Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2024 - VIDEO

1. La „adio” mormânt a lui Alexandru cel Bun de la Mănăstirea Bistrița (1 - fragmente cu fir, publicate de către Corina Nicolescu; 2 - resturi din vitrina muzeului; 3-5 - analize microscopice ale firelor cu miez) „Noutatea anului 2024 a fost aceea că resturile expuse în vitrina fostului muzeu al mănăstirii au fost mai întâi supuse unei analize microscopice.

S-a văzut imediat că avem fire cu miez textil, pe care se mulează în spirală o bandă gracilă, care nu putea să fie decât argint aurit. Contrapusă unei alte cercetări moderne, cu raportări europene, pe veșminte liturgice din zestrea bisericilor săsești din Transilvania, s-a extras concluzia că ar fi vorba de fire obținute în ateliere otomane, de la sfârșit de secol XV – început de secol XVI (Corinna Kienzler, Italienisch oder osmanisch? Gewebetechnologische und naturwissenschaftliche Erkenntnisse zu den kronstädter Samten, în vol. Evelin Weitter, Liturgische Gewänder in der Schwarzen Kirche zu Kronstadt in Siebenbürgen. I. Riggisberg, 2015, p. 148-149, 257)”.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

2. Astfel a stat, la modul ideal și până la răscolirea pseudo-arheologilor (1932), Alexandru cel Tânăr, fiul lui Ștefan cel Mare (Mănăstirea Bistrița).

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

3. În această perioadă, echipa dlui lect. univ.dr. Sorin Ignătescu, prodecanul Facultății de Istorie și Geografie din Suceava, poate fi întâlnită pe teren, în comuna Huruieşti (Bacău), comuna în care s-a născut savantul Vasile Pârvan (1882-1927). Echipa se ocupă cu inventarierea siturilor arheologice din comună.

Proiectul Asociației este unul mai mare, de inventariere a tuturor siturilor arheologice din cele trei comune riverane pârâului Polocin: Huruieşti, Tătărăşti (Bacău) și Homocea (Vrancea). Despre implicare primăriilor din zonă vom reveni cu o postare ulterioară.

Până atunci, dacă veți întâlni această echipă, vă rugăm să o ajutați în identificare siturilor arheologice, făcând un bine patrimoniului zonal și național.

Vă mulțumim!

Sursa informațiilor Asociaţia Culturală "Vasile Pârvan".

4. Descoperire arheologică emoționantă la Mangalia: la MINAC este expus și costumul plin de semnificații cu care a fost înmormântată o fetiță de 5 ani, în Antichitate

5. Costum plin de semnificații cu care a fost înmormântată o fetiță de 5 ani, în antichitate

Sursa: Youtube Utilizator: focuspress

6. Descoperire excepțională în Olt. Un șofer, „detectorist”, a găsit o piesă veche de 5.000 ani. „În noaptea aia n-am dormit”

7. Depozitul de ștanțe monetare de la Tilișca, mijlocul sec. I a. C. – sec. I p. C.

Piesele au fost descoperite în anul 1961, în cursul cercetărilor arheologice sistematice. Cele 14 stanțe monetare mobile din bronz, dintre care cinci erau fixate în manșoane de fier forjat, au fost depuse într-un vas ceramic (posibil un creuzet?), ascuns într-o firidă a zidului unuia dintre turnurile – “locuință” ale incintei fortificate dacice.

Este vorba despre 10 ștanțe care poartă imaginea în negativ a reprezentărilor și legendelor foarte fidele unor emisiuni de denari romani republicani, precum și de alte patru ștanțe negravate. Starea de conservare a ștanțelor a permis identificarea celor mai multe nume ale magistraților monetari, nominalului și, chiar, a tipurilor monetare imitat. Este vorba despre denari emiși de: L. Sempronius Pitio, L. Sempronius (a. 148 a. C.), Q. Marcus Marcius (a. 134 a. C), Q. Caecilius Mettelus (a. 130 a. C.), M. Lucillius Rufus? (a. 101 a. C.), C. Naevius Balbus (a. 80-79 a. C.), L. Plaetoriu Caestianus (anul 74 a. C.), precum și ștanțe de rv. care reproduc emisiuni bătute sub diverși magistrați activi în anii 85-84 a. C., caracterizate prin folosirea reprezentării lui Jupiter în bigă. Doar într-un singur caz, al emisiunii de denari ai lui C. Naevius Balbus (a. 79 a. C.) erau prezente atât ștanța de avers, cât și cea de revers a tipului de denari Crawford 382/1b, în rest, în majoritatea cazurilor având de a face, mai ales, cu ștanțe de avers (cinci exemplare) și doar alte trei de revers (denarii lui Q. Marcus Marcius, fiind reprezentați de două ștanțe ale aceluiași tip).

Descoperirea acestor ștanțe a deschis calea cunoașterii unui nou capitol din istoria monetară a Daciei – cea a emisiunilor de tip imitativ roman. Realizarea unor reproduceri de mare fidelitate ale unor tipuri de denari romani republicani s-a făcut printr-o tehnică foarte simplă și ingenioasă. Drept poanson s-au folosit denari romani autentici, care au fost imprimați, prin batere cu ciocanul, în ștanțele de bronz încălzite la roșu (procedeul numit “direct copy”). Suprafața ștanțelor de la Tilișca nu indică urme ale folosirii intense a acestora pentru a bate monede și, în mod evident, unele dintre acestea erau în curs de finisare, neavând imprimate reprezentări și legende monetare. Toate aceste observații conduc la ideea că aici avem de a face cu un atelier monetar în curs de organizare sau la începutul funcționării sale. Stabilirea cronologiei funcționării atelierului monetar de la Tilișca și implicit a producției de imitații de denari romani republicani în Dacia este dificilă, în ciuda faptului majoritatea ștanțelor reproduc emisiuni bine datate. Studiind dinamica pătrunderii și circulației denarilor romani republicani pe teritoriul Daciei și constată că cei mai mulți au ajuns în această regiune dinspre Balcani, în primele decenii ale secolului I a. C., în “pachete monetare” care conțineau și emisiuni mai vechi, uzate de circulație, din secolul al II-lea a. C. Pe parcursul secolului I a. C. se observă mai multe momente de aflux maxim al denarului republican, fără îndoială, legate de evoluțiile situației politico-militare, dar și a comerțului cu sclavi și sare.
Compoziția tezaurelor de denari romani republicani indică faptul că emisiunile mai vechi din secolul al II-lea circulau împreună și erau tezaurizate cu cele mai recente și apar chiar în structura tezaurelor care conțin și emisiuni imperiale, indicând și o tendință a localnicilor de a aduna și păstra vechile monede, cu titlul și greutatea mai bune. Alte descoperiri, mai vechi sau mai noi, de ștanțe monetare care reproduc cu fidelitate denarii romani republicani sau imperiali timpurii de la Ludești, Sarmizegetusa Regia (ambele în jud. Hunedoara), zona Brașovului și Poiana (jud. Galați) dovedesc că producția monetară de imitații era larg răspândită în Dacia secolelor I a. C. – I p. C. și descentralizată.

Analizele metrologice și metalografice nu indică producția deliberată de către daci a unor copii de denari cu titluri și greutăți mai reduse, chiar dacă există o serie de descoperiri care reunesc piese de bronz argintate. Foarte probabil, că monetăria dacică imitativă de tip roman, chiar dacă a început spre mijlocul secolului I a. C., s-a desfășurat pe scară largă mai ales în cursul secolului I p. C. și a continuat până la cucerirea romană. Încetarea viețuirii și ascunderea ștanțelor în fortificația de la Tilișca având loc, tocmai, în contextul primului război daco-roman din anii 101-102 p. C. Scopul acestor emisiuni era să asigure mijloacele de plată necesare susținerii activităților militare și diplomatice de război ale autorităților dacice.

Colecția Muzeul Național de Istorie a României.

Sursa informațiilor Muzeul Virtual.

8. Un șofer de TIR a găsit într-o comună din Olt o piesă unicat, din aur, veche de 5.000 de ani

Sursa: Youtube Utilizator: Euronews Romania

9. 𝗙𝗶𝗯𝘂𝗹𝗮̆ - 𝗕𝗮̂𝗿𝗰𝗮, 𝗷𝘂𝗱𝗲𝘁̦𝘂𝗹 𝗗𝗼𝗹𝗷.

„A doua epocă a fierului, sfârșitul secolului al II-lea-prima jumătate a secolului I a.Chr.
Fibulă fragmentară de tip La Tenne, realizată din argint. Tipul „cu noduri”. Patru noduri mari pe picior, intercalate de patru noduri mai mici, intermediare. Capul aplatizat, nu s-a păstrat decât parțial. De asemenea, resortul și acul nu s-a păstrat. Dimensiuni păstrate: 11,2 x 3,5 x 2,1cm; greutate- 110g”- Dorel Bondoc, „𝘛𝘦𝘻𝘢𝘶𝘳𝘶𝘭 𝘔𝘶𝘻𝘦𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘖𝘭𝘵𝘦𝘯𝘪𝘢 𝘊𝘳𝘢𝘪𝘰𝘷𝘢. 𝘈𝘯𝘵𝘪𝘤𝘩𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢”, 2007, pg. 30;
Photo: „Aurul și Argintul Antic al României”, catalog de expoziție, pg. 322, M.N.I.R, 2013, Fotografie: Ing. Marius Amarie.

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

10. Exponatul lunii septembrie 2024 - INSCRIPȚIE DEDICATĂ CAVALERULUI TRAC

Basorelieful de marmură cu reprezentarea Cavalerului Trac și cu inscripție în limba greacă a fost descoperit întâmplător în anul 1959 în localitatea Arsa (ce aparține teritoriului callatian) cu prilejul lucrărilor agricole de toamnă.

Cavalerul Trac este o zeitate de origine tracă pe care grecii au asimilat-o, numind-o Heros sau Heron. De origine foarte veche, era probabil venerat ca ocrotitor al câmpurilor și turmelor, devenind mai apoi zeul tutelar al casei și al bunurilor familiale și chiar un soi de geniu personal sub a cărui ocrotire se afla individul. Uneori i se atribuie epitetul propylaios („cel care se află în fața ușii/ porții”), tocmai ca protector al lăcașului familial. A fost venerat mai cu seamă în epoca romană, iar iconografia sa ne este cunoscută dintr-un mare număr de reliefuri, unde apare sub înfățișarea unui bărbat călare.În funcție de acțiunile pe care le are de îndeplinit Cavalerul Trac apare însoțit de divinități, adoranți sau animale.
În privința atitudinii de zeu-vânător trebuie făcută precizarea că aceasta se referă la lupta împotriva morții din care, uneori, poți ieși învingător, vânătoarea fiind considerată un exercițiu virtuos, și sacru totodată, care asigură nemurirea. Se consideră că în ipostaza de luptător-războinic sau vânător, Cavalerul Trac simbolizează divinitatea dreptății și binelui, care învinge forțele întunericului simbolizate de mistreț. În unele reprezentări tabloul este completat de copacul sacru – care simbolizează vegetația și fertilitatea solului - și de șarpe, considerat apărătorul sanctuarelor și locurilor sacre și care constituie și simboluri ale regenerării și ale vieții eterne.
Cavalerul Trac luptător sau vânător este reprezentat frecvent pe stelele de marmură unde simbolizează eroizarea defunctului conferind acestor stele un caracter votiv, împletindu-se astfel caracterul funerar al monumentului cu cel votiv al reprezentării. Aceste monumente prezintă un inters aparte deorece reflectă unul dintre primele aspecte ale sincretismului religios. Credința în nemurire se manifestă și în reprezentările Cavalerului trac, astfel că acestea semnifică nu numai eroizarea defunctului (divinizarea) cât – mai ales - Eroul salvator pregătit să-l conducă pe acesta în lumea eternă.
Monumentul care face obiectul prezentării noastre este din marmură, întreg și de formă rectangulară. Are chenar simplu, mult mai lat în partea inferioară unde este inscripția în limba greacă. În câmpul reliefului este reprezintat Cavalerul Trac în galop spre dreapta,văzut din semiprofil, ușor întors la dreapta, tânăr, fără barbă, cu părul buclat. Ochii, nasul, gura sunt schițați ușor. Este îmbrăcat în tunică scurtă, încinsă la mijloc, cu pliuri verticale în partea inferioară. Mantia, prinsă în față la gât, flutură în spate, în formă de evantai cu cinci falduri. Nu se distinge încălțămintea. Mâna stângă ține frâul iar cea dreaptă este ridicată în gest de benedictio Latina (gest care sugerează și rolul de mare preot al Cavalerului Trac). Calul se află în galop, iar picioarele din față sunt ridicate deasupra unui altar de formă circulară. Se vede copacul sacru cu 12 frunze stilizate și cu șarpele încolăcit, destul de vizibil. Lipsesc elementele specifice care însoțesc de obicei cavalerul vânător: lancea, câinele și mistrețul.
Sub relief se află o inscripție pe trei rânduri. Scrierea este îngrijită, fără ligaturi, iar înălțimea literelor este între 1-1,3 cm.
Textul inscripției:
Ἥρωι Δωσαηνῷ ἐπηκόῳ εὐχαρι-
στήριον ἀνέθηκεν Ῥοῦφος Ῥού-
φου ὑπὲρ τῶν ἰδίων.
Traducere:
„Eroului Dosaenos, lui cel care împinește dorințele, Rufus fiul lui Rufus a dedicat din resurse proprii (acest relief ) în semn de multumire.”
Inscripția prezintă un interes deosebit, atestând un epitet până acum necunoscut al Cavalerului Trac Ἥρως Δωσαηνός. Probabil epitetul Dosaenos, derivă de la numele unei localități în care era adorată divinitatea. În ce privește pe dedicant, Rufus fiul lui Rufus, cel care ridică monumentul, numele lui indică un grec romanizat. După grafie, monumentul datează din sec. II d. Chr.

INSCRIPTION DEDICATED TO THE TRACIAN HORSEMAN
The marble relief with the representation of the Thracian Horseman and with an inscription in Greek was discovered by chance in 1959 in the town of Arsa (which belongs to the Callatian territory) during the autumn agricultural work.
The Thracian Horseman is a deity of Thracian origin that the Greeks assimilated, calling it Heros or Heron. Having a very ancient origin, he was probably worshiped as the protector of fields and flocks, later becoming the tutelary god of the home and family property, and even a kind of personal genius under whose protection the person was. Sometimes he is given the epithet propylaios ("the one who is in front of the doorway/gate"), precisely as a protector of the family home. He was worshiped especially in the Roman era, and his iconography is known to us from a large number of reliefs, where he appears as a man on horseback. Depending on the actions he has to perform, the Thracian Horseman appears accompanied by divinities, worshipers or animals.
Regarding the attitude of the god-hunter, it must be specified that this refers to the fight against death from which, sometimes, you can emerge victorious, hunting being considered a virtuous and sacred exercise at the same time, which ensures immortality. It is believed that in the representations of a fighter-warrior or hunter, the Thracian Horseman symbolizes the divinity of justice and good, who defeats the forces of darkness symbolized by the boar. In some representations the picture is completed by the sacred tree - which symbolizes the vegetation and fertility of the soil - and the snake, considered the protector of sanctuaries and sacred places and which are also symbols of regeneration and eternal life.
The Thracian Horseman fighter or hunter is frequently represented on the marble stelae, where he symbolizes the heroism of the deceased, giving to these stelaes a votive character, thus intertwining the funerary character of the monument with the votive character of the representation. These monuments are of particular interest because they reflect one of the first aspects of religious syncretism. Belief in immortality is also manifested in the representations of the Thracian Horseman, so that they signify not only the heroization of the deceased (divinization) but also - above all - the savior Hero prepared to lead him into the eternal world.
The monument that is the subject of our presentation is made of marble, it is whole and has a rectangular shape. It has a plain border, much wider at the bottom where the Greek inscription is. In the relief field, the Tracian Knight is represented galloping to the right, seen in half profile, slightly turned to the right, young, beardless, with curly hair. The eyes, nose, mouth are lightly sketched. He is dressed in a short tunic, tight in the middle, with vertical crinkles at the bottom. The cloak, fastened in front at the neck, waves behind in the form of a fan with five folds. The footwear is not distinguished. The left hand holds the rein and the right hand is raised in the gesture of benedictio Latina (a gesture that also suggests the role of high priest of the Thracian Horseman). The horse is galloping and its front legs are raised above a circular altar. One can see the sacred tree with 12 stylized leaves and the coiled snake, quite visible. The specific elements that usually accompany the hunting knight: the lance, the dog and the boar are missing here.
Below the relief is an inscription in three lines. The writing is neat, without ligatures, and the height of the letters is between 1-1.3 cm.
Text of the inscription:
Ἥρωι Δωσαηνῷ ἐπηκόῳ εὐχαρι-
στήριον ἀνέθηκεν Ῥοῦφος Ῥού-
φου ὑπὲρ τῶν ἰδίων.
Translation:
"To the hero Dosaenos, the wish-fulfiller, Rufus the son of Rufus dedicated from his own resources (this relief) as a sign of thanks."
The inscription is of particular interest, attesting an epithet, unknown until now, of the Thracian Horseman Ἥρως Δωσαηνός. Probably the epithet Dosaenos, derives from the name of a locality where the divinity was worshipped. As for the dedicator, Rufus son of Rufus, the one who dedicated the monument, his name indicates a Romanized Greek. According to the spelling of the inscription, the monument dates from the 2nd century AD

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

11. Colegii noștri au continuat în această vară cercetările arheologice sistematice desfășurate la Sarmizegetusa, în cadrul Coloniei Ulpia Traiana Augusta Dacica, cu rezultate excepționale.

Cercetarea arheologică din acest an a avut ca scop finalizarea săpăturilor unuia dintre cele mai emblematice edificii din Sarmizegetusa, așa-numitul „templu al zeilor palmireni”, un sediu al colegiului adoratorilor zeilor palmireni.

Pe lângă templul dedicat zeităților din Palmyra, situat în afara zidurilor orașului pe dealul Delineștilor, un alt edificiu în ruinele căruia au fost descoperite inscripții dedicate zeilor palmireni a fost identificat în zona centrală a oraşului, la Vest de forul lui Traian și la Nord de forul lui Antoninus Pius. Cercetările arheologice efectuate între anii 2007-2011 și anii 2016-2021 au dus la descoperirea unui sediu de colegiu, care are o formă asemănătoare cu sanctuarele din provincia Siria, cum ar fi cele de la Doura Europos.

În cursul cercetărilor arheologice au fost identificate numeroase fragmente de inscripţii, plăci pentru placarea pereţilor, fragmente de fusuri de coloană, de capiteluri corintice, reliefuri votive şi trepte. O inscripție, realizată pe o placă de marmură, atestă o triadă de divinități de la Palmyra, în fruntea căreia se află Bel (Sol Invictus), din care se disting apoi Malagbel și Ierhabol, ridicată pentru sănătatea împăratului Alexander Severus (222-235). O altă inscripţie atestă un colegiu de adoratori ai zeului Malagbel, iar a treia păstrează parte din numele lui Iarhibol. De asemenea, o altă inscripție dedicată familiei severice pare a demonstra că lucrările de construcție ale edificiului au început încă din timpul lui Septimius Severus (193-198) sau în timpul domniei comune a acestuia și Caracalla (198-211). Sediul colegiului adoratorilor zeilor palmireni de la Sarmizegetusa a fost construit la finalul secolului al II-lea, peste casa unui fost notabil al coloniei.
Săpăturile, coordonate de dr. Ovidiu Țentea și prof.dr. Ioan Piso, s-au desfășurat în cursul lunii august, perioadă în care a fost asigurat stagiul de practică al studenților de la Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Universității din București și Universität zu Köln. Stagiul de practică s-a desfășurat în două serii, la care au participat 17 studenți și masteranzi, precum și voluntari, studenți și viitori studenți.

Au fost descoperite numeroase elemente arhitecturale impozante (baze de coloane, fragmente de fusuri, capiteluri și elemente decorative din marmură), precum și artefacte interesante.
Publicarea rezultatelor se va face în cadrul monografiei dedicate comunităților de palmireni din Dacia (în curs de finalizare în acest an), precum și în studii de specialitate dedicate acestui edificiu de cult.

Finanțarea campaniei a fost asigurată de Muzeul Național de Istorie a României (Programul de Imbogățire a Patrimoniului), Ministerul Culturii (Programul Național de Finanțare a Cercetării Arheologice 2024) și Antiquitas.

O parte din descoperirile de la Sarmizegetusa au fost expuse în cadrul expoziției Sarmizegetusa. Începuturile Daciei Romane, găzduită la MNIR în anul 2017 și pot fi regăsite în catalogul acestei expoziții - Sarmizegetusa. Începuturile Daciei Romane (editori O. Țentea, Al. Rațiu), București 2017 - https://www.academia.edu/.../Sarmizegetusa_%C3....
Varianta print a catalogului poate fi comandată online, aiciꓽ https://www.mnir.ro/sarmizegetusa/.

Alte publicații:
Ioan Piso, Ovidiu Țentea, Die palmyrenischen Truppen in Dakien: Monumente und Öffentlichkeit, vol. Öffentlichkeit – Monument – Text. XIV Congressus Internationali Epigraphiae Graecae et Latinae, 27. – 31. Augusti MMXII. Akten (hrsg. W. Eck, Funke), Berlin/Boston, 2014, p. 479–480.
Ioan Piso, Ovidiu Țentea, Un nouveau temple palmyrénien à Sarmizegetusa, Dacia. Nouvelle Série. Revue d'Archéologie et d'Histoire Ancienne, Bucureşti, nr. 55, 2011, p. 111-121
Ovidiu Țentea, Diversitate religioasă. Zeii de la Palmyra / Religious diversify. The gods of Palmyra, Sarmizegetusa. Începuturile Daciei romane / Sarmizegetusa. The beginning of Roman Dacia (eds. O. Țentea, Al. Rațiu), Cluj-Napoca, Editura Mega, 2017, 39-43
Ovidiu Țentea, Bianca Olteanu, Decorating Overlapping Buildings: Domus and Palmyrene Temple at Colonia Dacica Sarmizegetusa, Theoretical Roman Archaeology Journal, 3(1:6), 2020, p. 1-17.
Ioan Piso, Ovidiu Țentea, Florian Matei-Popescu, L’affranchi impérial Philomusus, Varia epigraphica et archaeological. Volume dédié à la mémoire de Maria Bărbulescu (eds. Alexandru Avram, Livia Buzoianu), Pontica LII, Supplementum VI, Constanța 2019, p. 245-254.
Ovidiu Țentea, Bianca Olteanu, Decorating Overlapping Buildings: Domus and Palmyrene Temple at Colonia Dacica Sarmizegetusa, Theoretical Roman Archaeology Journal, 3(1:6), 2020, p. 1-17.

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

12. Brățara antică adjudecată în Licitația Artmark de Istorie ajunge pentru expunere la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu: „Este o premieră!”

Eveniment cu totul deosebit în prima licitație din noul sezon al Casei A10 by Artmark. Brățara dacică din aur, veche de 3.000 de ani – datată aproximativ sec. XII-IX a.Chr. – a fost adjudecată în evenimentul care a avut loc marți seară (17 septembrie), la Palatul Cesianu-Racoviță, și va ajunge la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu! Spectaculoasa bjuterie a fost achiziționată cu 35.000 de euro (de la un preț de pornire de 7.000 de euro) de un colecționar de artă și istorie care a dorit să o păstreze în expunere în cadrul unei instituții muzeale. Astfel, după prima întâlnire cu publicul, care a fost prilejuită de expoziția excepțională, cu intrare liberă, găzduită de Galeriile Artmark, brățara antică va putea fi admirată în continuare de iubitorii de istorie românească veche, ce o vor putea viziona în expunerea permanentă a secției de istorie a reputatului Muzeul Național Brukenthal.
„Am primit cu bucurie propunerea Casei de Licitații A10 by Artmark de a expune, prin generozitatea cumpărătorului anonim, brățara antică achiziționată la licitația din data de 17 septembrie. Muzeul Național Brukenthal are o colaborare foarte bună cu Artmark. În decursul timpului, am avut diverse alte colaborări, precum NFT-urile realizate recent cu zece cele mai importante capodopere de la noi, care au făcut obiectul unei licitații caritabile cu scopul de a strânge fonduri pentru lucrări de restaurare atât de necesare activității pe care o desfășurăm. Ne bucurăm că sunt colecționari, așa cum se întâmplă și în cazul de față, care, atunci când achiziționează o piesă importantă, cum este și această brățară, doresc să o expună pentru o perioadă de timp într-un muzeu, pentru ca și publicul larg să o poată vedea. Am consultat și noi expertiza realizată de doamna dr. Corina Borș (cercetător științific / arheolog expert în Secția Arheologie din cadrul Muzeului Național de Istorie a României – n.r.) pentru această piesă și am decis ca această piesă să fie în viitor expusă în cadrul Muzeului «Casa Altemberger» din cadrul Muzeului Național Brukenthal din Sibiu. O așteptăm, așadar, cu bucurie și cu nerăbdare, atât eu, cât și colegii noștri, pentru că este o brățară cu o importanță deosebită, atât pentru istoria țării, cât și pentru arta și cultura românească. Felicităm colecționarul care a dorit să achiziționeze această piesă și mulțumim Casei de Licitații A10 by Artmark pentru colaborare și dialog. Vom anunța în curând data de la care această brățară va putea fi vizitată la Sibiu. Ne pregătim ca piesa să fie expusă la Brukenthal într-un modul expozițional distinct, împreună cu texte și cu date despre aceasta și proveniență – așadar îi vom rezerva un loc aparte, astfel încât brățara să poată fi vizitată în toată splendoarea sa. În decursul timpului, Muzeul Național Brukenthal a mai expus lucrări achiziționate în licitațiile Artmark, precum atunci când am expus două picturi celebre de Nicolae Grigorescu – «Car cu boi» (în 2010) și «Fata cu mărgele roșii» (în 2011). De data aceasta, însă, suntem cu atât mai bucuroși cu cât este pentru prima dată când Muzeul Brukenthal poate expune o piesă de o asemenea importanță pentru istorie, care provine din perioada dacică, dintr-o colecție privată. Este o premieră pentru noi”, declară dr. Alexandru Constantin Chituță, directorul Muzeului Național Brukenthal din Sibiu.
Brățara provine din localitatea Costești (județul Argeș), dintr-o colecție privată moștenită pe linie maternă timp de șase generații. Conform relatărilor familiei, Ilie și Rada Neacșu au lăsat-o fiicei lor, Catrina Caterina, care, mai apoi, a lăsat-o moștenire fiicei sale, Catrina Ioana, străbunica actualului deținător. Brățara este cunoscută în literatura de specialitate, fiind documentată prin menționarea sa, în anul 2014, în Repertoriul Arheologic al județului Argeș (pct. 125): „Pe teritoriul localității a fost descoperită, întâmplător, înainte de 2005, o brățară din bară de aur torsadată, cu un sistem de închidere de tip «ochi cu cârlig», datând probabil de la începutul primei Epoci a Fierului. Diametrul este de max. 9,2 cm, iar greutatea de 23,4 gr. Se păstra în posesia urmașilor descoperitorului”. Acest artefact reprezintă o descoperire rară pentru zona geografică Muntenia și perioada cronologică de referință, mai ales că, potrivit specialiștilor, nu sunt cunoscute alte analogii directe pentru teritoriul actual al României.
Brățara se înscrie în categoria pieselor de podoabă din metal prețios, fiind purtată de un personaj din elita acelor timpuri. Acest exemplar era parte a elementelor de port asociate cu elita societăților care preced epoca geto-dacică pe teritoriul actual al României, atât masculină, cât și feminină. „Este o discuție întreagă în cercetarea românească despre așa-numita comoară getică. Piesele de tip asemănător de la Muzeul Național de Istorie, în primul rând celebrele brățări dacice regăsite în ultimele două decenii, sunt piese de tezaurizare. Așadar sunt piese care nu erau destinate portului, ci unei forme speciale de tezaurizare. Știm că în societățile pre-monetare, metalul era tezaurizat sub forma unor obiecte pe care le reîntâlnim și ca obiecte de uz comun. De aceea avem lingouri în forme de elemente de bijuterii, peste tot în Europa. Brățara aceasta totodată cu siguranță a fost purtată. Dincolo de valoarea intrinsecă a unui obiect de tezaur, este un obiect care indică foarte bine evoluțiile sociale și politice din spațiul românesc. Așadar este un act extraordinar să poți să licitezi pentru o astfel de piesă”, a explicat prof. univ. dr. Carol Căpiță, din cadrul Departamentului de Istorie Antică și Arheologie al Facultății de Istorie București – pentru canalul YouTube Artmark.
Anunțăm și următoarele evenimente ale Casei A10 by Artmark, pentru acest început de sezon: marți, 24 septembrie, este programată Licitația Aniversară „Hanul cu Tei 1833” – 5 ani, care va avea loc atât la Palatul Cesianu-Racoviță (sediul Galeriilor Artmark din str. C.A. Rosetti nr. 5), cât și online, pe platforma Artmark Live. Urmează, apoi, alte trei evenimente: „Back to Art". Licitație de artă contemporană – joi, 26 septembrie, „Case Frumoase". Licitație de Artă Decorativă și Obiecte de Colecție – marți, 1 octombrie și Licitația de Carte Rară, inclusiv o secvență dedicată Masoneriei – joi, 3 octombrie.

Sursa informațiilor Brukenthal National Museum / Muzeul Național Brukenthal.

132. Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2024 - VIDEO - Partea III

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

LINK EXCHANGE

luni, 7 octombrie 2024

Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2024 - VIDEO - Partea IV

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu