Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2024 - VIDEO

1. Vaza cu vultur bicefal de la Palatul Nifon

În anii 2020, 2022 și 2023, colectivul Muzeului Municipiului București a derulat cercetări arheologice preventive în vederea realizării proiectului de restaurare, consolidare a Centrului Educațional și Social Pastoral Nifon Mitropolitul. În curtea Palatului au fost scoase la lumină fundațiile unei clădiri de formă rectangulară, care a putut fi identificată cu precizie pe planul Borroczyn de la 1846, realizată din cărămidă, legată cu mortar de var, compartimentată în trei încăperi (camera nr. 3 și camera nr. 1), despărțite de ceea ce pare să fie un hol de acces (camera nr. 2). Clădirea are pe latura de sud o pivniță/hazna. La interiorul camerei, zidurile țesute au aspect ordonat, fiind legate cu mortar de var nestins, foarte dur.
În nivelul de umplutură in situ de deasupra podelei camerei, de culoare negricioasă și foarte saturat, au fost descoperite mai multe vase întregi și întregibile, specifice primei jumătăți a secolului al XIX-lea. Pe lângă ceramica de uz comun (oale borcan, străchini smălțuite, ligheane) au fost descoperite vase din sticlă, faianță, dar și pipe și un mâner de cuțit din os.
În această zonă a fost descoperit și un vas din faianță de formă cilindrică, cu gura rotunjită, ușor răsfrântă, baza inelară, pictat în culori de albastru închis, bleu și auriu. Decorul este un blazon cu vultur bicefal, cu coroană care ține în gheare o sabie și un sceptru. Pe bază poartă marcajul manufacturii de faianță „HF” Holitscher Fabrick (Holics, Ungaria) și numărul 5 al eșantionului de pastă ceramică. Mărcile de producător H, HF, Holics sau Holitsch sunt încadrate între anii 1785 și 1813.
Dr. Adelina-Elena Darie, conservator

Biroul de Arheologie Preventivă și Sistematică, Secția Istorie #MMB

Sursa informațiilor Muzeul Curtea Veche.

2. Circa 150 de monede de argint, cel mai probabil cu o vechime de 2 milenii, au fost descoperite sâmbătă de doi pasionați căutători de vestigii în zona unei păduri din comuna Poiana Cristei.

Tezaurul a fost preluat de Muzeul Vrancei care va stabili care este vechimea, dar și proveniența lui, iar între timp, în zona unde au fost descoperite monedele a ajuns și o echipă de arheologi pentru a face cercetări specifice. Povestea descoperirii tezaurului o aflăm la radio , din reportajul lui Gabriel Sava.

Sursa informațiilor România Actualităţi.

3. Las aici o descoperire de ceva timp, am tot sperat că adun mai multe informații concrete dar lucrurile merg greu la noi așa că până acum pot spune doar astea: depozit de bronzuri din epoca bronzului (nu știu exact încă ce perioadă, că o fi timpuriu, târziu) format din 80 bucăți dar s-a ajuns la 114 bucăți (explic imediat mai jos) format din brățări fragmentare, bucăți din: topoare, seceri, dălți etc. și multe turte.

Ce e interesant la acest depozit? Toate obiectele sunt micuțe și tocmai acesta a fost motivul pentru care am verificat zona destul de atent în speranța de a găsi sursa de unde au fost împrăștiate. În momentul când nu am găsit sursa dar am găsit, destul de împrăștiate 80 bucăți (multe chiar la suprafață), am încheiat investigația și am predat situația specialiștilor. Care au găsit încă 34 bucăți doar printr-o incursiune non-invazivă a terenului urmând să revină cu sondaje în teren pentru a găsi groapa (dacă mai există) și de ce nu, alte obiecte îngropate. Cum regăsiți și în galeria foto, am pus la dispoziție arheologilor o schemă cu poziția obiectelor găsite, pe lângă alte date: coordonate, filmări de la fața locului etc. Zona este o culme arată, înclinată puternic, iar aria de împrăștiere a obiectelor este una foarte mare.

Sursa informațiilor Kolozsvari Csaba.

4. Sanctuarul neolitic de la Parța își deschide porțile în prag de echinocțiu, când ziua se împletește cu noaptea

5. Despre picturile medievale ale mănăstirii Bistrița (fragment din monografia arheologică)

„Periplul operat, care s-ar fi cuvenit postat și la sfârșitul povestirii materialelor de la Bistrița, l-am socotit necesar pentru a preîntâmpina tocmai ceea ce a fost scos la iveală în acest loc. Cu destule decenii în urmă, toată fresca timpurie a locului era în dubiu . De atunci, lucrurile s-au modificat radical, fără să fie limpezite. O privire ascuțită trebuie să ne spună mai precis despre câte ansambluri de frescă veche trebuie să ne așteptăm ca fiind proprii mănăstirii Bistrița.
În ceea ce privește biserica, lucrurile au fost exprimate extrem de neclar. Dacă biserica dintâi a fost demolată, aproape firesc trebuie să ne imaginăm că ea a avut o frescă (convențional și didactic numită fresca bisericii I) și că ea a fost înlăturată odată cu toate zidurile lăcașului. Noua biserică nu a putut rămâne fără o altă podoabă de aceeași factură, indiferent cum ne-am putea-o închipui (fresca bisericii II). Însă ea putea păstra, în proporții variabile, intervenții de la Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu (tot convențional, fresca bisericii II a, fresca bisericii II b, fresca bisericii II c). De la cel din urmă, s-au socotit că datează două panouri interioare pridvorului (Mântuitorul și Maica Domnului), la exterior icoana de hram din vest și crâmpeiele de culori încă prezente, pe turlă și ocnițe . Așa cum au arătat-o sondajele, altceva nu mai există pe pereții bisericii aflate acum în picioare. Ceea ce dovedește că, la rândul ei, a fost și ea – cândva (secolele XVII-XVIII?), - drastic curățată (ori, poate, spălată de funingine și timp).
Există un ansamblu aproape complet, în paraclisul de lângă/din turnul-clopotniță (fresca interioară a paraclisului). Este un reper care ne-ar sugera faptul că biserica mare avea deja rezolvată pictura interioară. Cum ea a fost radical modificată după 1476, s-ar cuveni a crede că tot Ștefan cel Mare a (re)umplut-o cu fresce.
Pentru că paraclisul și-a conservat pisania din vremea aceluiași domnitor, nu avem nici cel mai mic dubiu legat de datarea sa. Analogiile o apropie bine de picturile de la Rădăuți. Constatăm că peretele său de vest, care închidea spațiul micuțului naos, în bună parte cu imaginea ctitorilor, a fost distrus/demolat, pentru o navă lărgită. Starea lor de conservare este o altă poveste tristă, punctată deja pe vremurile lui Orest Tafrali și Nicolae Iorga. În anul 1924, un oarecare Hudici, trimis de Orest Tafrali, a ras brutal cu cuțitul, varul de pe fresca paraclisului. În actele dosarului se menționează descoperirea unei inscripții (graffitti?) din 1471/1472. Data pare, totuși, prea timpurie, în raport cu ceea ce știm că s-a realizat după 1490 și inscripția însăși a lui Ștefan cel Mare. Ceea ce s-a făcut acolo în anul 1972 , nu știm ce fel de nume ar purta cu-adevărat. Vremurilor lui Petru Rareș i se pun în seamă tabloul votiv de pe înălțimea laturii de sud a aceluiași turn-clopotniță (datat) (fresca exterioară a paraclisului) și decoruri de frescă de pe turnul de poartă (nedatate) (fresca turnului de poartă). Stilistic, nu aparțin aceluiași șantier. În acest subcapitol nu ne putem ocupa numai de picturile provenite din spațiile sacrale . Ceva mai departe, vom vedea că repertorierea mai conține încă vreo două subcapitole. Folosind mărturia picturilor din paraclis (fresca interioară a paraclisului) eliminăm rapid apropierea de perioada întreținută prin subvențiile lui Ștefan cel Mare; poate doar cu foarte puține excepții. Adică, un număr foarte mic de bucăți posedă tratarea volumetrică și cromatică a realizării meșterului de excepție care a lucrat în anii ultimi ai secolului al XV-lea.
O mare surpriză a produs-o regăsirea unor blocuri de pietre purtătoare de sectoare de frescă. Semnalarea lor are vechime, dar nu se asociază ferm la biserică, ci sunt elemente izolate, desprinse din construcții destructurate. Tocmai de aceea ar trebui să fim extrem de atenți cu mărturiile transmise.
În noile campanii de cercetare, sectoarele cu fragmente de frescă nu au, nici unul dintre ele, vreo posibilă relație cu distrugerile accidentale din deceniul șapte/opt al secolului trecut. Care zestre este de-a dreptul fresca interioară a Palatului 1. Descoperirile de bucăți sunt din depozite arheologice, constituite istoric, în alte perimetre din arealul mănăstiresc. Prima concentrare a fost înregistrată în colțul de sud-vest al incintei (2017, cu alte adaosuri mici în 2020). Ulterior, s-a constatat că ele sunt frapant învecinate cu Palatul 2, astfel încât, măcar ipotetic, am putea prezuma că a existat o frescă a Palatului 2. A doua a fost în afara curtinei, înspre amplasamentul grupului sanitar și în amestec cu alte materiale (cahle, resturi de veselă) (mai ales în 2020). Se observă cu ușurință că în 2018 s-au recuperat foarte puține, iar în 2019 aproape deloc. Cantitățile scoase în 2017 și 2020 au fost aproape egale. În anii 2021-2022 descoperirile au fost tot foarte răzlețe. Ele se prezentau ca fragmente, rar mai mari de cinci centimetri. Din ele au fost selectate și documentate individual peste șapte sute de bucăți. În fine, un alt buchet de relicve – cele mai puține la număr, s-au reunit de pe blocuri de piatră care au fost refolosite în fundația bisericii post-alexandrine.”

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

6. Peste 150 de monede greceşti de argint vechi de circa 2.000 de ani, descoperite la Poiana Cristei

7. Inel din aur superb, descoperit de un detectorist amator într-o pădure

8. Prezențele feminine au marcat, indiscutabil, istoria.

Din vremuri ancestrale imaginea feminină a fost asociată cu preocuparea pentru estetic, iar arheologia ne oferă exemple absolut spectaculoase.
În imaginea alăturată este o statuetă feminină, fragmentară, descoperită în așezarea culturii Cucuteni de la Răucești, jud. Neamț, unde am realizat cercetări arheologice în anii 2015-2018. Este o piesă rară prin însăși modalitatea aceea specială de reprezentare a unui colier, ca obiect de podoabă, poate chiar cu valențe simbolice.
Statueta are o vechime de aproximativ 6 000 de ani, iar detalii despre aceasta puteți citi aici: https://www.researchgate.net/publication/378797537

#archaeology #prehistory #beauty #necklace #Cucuteni #Neamț

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

9. Primăvara începe cu munca arheologică de teren. Chiar dacă plouă și e nevoie să sapi sub un cort care nu protejează prea mult.

În cadrul unui parteneriat pe care Complexul Muzeal Național Neamț îl are cu Universitatea din Rzeszów (Polonia), am realizat o mică săpătură arheologică într-un sit aflat în apropiere de Târgu Neamț, împreună cu specialiști ai universității amintite.
După prima zi, rezultatele sunt mulțumitoare.
Continuăm să promovăm județul Neamț prin cercetare.

Mulțumiri Instytut Archeologii UR pentru frumoasa colaborare!

#archaeology #prehistory #Neamț #Chalcolitic #science

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

10. Metode: „cârpire de prezent, cu ciot din trecut” (peretele bisericii din Borzești - bis. ștefaniană)

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

11. Anul trecut, împreună cu un coleg, am găsit acest obiect pe un teren agricol alături de fibule, denari și alte obiecte care duc la ideea că și acesta e din perioada romană.

Din bronz, pare o limbă de curea și poartă numele, probabil, al celui care purta acest obiect. Am totuși rugămintea dacă ați văzut ceva asemănător să mă ajutați cu identificarea acestui obiect deoarece nici cei de la muzeu nu știu exact ce poate fi. Felicitări Ovidiu Acatrinei pentru descoperire!

Sursa informațiilor Kolozsvari Csaba.

99. Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2024 - VIDEO - Partea I

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

marți, 26 martie 2024

Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2024 - VIDEO - Partea II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete