pe capacul unei lăzi, a unui cufăr, în atelier sau în locuința meșterului de la Ardeu, vom reține preocuparea pentru protejarea bunurilor de valoare dau de restricționarea accesului în anumite spații.
În cazul în care piesa a avut, în contextul în care a fost descoperit doar un statut de ,,materie primă”, vom putea să ne gândim la modul în care sunt distribuite astfel de resurse și să încercăm să distingem locul de proveniență.
Pot să fie multe explicații care ne vin în minte pentru fiecare dintre cele trei variante de interpretare, însă fiecare dintre ele va trebui să fie argumentată.
Cu speranța că v-a plăcut povestea noastră de azi, vă așteptăm cu comentarii și sugestii pentru a îmbunătăți experiența noastră
Expert în bunuri de patrimoniu cultural național mobil
Cercetător consacrat
Dr. Iosif Vasile Ferencz
Secția Arheologie în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

13. O altă castelo-porcărioară pe bani aruncați a pornit la Biharea (cetatea visată de Menumorut). Dacă aflați cine „s-a băgat”, veți înțelege urgent „ce iese”.

Antreprenorul este celebrul măsluitor de cetăți pe nume „Euras” Satu Mare. Pentru capacitare a găsit pe singurul arheolog în stare să nu scoată nimic, pe numele lui Țiplic, descins tocmai de la Sibiu (pentru că până la Carpații Meridionali nu s-a găsit alt partener la fel de „eficient” și bun furnizor de restituiri istorice medievale provinciale)

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

169. Descoperiri arheologice din România - luna Iunie 2025 - VIDEO - Partea IV

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

LINK EXCHANGE

luni, 28 iulie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2025 - VIDEO - Partea I

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu