Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Octombrie 2024 - VIDEO

1. Povestea unei descoperiri inedite: Caii preistorici de lângă Arena Sepsi, din situl de la Arcuș-Hosszu, Sfântu Gheorghe, județul Covasna

Localizarea depunerilor cabaline în cadrul sitului Sfântu Gheorghe-Arcuş–Hosszú.

Aspect în timpul dezvelirii unui complex cu depunerea de cabaline.

Tipuri de psalii descoperite lângă scheletele de cai

Reconstituirea poziției funcționale a psaliilor (desene Florentina Mărcuți)

Reconstituirea depunerilor cabaline (desene Florentina Mărcuți)

Răspândirea mormintelor de cai în estul Europei (harta după Makarowicz et alii 2023, 28, Fig. 11)

În intervalul 2019-2020, la marginea nordică a orașului Sfântu Gheorghe din județul Covasna, au fost întreprinse săpături de salvare de mare amploare în situl de la Arcuș-Hosszu, unde s-au descoperit scheletele a opt cai, în contextul unor depuneri rituale. Caii au fost prevăzuți cu harnașament specific secolelor XIX-XVI î. Hr.
Majoritatea vestigiilor descoperite (în proporție de peste 90%) aparțin perioadei de sfârșit a epocii bronzului, așa numitei culturi Gáva, care poate fi datată între c. 1200 și 800 î. Chr.
Complexele din perioada respectivă sunt gropi de diferite dimensiuni, folosite cu diferite scopuri. Un alt orizont de folosire a zonei a fost pe parcursul epocii bronzului mijlociu, respectiv prima parte a bronzului târziu, între c. 1800 și 1300 î. Chr.. Acestei perioade îi corespund diferite tipuri de înmormântări umane și de cai. Această scurtă prezentare discută complexele cu mormintele de cai.
La începutul campaniei din 2019 încă nu eram conștienți de vestigiile ce urmau să fie scoase la lumina zilei. Cum e cazul oricărei săpături de mare amploare am început cu decopertarea segmentului care trebuia descărcat de sarcina arheologică. Într-o primă fază, după decopertarea cu excavatorul s-au observat câteva fragmente de oase mai mari. La dezvelirea complexului s-a constatat că este vorba de o înmormântare dublă de cabaline.
Scheletele de cai depuse într-un mormânt nu erau întâlnite până la momentul respectiv în zona vestică a Carpaților și până în Câmpia Panonică, nici măcar pe teritoriile la est de Carpați. Era o descoperire senzațională! Și atunci a urmat surpriza! La gura caiilor s-au descoperit psalii confecționate din corn de cerb. Astfel de piese sunt cunoscute și pe teritoriul țării noastre, dar contextul de la Sfântu Gheorghe era unic: piesa a fost găsită în poziția funcțională. Acest aspect sugerează că acești cai erau depuși cu piesele de harnașament pe ei, probabil având și alte piese de decor confecționate din materiale perisabile, acestea pierzându-se pentru totdeauna.
În urma campaniei din 2020 alte trei morminte de cai au fost dezvelite, fiecare având și câte două sau patru psalii. Într-unul dintre complexe s-a descoperit o psalie de formă neobișnuită pentru această parte a Europei. Și anume o piesă discoidală, prevăzută cu un vârf. Acest tip de obiect este cel mai des întâlnit în zona Uralilor, în cadrul culturii Alakul.
Ce ne povestesc aceste descoperiri ieșite din comun? În primul rând, răspândirea complexelor de acest fel ne arată că nu este vorba despre un fenomen izolat. Între c. 2100/2000 și 1400/1300 î. Chr. din Kazahstan până la Carpați și Pelopones regăsim astfel de morminte.
Oasele de animale ne furnizează date despre perioada de timp în care aceste înmormântări au fost făcute. Astfel pe baza datărilor radiocarbon se poata afirma faptul că depunerile de cabaline s-a practicat o perioadă destul de largă de timp, între c. 1750 și 1500 î. Chr. Analogii pentru astfel de complexe găsim mai ales în cadrul stepelor eurasiatice, adică în ecoregiunea vastă de stepă a Eurasiei, cu ierburi mici de la est de Munții Urali (Câmpia Siberiei de Vest) și la vest de aceștia (Câmpia Europei de Est), în mormintele princiare, unde pe lângă cai s-au descoperit și fragmentele unor care, probabil de luptă. Acest fapt sugerează că întreținerea, dresarea și folosirea animalelor era privilegiul elitelor, adică a unor persoane care aveau resursele necesare pentru astfel de activități prestigioase.
Chiar dacă la Sfântu Gheorghe nu s-au găsit fragmente de care, se poate considera că acești cai erau proprietatea unor persoane înstărite. Dar erau ei localnici sau veneau de pe meleaguri mai îndepărtate? Deocamdată nu avem informații concludente pentru a răspunde la această întrebare. Totuși, elementele străine mediului local ne îndeamnă să facem presupunerea conform căreia ar putea fi vorba despre un grup mic de oameni, venit probabil din zona nordului Mării Negre, care au înmormântat caii pe malul Râului Olt. Dacă au murit și ei acolo este greu de precizat. Acele morminte umane descoperite în preajma mormintelor de cai par să fie de dată mai recentă, dar elementele ce țin de obiectele funerare au caracteristici și din mediul răsăritean. Decesul acestor ființe poate să fie rezultatul unor conflicte cu comunitățile locale, deocamdată victorioase. Acestea însă nu o să mai facă față valului de migrații care o să vină dinspre est peste 1-2 secole.
Suprafața săpată, de aproape 10 hectare, a furnizat un material arheologic foarte bogat, de proporții incomparabile până la momentul de față pe plan local, dar aproape tot atât de semnificativ și pe plan național și chiar internațional. Materialul descoperit se află acum în patrimoniul MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.
În luna august 2024, oasele au fost cercetate de o echipă mixtă, din care au făcut parte specialiști din cadrul muzeului nostru și o echipă de studenți din Germania, coordonată de Martin Riesenberg, cercetător la Freie Universität din Berlin.
Finanțatorul săpăturilor a fost Fundația Sapientia, proprietara terenului, executantul fiind firma Total Business Land.
Material realizat de: Puskás József, arheolog .
Reconstituire istorică grafică realizată de: dr.Florentina Mărcuți, arheolog și desenator.

MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni
Sf. Gheorghe, str. Gábor Áron, Nr.16
Tel: 0267314139
www.mncr.ro/ MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni
secretariat@mncr.ro

Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

2. Povestea unei descoperiri inedite: Caii preistorici de lângă Arena Sepsi din Sfântu Gheorghe

3. Istorii cu pisanii

„Încă o observație de ordin general, menită să înlesnească recunoașterea etapelor de construcție: locul de amplasare al pisaniilor. Știm că Ștefan cel Mare a fost începătorul pisaniilor exterioare, ca o inovație provenită tot dinspre Apus. Pentru că, înainte, în timpul său și după el, adevăratele semne de închinare ale domnilor-ctitori au fost tablourile votive, din interioarele bisericilor. Cu alte cuvinte, pisaniile au fost adevărate dublări ale orgoliilor, cu enunțuri laconice și cronistice, inspirate dintr-o lume alternativă, unde se practicau măcar de câteva secole. Repertoriul de epocă ne mărturisește că locul unei pisanii dăltuite este mereu în axul intrării principale, fie că ea este amplasată la vest ori la sud. Iar la Bistrița avem pisanii (pictate ori cioplite) pe ax la Turnul-clopotniță și la Turul de poartă. În același timp, tot pe Turnul-clopotniță, pisania lui Ștefan ocupă un loc meschin și dezaxat, deasupra unei intrări care probabil că nici nu este medievală, iar pisania lui Lăpușneanu este alături de axa intrării de sud a pronaosului. Explicații? Prima se putea muta, iar cea de-a doua a putut feri icoana de hram pictată (anterior?) deasupra ușii. Ne mulțumim doar cu atenționarea asupra unei teme noi, care merită curtată prin studii aparte.”

Acum pot merge mai departe și scrie UNDE a fost locul inițial al acestei pisanii: pe intrarea de la nord-est, unde odinioară a existat un turnuleț scară (cu baza și cu tamburi de la trepte aflate arheologic). S-a dărâmat turnul cu scara, s-a salvat pisania.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

4. Castellum-ul de epocă romană de la Sita - Vârful Sitii - Cod RAN: 34592.01; Cod LMI: BN-I-s-B-01401, comuna Spermezeu, jud. BN

Fortificaţia este situată uşor la est de centrul platoului mare dintre văile Ilişua şi Dumbrăviţa, cu vedere spre valea Păltineasa la sud de aceasta. Prin urmare, fortul putea supraveghea teritorii mari, deşi nu continue, în toate direcţiile. De asemenea, ar putea aproviziona cu personal turnurile de veghe învecinate. Probabil că acest ultim rol a fost mai important, întrucât pentru controlul regiunii existau mai multe turnuri de veghe în imediata apropiere a cetăţii, cel de la Sita – Casa Urieşilor fiind situat la doar 250 m spre est. Fortificaţia dreptunghiulară, cu dimensiunile 37 X 37 m, este clar vizibilă la suprafaţă sub forma unei platforme înconjurate de un șanț de mică adâncime pe toate părţile.

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

5. Reconstituirea ipotetică 3D a presupusei Porți secundare de acces de pe limes-ul meseșan din zona Sub Păstaie - Treznea/Zalău (Comuna Treznea, jud. Sălaj) = Poarta secundară III a fost recent investigată, remarcându-se printr-o palisadă de pământ și lemn, situată vizavi de turnul de veghe din punctul Sub Păstaie.

Decalajul calculat atât în teren cât și pe modelul digital de suprafață, indică faptul că presupusa poartă de acces are o lungime de 4,7 m. Diferența respectivă, văzut inițial de A. Buday în 1912, intersectează atât meterezul de pământ cât și şanţul. Acest element de fortificație liniară este situată în cadrul segmentului Pârâul Spoielii – Sub Păstaie – Vârful Păstaie / Segmentul 2 și are o lungime totală de 1,5 km, controlând o serie de căi de acces, care permit traversarea Munților Meseș. Acesta leagă trei turnuri de veghe: La Șuvar – Sub Păstaie și Vârful Păstaie. Din punct de vedere structural, fortificația liniară are un val din lut compact cu lățimea bazei variind între 4,5–6 m și înălțimea de 1,2 m. În fața sa a fost identificat un singur șanț de apărare cu o lățime de aproximativ 4,5 m și o adâncime de -1,1 m. În singurul punct în care a fost cercetat în 1977, nu au fost identificate găuri de stâlp, deși fortificația liniară probabil deținea un astfel de sistem. Aceste porți secundare de acces erau probabil utilizate pentru mișcările civile reduse, cel mai probabil în scop economic, deși nici utilizarea lor zilnică de către militari nu trebuie exclusă complet. (H. Cociș, From Macro to Minor Security: Watchtowers, Fortlets and Linear Fortifications on the Frontier, 2022, p. 128, p. 137, p. 253, Pl. 10, Plate. 74).

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

6. Sibiul are trei tunuri din secolul al XVI-lea. Două se află într-o casă cu istorie din oraș. Celălalt, în colecția Muzeului Brukenthal

7. Some small delights for the start of the week.

This ceramic lamp fragment came from the fill of the Roman fort's ditch.

#findoftheday #archaeology #archaeologylife #romanheritage #adayinthelife #sliceoflife #calugareniarchaeologicalpark
#romanarchaeology #romanfort #romanempire #roman #romans #smallfinds #worldheritage #régészet #regeszet #rómaibirodalom #arheologie #imperiulroman #világörökség #patrimoniuunesco

Sursa informațiilor Centrul de Cercetare a Limesului Roman MJM / Római Limeskutató Központ MMM.

8. Între aripile îngerilor

La mijlocul secolului al XIX-lea, o tragedie a lovit viața unei familii bucureștene, umbrind în veșnicie fericirea de odinioară. Viața fiicei lor iubite, abia trecută de nouăsprezece ani, s-a stins încet sub povara necruțătoare a tuberculozei. De parcă nu ar fi fost de ajuns, ea a suferit și de o sinuzită cronică, care i-a grăbit decesul.
Ziua în care au depus-o pentru odihna veșnică în curtea Bisericii Mavrogheni a fost cu siguranță foarte îndurerată, iar sicriul, o operă de artă, mărturisește despre suferința lor. Detaliile fin lucrate oferă o poveste tăcută prin cei patru îngeri care păzesc simbolic colțurile sicriului, având aripi ușor decise, delicat prelucrate. Prezența lor parcă oferind protecție trupului chinuit de boală. De-a lungul laturilor sicriului, motive florale se împletesc cu simbolul cel mai întâlnit al morții, craniul, un memento al fragilității vieții.
Dar acest sicriu ascundea o mărturie a dragostei nesfârșite. Sub capacul exterior, a fost găsit un al doilea capac din zinc, mult mai personal. În zona unde odihnea capul, o mică fereastră fusese decupată, un ultim, sfâșietor rămas-bun pentru cei care o iubiseră atât de mult. Între aceste două capace, familia îndurerată presărase flori, foarte posibil roze, ofrande tandre, pentru a o însoți în ultima călătorie, pentru a o înconjura încă o dată de frumusețe.
Când capacul interior a fost ridicat, rămășițele tinerei fete erau învăluite cu grijă într-un giulgiu negru. Țesătura îi îmbracă osemintele fragile de parcă ar fi încercat să o protejeze de întunericul mormântului. La picioarele ei se afla așezată o perucă din păr natural. În viață, o purtase cu eleganță, prinsă cu un pieptene și agrafe, după obiceiul vremii, creând coafuri care reflectau grația și farmecul tinereții ei.
Mâinile purtau încă urmele unei vieți care odinioară pulsa cu căldură și vitalitate. Pe un deget strălucea timid un inel de aur, împodobit cu o cruce încrustată cu mici diamante, iar pe altul, un inel simplu din bronz. Aceste semne ale existenței sale, purtate cu ea în necunoscut, încă mai spun povești despre iubire, credință și dorințe. Au fost cele din urmă mărturii ale unei vieți pe care, părinții ei au ales să o însoțească în cea din urmă călătorie.

Dr. Diana Sonu, & echipa MMB
Foto 1 – Detalii cu ornamentele ce împodobeau sicriul.
Foto 2 – Deschiderea sicriului în laboratorul de restaurare de la Muzeul Olteniei Craiova.
Foto 3 – Detaliu cu flori descoperite între cele două capace ale sicriului.
Foto 4 – Inelele și peruca cu pieptenele și agrafele de prindere.
Foto 5 – Scheletul în laborator, pregătit pentru analiza antropologică.
Foto 6 – Urme ale sinuzitei prezente pe oasele nazale.
Foto 7 – O parte din segmentele scheletice afectate de tuberculoză.

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

9. Sub aripile îngerilor: Un sicriu unic, descoperit în curtea Bisericii Mavrogheni

10. Între aripile îngerilor

11. Statuetă antropomorfă

#piesazilei #cucuteni #muzeuljudeteanbotosani #arta #draguseni #Cultura_Cucuteni #statueta #antropomorf #feminin

Cazurile în care să se descopere arheologic o piesă completă sunt extrem de rare. Totuși există în patrimoniul muzeal o serie de piese descoperite întregi sau întregibile. Una dintre aceste piese face parte din colecția Muzeului de Arheologie din Săveni și este expusă. Statueta a fost descoperită în cadrul cercetărilor efectuate de regretatul profesor Aristotel Crîșmaru la Drăgușeni, situl Ostrov.
Statueta este una antropomorfă (reprezintă corpul uman), reprezentată în poziție semi-șezând, păstrată integral. A fost modelată din trei bucăți de lut și s-a fracturat pe linia taliei, fiind reasamblată ulterior descoperirii. Capul este de formă conică, tras în prelungirea corpului, fiind perforat transversal, de la stânga spre dreapta. Corpul plat, de formă trapezoidală, oval în secțiune și arcuit. Brațele sunt de tip amorsă, trase spre lateral. Sânii au fost reprezentați prin pastile circulare, alipite, foarte clar delimitate. Șoldurile sunt foarte ample comparativ cu corpul, cu accentul pus pe zona feselor. Picioarele sunt unite, fiind delimitate printr-o incizie și o șănțuire abruptă, doar în zona inghinală și cea a feselor. Piesa prezintă un decor geometric incizat, începând cu zona taliei, jumătatea superioară a corpului fiind doar lustruită foarte bine. În zona corpului și picioarelor au fost trasate motive unghiulare care formează romburi complexe. Liniile incizate de pe partea frontală corespund cu cele de pe partea dorsală, fiind scurte și adânci. Fesele prezintă o linie de delimitare în partea inferioară, iar decorul de pe ele este de tip evantai, cu linii care pornesc dinspre interior și merg spre exterior. Pe abdomen a fost trasat un romb umplut cu patru împunsături de diferite dimensiuni. Abdomenul este proeminent, într-o manieră care sugerează graviditatea. Piesa nu prezintă indicii care să ne conducă la concluzia că ar fi fost pictată. Lutul din care a fost realizată este unul de bună calitate, rezultând o pastă semifină, bine frământată, având în compoziție nisip și cioburi pisate, care sunt vizibile macroscopic. Piesa a fost arsă în atmosferă oxidantă, consecința fiind culoarea cărămizie.
Proveniență: Drăgușeni-Ostrov, comuna Drăgușeni. Rezultată în urma cercetărilor arheologice întreprinse de A. Crîșmaru, în anul 1973. Încadrare cronologică: Cucuteni A. Număr de inventar: SAV_1056, colecția Muzeului de Arheologie din Săveni. Dimensiuni: H – 97 mm; LA șoldurilor – 28 mm; LA umerilor – 25 mm.
Bibliografie: Aristotel Crîșmaru, Drăguşeni contribuţii la o monografie arheologică, Comitetul Județean de Cultură și Educație Socialistă Botoșani, Muzeul Județean de Istorie (Botoșani, Romania), 1977, p. 66, fig. 54/1; Dan Monah, Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni-Tripolie, în BMA, III, Ed. Constantin Matasă, Piatra Neamţ 1997, p. 302, fig. 50/10; Aurel Melniciuc, Muzee botoşănene. Catalog, Terra Design, Botoșani, 2015, p. 3; Adela Kovács, Alexandru Nechifor, Constantin Aparaschivei, Frumuseţea transpusă în lut
Catalogul statuetelor antropomorfe cucuteniene din Muzeul Judeţean Botoşani, Ed. Mega, 2021, p. 47-48.

ENG
Feminine anthropomorphic statuette in semi-sitting position, fully preserved. It was modelled from three pieces of clay and fractured at the waistline, being reassembled after the discovery. The head is conical in shape, drawn into the extension of the body, being perforated transversely, from left to right. The body is flat, trapeze in shape, oval in section and strongly arched. The arms are of stump type, pulled to the side. The breasts were represented by circular, pasted, very clearly defined lozenges. The hips are very wide compared to the body, with the emphasis on the buttocks area. The legs are united and delimited by an incision and a steep groove, only in the pubic and buttock area. The statuette is incised with geometric decoration, starting from the waist area, the upper half of the body being only very well polished. In the area of the body and legs, angular motifs forming complex rhombuses were drawn. The incised lines on the front correspond to those on the dorsal side, being short and deep. The buttocks have a demarcation line at the bottom, and the decoration on them is fan-like, with lines starting from the inside and going outward. A rhombus filled with four punctures of different dimensions was drawn on the abdomen. The abdomen is prominent, in a manner that suggests pregnancy. The statuette shows no traces that would lead us to the conclusion that it was painted. The clay from which it was made is of good quality, resulting in a semi-fine, well-kneaded paste, containing sand and crushed shards, which are visible macroscopically. It was fired in an oxidizing atmosphere, resulting in a brick color.
Place of discovery: Drăgușeni-Ostrov, Drăgușeni commune. Discovered by A. Crîșmaru in 1973, after archaeological investigations. Chronological framing: Cucuteni A. Museum inventory number: SAV_1056. Collection of Archaeology Museum in Săveni. Dimensions: height – 97 mm; width of the hips – 28 mm; width of shoulders– 25 mm.
Bibliography: Aristotel Crîșmaru, Drăguşeni contribuţii la o monografie arheologică, Comitetul Județean de Cultură și Educație Socialistă Botoșani, Muzeul Județean de Istorie (Botoșani, Romania), 1977, p. 66, fig. 54/1; Dan Monah, Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni-Tripolie, în BMA, III, Ed. Constantin Matasă, Piatra Neamţ 1997, p. 302, fig. 50/10; Aurel Melniciuc, Muzee botoşănene. Catalog, Terra Design, Botoșani, 2015, p. 3; Adela Kovács, Alexandru Nechifor, Constantin Aparaschivei, Frumuseţea transpusă în lut
Catalogul statuetelor antropomorfe cucuteniene din Muzeul Judeţean Botoşani, Ed. Mega, 2021, p. 47-48.

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Botoşani.

12. Vasul globular de la Vorniceni.

#piesazilei #muzeuljudeteanbotosani #capodopere #culturaCucuteni #ceramica #policrom #tezaur #arheologie

Piesa zilei este Vasul globular de la Vorniceni.

Descoperit la Vorniceni – Pod Ibăneasa, jud. Botoșani, Groapa 25, ca urmare a săpăturilor coordonate de către arhelogul botoșănean Maria Diaconescu în anul 2003, vasul este unul care prezintă un decor uimitor prin culorile aplicate și simetria aplicării acestuia.
#Cultura_Cucuteni (5500-3500 î. Hr) reprezintă pentru zilele noastre una dintre cele mai strălucite realizări ale strămoşilor noştri de acum mai bine de cinci milenii. Realizările creatorilor acestei civilizații, în special în domeniul ceramicii, depăşesc nivelul tehnologic și artistic al majorității culturilor epocii respective de pe întreg cuprinsul Europei.
Vasul globular are gât lung și bază plată îngustă. Buza este modelată ușor spre interior. Gâtul a fost ornamentat cu grupuri de linii verticale albe pe fond roșu. Gâtul este separat de corpul principal prin mai multe linii paralele, orizontale. Corpul vasului este pictat cu alb pe fond roșu sau maroniu, cu patru cercuri mari formate din mai multe dungi înguste, asociate cu cercuri mai mici.
Vasul se încadrează în cultura Cucuteni, faza A-B1.
Dimensiunile vasului: H = 140 mm, Dmax = 185 mm. Colecția Arheologie, inv. 17309.

ENG
The artefact of the day is the Globular Vessel from Vorniceni.
Discovered at Vorniceni - Pod Ibăneasa, Botoșani county, Pit 25, as a result of excavations coordinated by archaeologist Maria Diaconescu in 2003, the vessel is presenting an amazing decoration through the applied colors and the symmetry of its application.
Cucuteni culture represents nowadays one of the most brilliant achievements of our ancestors from more than five millennia ago. The achievements of the creators of this civilization, especially in the field of ceramics, exceed the technological and artistic level of the majority of the cultures of the respective era throughout Europe.
The globular vessel has a long neck and narrow flat base. The rim is shaped slightly inwards. The neck was ornamented with groups of white vertical lines on a red background. The neck is separated from the main body by several parallel, horizontal lines. The body of the vessel is painted white on a red or brown background, with four large circles formed by several narrow stripes, associated with smaller circles.
The vessel belongs to the Cucuteni culture, phase A-B1.
Bowl dimensions: H = 140 mm, Dmax = 185 mm. Archeology Collection, inv. 17309.

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Botoşani.

13. Situl 5 (Schit Bocănița)

Situl 5 (Schit Bocănița), în partea superioară a văii Topologului, de asemenea o cercetare arheologică preventivă - coordonată de Irina Ene - ocazionată de construirea secțiunii 3 a autostrăzii Sibiu - Pitești. O nouă colaborare științifică între Muzeul Național de Istorie a României și Muzeul Județean Argeș (Pitești) - colegiii noștri Marius Paduraru, Andi Pitigoi și Dan Racasanu. Vestigiile unui schit (și anexele sale) care a funcționat până spre jumătatea secolului al XIX-lea.

Sursa informațiilor Corina Bors.

135. Descoperiri arheologice din România - luna Octombrie 2024 - VIDEO - Partea I

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

LINK EXCHANGE

luni, 4 noiembrie 2024

Descoperiri arheologice din România - luna Octombrie 2024 - VIDEO - Partea II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu