Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Februarie 2025 - VIDEO

1. Descoperire arheologică majoră: Cele mai vechi urme de locuire umană din Europa au fost identificate în România. Ele au peste 1,95 de milioane de ani vechime

5. Efectul jafului din Olanda: Muzeul din Buzău analizează dacă să mai împrumute diadema de la Gherăseni pentru expoziția ”Attila the Hun” din Ungaria

6. Despre cum mi-am dat seama acum 9 ani ce vreau să cercetez de fapt în viață pe baza celui mai obscur obiect descoperit vreodată la Histria, care abia acum a văzut lumina tiparului (IL MAR NERO Annali di archeologia e storia XI)

Într-una din verile lungi și toride petrecute la cetatea Histria, când abia întrasem la masterat, mi-a fost încredințată spre publicare o piesă mică, oarecum ciudată, confecționată din metal alb cu propunerea că ar putea fi un mosor arhaic ionian din argint. Am fost încântată și foarte curioasă să descopăr mai multe despre acest obiect și cum eram încă la început de drum mi-a venit ideea să îmi scriu teza de master pe acest subiect. La finalul masteratului ajunsesem la concluzia că acel obiect poate fi orice altceva, doar mosor nu. Nu avea nicio caracteristică morfologică care să îl apropie de alte așa-zise mosoare (bobbins, spools, reels) contemporane despre care se credea că ar fi avut în trecut un rol în producția textilelor. Văzând dezordinea și harababura din literatură și desele confuzii cu privire la subiectul mosoarelor în arheologie (al acelor mosoare care chiar erau cu siguranță instrumente textile) m-am decis în toamna lui 2017 să intru la doctorat cu această temă, care va rămâne probabil una dintre cele mai exotice teze susținute vreodată la Universitatea din București.
Revenind la obiectul nostru, am reușit să identific alte două analogii aproape identice, datate în aceeași perioadă (secol VI î.e.n.): un obiect similar fusese descoperit în trecut la Efes și unul foarte asemănător în Lindos (Rodos).
Au fost ani buni de căutări frenetice în literatură pentru a ne da seama ce rol ar fi putut avea aceste obiecte în trecut, finalizate cu o colaborare foarte valoroasă cu colegii de la Muzeul Național de Arheologie de la Copenhaga (une este păstrată în prezent piesa din Lindos ce fusese publicată în trecut ca cercel de argint). Am reușit să facem analize de compoziție atât „mosorului” de la Histria cât și celui din Lindos, demonstrând că niciuna dintre cele două nu era din argint, ci dintr-un aliaj de metal comun (plumb, stibiu..). Suntem recunoscători atât colegilor din Danemarca cât și lui Iorga Ovidiu pentru efectuarea analizelor și interpretarea rezultatelor.
Împreună cu Liviu Perikles Xanthippou am muncit câțiva ani buni să decodificăm această piesă și sperăm că propunerile noastre vor fi de folos și vor aduce puțintică lumină asupra unui subiect care până în prezent nu fusese niciodată bătătorit. Am studiat despre vestimentație, bijuterii, harnașament, mobilier, sceptre și fel și fel de alte subiecte. Pentru mine, acesta a fost un prilej bun să învăț că sunt momente în viață în care satisfacția și rezultatele nu vin instant, ci că în unele cazuri este nevoie de multă perseverență pentru a ajunge la rezultate cu adevărat relevante, mai ales când piesa cercetată este un obiect atât de rar în lumea greacă antică și unic până în prezent în zona Mării Negre.
Le mulțumesc tuturor colegilor care au contribuit la această lucrare.
PS: Pentru colegii interesați să citească studiul (publicat în IL MAR NERO Annali di archeologia e storia XI) în întregime, ne putem auzi în privat.
PPS: Opinia că acest obiect este cel mai obscur artefact descoperit vreodată la Histria este personală, sunt sute de alte obiecte (fragmente, knobs, elemente decorative de mobilier antic, fragmente de instrumente etc) ce așteaptă în depozite să fie descoperite, cu care micuțul „mosoraș” arhaic poate rivaliza pentru acest titlu.

https://www.academia.edu/.../Iancu_et_alii_A_Rosette...

Sursa informațiilor Little Alice.

7. Cum a ajuns Coiful de aur de la Coțofenești în patrimoniul național

8. Descoperire arheologică importantă în Buzău

9. Memoria locului

Astăzi, pe Aleea Viorelelor, Cartierul Crișan II din Slatina, vedem un modern imobil supraetajat.
Să ne imaginăm că pe același loc, la sfârșitul mileniului VI î. Hr., aici trăiau comunități umane purtătoare ale unei culturi arheologice spectaculoase - cultura Vădastra.
Pentru câ oamenii acelor timpuri nu erau diferențiați etnic au rămas cunoscuți după numele localității unde au fost identificați întâia oară. În cazul nostru, la Vădastra, în sudul județului Olt.
Cultura Vădastra se distinge prin ceramică, cu totul remarcabilă. Reținem, varietatea tipologică a vaselor, tehnicile de realizare a decorului (incizie-excizie), motivele ornamentale, predominante fiind spirala și rombul.
Ceramica Vădastra, alături de ceramica culturii Cucuteni, reprezintă cea mai înaltă expresie a artei olăritului din neoliticul european, apreciază specialiștii.
Ne aflăm pe vatra inițială de locuire a Slatinei și înainte de a se construi imobilul a fost necesară și obligatorie descărcarea perimetrului de sarcină arheologică.
Cercetarea arheologică, susținută financiar și logistic de investitor, a permis salvarea unor vestigii istorice deosebite.
Astfel, s-a mai adăugat o filă în istoria milenară a Slatinei, pe terasa stângă a pârăului Sopot locuirea având o continuitate de peste 7000 ani.

Sursa informațiilor Aurelia Grosu.

10. Acum 630 de ani era atestată documentar, pentru prima dată, Cetatea Neamț.

În istoriografia sec. XIX s-a afirmat adesea că această fortificație a fost ridicată de teutoni, ipoteză care, în prezent, nu poate fi dovedită. În plus, toate vestigiile arheologice arată că Cetatea Neamț a fost ridicată la jumătatea sec. XIV.
Din perspectivă arheologică, această fortificație mușatină este cunoscută secvențial, dar în ultimele două decenii au fost aduse contribuții importante, care includ și abordări pluridisciplinare.
Chiar dacă primele săpături arheologice s-au făcut la sfârșitul anilor '30 ai secolului trecut, intenția realizării acestora era încă din sec. XIX.
Iată un pasaj dintr-o lucrare semnată de P. Ghika, de la 1881:
,,O săpare de pămênt în adâncime, și o întindere cât de póte de mare și în untrul și împrejurul cetăței, pe o distanță ce se va calcula suficiența, căutăți minuțióse generale (des fouilles) în tóte părțile cetăței, voru avea negreșit resultatul de a face să se găséscă acolo medalii, arme, tesaure, bogății antice, care de sicur, au fost îngropate în acele locuri și de către cavaleri Teutoni și de către Domni din diferite epoce”.
Pentru unele contribuții arheologice legate de Cetatea Neamț, accesați articolele din comentarii.
Promovăm județul Neamț prin cercetare!

#archaeology #Neamț #MiddleAges #heritage #neamțfortress #science #legend

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

11. Cum a ajuns Coiful de aur de la Coțofenești în patrimoniul național

Imaginea coifului de la Coțofenești, în Fototeca Institutului de Studii Social-Politice

28 aprilie 1929. Articolul lui Ion Marin Sadoveanu din revista „Rampa”, nr. 3378 din, în care relatează gestul generos al lui Ion Marinescu-Moreanu.

5 august 1929, București. Raport înaintat de Ioan Andrieșescu, directorul Muzeului de Antichități, Ministerului Cultelor și Artelor, conținând propuneri pentru oferirea sumelor de 35.000 de lei către donatorul coifului, Ion Marinescu-Moreanu, respectiv 15.000 de lei săteanului Alexandru Simion din Coțofenești-Prahova. ANR, fond Ministerul Cultelor și Artelor. Direcția Generală a Artelor, dosar 116/1929, f. 9

15 decembrie 1929, București. Raport înaintat de Ioan Andrieșescu, directorul Muzeului de Antichități, Ministerului Cultelor și Artelor, referitor la plata recompenselor pentru coiful de aur din Prahova donat Muzeului de Antichități. ANR, fond Ministerul Cultelor și Artelor. Direcția Generală a Artelor, dosar 116/1929, f. 260

30 septembrie 1929, Ploiești. Adeverință prin care Ion Marinescu-Moreanu confirmă faptul că primit de la Ministerul Cultelor și Artelor a fost despăgubit cu 35.000 de lei, suma plătită inițial pentru achiziționarea artefactului donat Muzeului de Antichități. ANR, fond Ministerul Cutelor și Artelor. Direcția Generală a Artelor, dosar 116/1929, f. 262

18 octombrie 1929, Poiana-Coțofenești. Adeverință prin care Alexandru Simion atestă faptul că primit de la Ministerul Cultelor și Artelor suma de 15.000 de lei recompensă pentru artefactul donat Muzeului de Antichități. ANR, fond Ministerul Cutelor și Artelor. Direcția Generală a Artelor, dosar 116/1929, f. 261

În lunga sa existență, Coiful de aur de la Coțofenești a avut parte de multe aventuri, despre care există doar parțial mărturii scrise.
În Arhivele Naționale ale României se păstrează documentele prin care această „piesă de o extraordinară valoare arheologică și istorică”, după cum a apreciat profesorul Ioan Andrieșescu, a ajuns în proprietatea statului român.
Iar dintr-un articol semnat de scriitorul Ion Marin Sadoveanu, care în acea perioadă era director în cadrul Ministerului Cultelor și Artelor, și publicat în revista „Rampa” din 28 aprilie 1929, aflăm povestea donării Coifului de aur de la Coțofenești de către Ion Marinescu-Moreanu, un negustor ploieștean. (foto 2)
Coiful a fost găsit de un copil în județul Prahova, pe malul Slănicului. Tatăl copilului, Alexandru Simion, fost camarad de arme din Primul Război Mondial cu donatorul, l-a vândut acestuia pentru 35.000 de lei.
Conștient de potențialul cultural al coifului de aur, Marinescu-Moreanu, „cu o prietenească și firească simplicitate”, l-a adus la Ministerul Cultelor și Artelor pentru a-l dona statului român. Prima expertiză a fost făcută de profesorul arheolog Ioan Andrieșescu, directorul general al Muzeului de Antichități, care i-a confirmat valoarea istorică și l-a inclus în patrimoniul muzeului.
Deși gestul lui Ion Marinescu-Moreanu a fost lipsit de gândul profitului, în toamna aceluiași an a fost despăgubit de Muzeul de Antichități cu suma pe care o oferise inițial familiei descoperitorului (foto 5). În plus, la insistențele sale, săteanului Alexandru Simion, „om foarte sărac”, i s-a mai oferit de către minister suma de 15.000 lei (foto 6), din bugetul total de 100.000 de lei alocat în acest scop. Restul de 50.000 de lei urma să fie folosit, la sugestia lui Ion Marinescu-Moreanu, pentru confecționarea unei casete speciale, în care artefactul să fie expus în Muzeul de Antichități.
Începută prost, dar terminată bine, mai ales grație onestității și patriotismului arătate de un om simplu, de profesie negustor, povestea salvării coifului de la Coțofenești poate că ne ajută în aceste zile dificile să ne păstrăm încrederea că, într-o zi, el va fi din nou recuperat pentru patrimoniul nostru național. Și că furtul de acum se va dovedi peste timp doar un vis urât, o aventură în plus care îi va crește și mai mult valoarea simbolică.
În aceste zile dificile, suntem alături de colegii de la Muzeul Național de Istorie a României, colaboratorii noștri la atât de multe evenimente culturale reușite, și păstrăm speranța că, și de această dată, povestea coifului de aur de la Coțofenești va putea avea un final fericit.

#Documents #documente #arhivelenaționalealeromâniei #istorieromaneasca #ArhiveleNationale #istorie #archives #history #istoriaromâniei

Sursa informațiilor Arhivele Nationale ale Romaniei.

12. Patrimoniul cultural național administrat de Muzeul Județean Buzău s-a îmbogățit cu o piesă remarcabilă!

Urmare a unei semnalări, pe teritoriul comunei Săpoca, specialiștii muzeului au procedat la recoltarea unui incisiv superior, fildeș, ce provine de la un mamut lânos.
Este singurul obiect de acest fel din patrimoniul muzeului nostru, iar descoperirea este cu atât mai importantă cu cât reprezintă o raritate în zona de sud și sud-est a României.
Datare: Pleistocenul târziu.
Mulțumim domnului primar al comunei Săpoca, jud. Buzău, Iulian Manea, pentru tot suportul oferit pe parcursul ultimelor zile.

Sursa informațiilor Muzeul Județean Buzău.

13. Descoperire epocală. Dovezi noi arată că strămoșul europenilor a trăit acum 2 milioane de ani chiar pe teritoriul României

14. Castrul Roman de la Hinova

15. Mic obiect cilindric de lut ars provenit din cercetările arheologice efectuate în campania anului 2002 în punctul denumit „Buduiasca”, aflat în partea de est a com. Măgura, jud. Teleorman.

Muzeul Judeţean Teleorman, instituţie de cultură aflată sub autoritatea Consiliului Judeţean Teleorman, prezintă, în luna februarie a.c., un mic obiect cilindric de lut ars provenit din cercetările arheologice efectuate în campania anului 2002 în punctul denumit „Buduiasca”, aflat în partea de est a com. Măgura, jud. Teleorman. Contextul în care a fost descoperit – o groapă considerată a avea un caracter menajer care aparţine unei etape târzii a neoliticului dezvoltat (cultura Vădastra, cca. 5300-5100 î.Hr.).
Obiectul are o lungime de 5,8 cm și diametrele de 2,4 x 2 cm, fiind aproximativ oval în secțiune. Forma cilindrică neregulată, uşor alungită, dovedește o modelare neglijentă. Același lucru îl sugerează și tratarea suprafeței care este aspră la pipăit deoarece lutul din care a fost modelat conține nisip și pietricele. Decorul este de asemenea realizat neglijent, printr-o serie de incizii superficiale, distribuite pe circa jumătate din suprafața obiectului, aparent fără o semnificație anume.
Prin faptul că obiectul a fost asemănat cu ceea ce se poate numi un pseudo-sigiliu, acesta a fost imprimat, prin rotire, pe o plăcuță de lut, în acest fel obținându-se o desfășurare a decorului. Astfel, ne aflăm în fața unei pictograme pe care se pot desluși detaliile următoare: reprezentarea a două personaje, unul dintre ele se aflându-se pe un fel de scaun-tron iar celălalt pare să facă o plecăciune în faţa lui, într-un gest de rugăciune-adorare sau supunere.
Obiecte, purtând tot felul de semne și reprezentări, au fost descoperite de-a lungul timpului în cadrul cercetărilor arheologice. Cercetătorii și-au pus fireasca întrebare legată de semnificația lor. Reprezintă ele semnele unei scrieri vechi, așa-numita „scrierea dunăreană”? Sunt ele simboluri ale unei bogate dar necunoscute vieţi spirituale, „markere” ale unui statut religios sau social? Cercetările viitoare, corelate cu studiile pluridisciplinare, publicarea detaliată a unor asemenea obiecte și analiza contextelor din care provin, vor putea, probabil să răspundă fie și parțial la aceste întrebări.

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Teleorman.

16. Descoperirea unui tezaur monetar bizantin la Complexul arheologic de la Adamclisi

17. În ultimele zile s-a vorbit mult despre coiful de la Coțofenești.

În ultimele zile s-a vorbit mult despre coiful de la Coțofenești. Dacă nu ar fi fost furat, evident că memoria coifului ar fi rămas acolo unde era situată de zeci de ani: în trecut și în uitare. S-a spus fie că e „dacic”, fie că e „scitic”, unii au atras atenția că e „getic”, dar cine să-i bage în seamă? Dacii sunt cei care au luptat cu cotropitorii romani, prin urmare dacii ar trebui să constituie un brend de țară, cum ne spunea ieri într-o emisiune TV o doamnă care se ocupă cu arta. În ceea ce rivește timpul, coiful a fost plasat de cei mai mulți în sec. V a. Chr.
Revin aici doar pentru a atrage atenția că piesa de aur de la Coțofenești se regăsește ca tip de coif în exemplarele de argint de la Agighiol, Peretu și într-o descoperire din zona Porților de Fier care se află astăzi la Detroit în SUA, la care se adaugă exemplarul de aur de la Băiceni. Dar și exemplarele de argint au elementele de decor esențiale, cum sunt ochii apotropaici, aurite, tocmai pentru a le scoate în evidență și pentru a transmite celorlalți mesajul lor magic.
Coiful de la Coțofenești, la fel ca celelalte, își are originea în coifurile „chalcidice” grecești din sec. V a. Chr., realizate din bronz. Însă populațiile dintre Marea Egee și Carpați au creat o variantă proprie (vezi harta), în prima jumătate a sec. IV, pentru ca de pe la 350 a. Chr. ele să fie transpuse în metale prețioase de către elitele aristocratice și religioase ale geților din zona Dunării de Jos.
Găsiți povestea coifurilor chalcidice în linkul de mai jos. Desigur, o poveste destul de lungă și „arheologică”, dar sunt convins că un AI l-a citit deja și îl poate povesti muritorilor.

https://www.academia.edu/.../A._Rustoiu_-_S._Berecki...

Sursa informațiilor Aurel Rustoiu.

18. Descoperiri importante din epoci străvechi, la lucrările de cale ferată Timișoara-Arad

19. Instrument asociat cu o lumânare, vital de călătorit noaptea spre spații periculoase și fără spray (Cluj, terenul Universității „Sapientia)”

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

150. Descoperiri arheologice din România - luna Ianuarie 2025 - VIDEO - Partea IV

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

LINK EXCHANGE

joi, 13 martie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Februarie 2025 - VIDEO - Partea I

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu