Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna August 2023 - VIDEO

miercuri, 30 august 2023

Descoperiri arheologice din România - luna August 2023 - VIDEO - Partea VII

1. 𝐈𝐧𝐞𝐥 𝐝𝐞 𝐚𝐫𝐠𝐢𝐧𝐭, descoperit cu ocazia săpăturilor preventive efectuate la Zalău-Ortelec, punctul ”Cetate”, în campania 2023, ca inventar funerar (poziție secundară).

”Este confecționat dintr-o verigă simplă de argint, la mijloc fiind lățită prin martelare, formând astfel șatonul oval pe care este gravată prin incizie o siluetă feminină stilizată. Anoul cu secțiune semicirculară nu conține ornamente. Inelele sigilare sunt bine reprezentante pe aproape întreaga durată a Evului Mediu, se cunosc diferite tehnici de confecționare (de exemplu prin martelare, turnare etc.) și de ornamentare (incizie, emailare, gravare etc.). Ornamentarea șatoanelor poate să fie cu majuscule, cu blazoane, figurine zoomorfe, umane, geometrice, florale etc. Inelul de la Ortelec- Cetate se datează în perioada arpadiană (sec. XI-XIII)” - 𝐓𝐢𝐦𝐞𝐚 𝐊𝐞𝐫𝐞𝐬𝐳𝐭𝐞𝐬, arheolog.

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă - Zalău.

2. Noi cercetări arheologice sistematice la Sântion „Dealul Mănăstirii”. Au ieșit la iveală indicii privind dispunerea chiliilor călugărilor

3. Ducatul din aur, emis de împăratul Leopold I în anul 1685, descoperit la Zalău

4. Lucrările la terenul de sport al Scolii Gimnaziale „Vasile Goldiș” Alba Iulia întrerupte din cauza osemintelor unor soldați austro-ungari

5. Un Picasso medieval (sec. XV)

Sursa informațiilor Arheologie medievală în Târgoviște.

6. Ultimele zile pe șantierele arheologice aduc cele mai mari surprize! La situl Stăuceni-Holm documentăm gropile de stâlp care păstrează chiar și urme de lemn.

Studenții învață să deseneze profile și metoda de prelevare a probelor pentru datări și analize cu radiocarbon.

#muzeuljudeteanbotosani #arheologie #cucuteni #cercetare #stauceni2023

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

7. Arheologii târgovișteni au recuperat frescă medievală aparținând Bisericii Sf. Vineri a Curții Domnești

8. Arheologia înseamnă, în primul rând, muncă susținută pentru obținerea unor rezultate.

Uneori rezultatele apar, alteori nu sunt deloc mulțumitoare. Dar chiar și așa, orice efort merită.
Tumulii din județul Neamț sunt prea puțin cunoscuți și cu greu își lasă tainele sa iasă la lumină.
Cândva, vom ști mai multe.

#archaeology #tumulus #Neamț #science

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

9. Work in progress: nivelul identificat acum două zile pare a se contura sub forma unui complex cu multă arsură, ceramică și fragmente de cărămidă, care se află peste crepida incintei, fiind astfel posterior acesteia. Castrul roman Jidava

Peste acest nivel se observă o lentilă de pământ galben peste care a fost așezat agger-ul. Interpretarea preliminară ia în considerare că acest complex ar putea data din faza construcției zidului de incintă, în această zonă nefiind observată încă o dezafectare a agger-ului! Stay tune!

Sursa informațiilor Florian Matei-Popescu.

10. Această imagine este reprezentarea topografică a castrului mic de la Băneasa.

Este o vedere de tip DEM (digital elevation model), or, ceea ce se numeşte uzual "un model-teren". Este obţinut dintr-un zbor dronă, ca sub-produs al prelucrării fotogrametrice, cu rezoluţia de 13 cm. Deşi un "produs secondar" al ortofotogrametriei (nu intru în detalii tehnice), de multe ori el este mai expresiv decât fotografia orto însăşi (ce să vezi acolo? un teren arat, aparent drept ca masa).
Dimensiunea aparentă a fortificaţiei este de 63,5 x 42 m, fiind deci mult mai mică decât "castrul mare".
Ilustraţia redă cotele mai înalte cu nuanţe mai deschise. Măsurătoarea s-a făcut "pe val", uşor spre exterior, locul obişnuit de implantare a palisadei.
Aici nu s-au făcut niciodată cercetări arheologice propriu-zise, nici înainte de 2016, nici după, fiindcă nu am avut permisiunea. Vestea bună este că avem acceptul proprietarului să lucrăm acolo vara următoare.
În zonă s-au realizat însă detaliate cercetări de surpafaţă, cu cartarea descoperirilor, permiţând concluzia (fie şi provizorie) că acest castru este anterior celui mare. Motivul? Aşezarea civilă suprapune, în câteva puncte, castrul mic, ceea ce înseamnă că el era părăsit. Aşezarea civilă aparţine castrului mare (simplu - acolo locuiau familiile militarilor), iar acela datează în prima jumătate a sec. III. Castrul mic, cel mai probabil, datează de la începutul sec. II, din perioada războaielor daco-romane. Atunci s-a înfiinţat o rută logistică (de aprovizionare a armatei) care avea ca obiectiv final Ţara Bârsei, rută cunoscută astăzi drept Limes Transalutanus.
(Noţiunea de "limes" nu se poate aplica însă obiectivelor mai timpurii de anul 117 p.Chr., fiindcă sistemul de fortificare a graniţelor a fost iniţiat de Hadrian, după moartea lui Traian).
Nu este prima ridicare topografică în zonă; este a treia, din 2016 încoace. Putem astfel să apreciem că arăturile moderne, cu actualul instrumentar agricol (incomparabil cu cel din perioada comunistă sau din anii 90), produce degradarea rapidă a monumentului. Erodarea valului de incintă se observă în special pe latura vestică.
Cercetarea arheologică, fie şi sumară, a devenit deci urgentă.
Castrul mic se află în triunghiul format de castrul mare, movila mică şi drumul naţional. Dar despre astfel de lucruri - într-o postare ulterioară.

Sursa informațiilor Limes Transalutanus.

11. Munca pe șantierul arheologic de la Topolița s-a încheiat de ceva timp și am reușit o primă procesare a materialului arheologic.

A fost selecționat materialul care va fi inventariat, au fost selectate resturile ceramice care vor fi date la restaurare, iar resturile osteologice a fost puse separat pentru analize arheozoologice.
Urmează pregătirea unui raport de etapă și difuzarea unor rezultate preliminare.
Pentru că în anii viitori vor fi necesare și mai multe resurse (umane, financiare), vom avea nevoie, în primul rând, de vizibilitate, pentru ca publicul să conștiențizeze importanța muncii noastre și, de ce nu, să o sprijine.
Foto - Florin Ghimiș

#archaeology #excavation #prehistory #science #hardwork #blue

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

12. FRONTIERA ROMANĂ CA SIT UNESCO

A mai venit vorba pe aici, în trecere, despre UNESCO (cu aluzie la siturile istorice protejate). A venit vremea pentru niște detalii.
Protecția UNESCO se acordă unor locuri (este echivalentul românesc pentru „sit”) de relevanță istorică, considerate a fi importante pentru istoria umanității. Este gradul cel mai înalt de protecție care se poate oferi unui perimetru.
În România mai sunt astfel de obiective, precum cetățile dacice din Munții Șureanu (sau „Orăștiei”, dar această denumire geografică este greșită), mănăstirile din Nordul Moldovei, sau cetățile „țărănești” ( a se citi „săsești”) din Transilvania de sud.
În anii 1980 s-a lucrat la definirea unui concept nou, care sună ciudat chiar pentru unii arheologi, anume „situl liniar”. A fost necesar pentru a putea înregistra obiective mai speciale, precum Marele Zid Chinezesc, sau așa-numitul Zid al lui Hadrian (granița dintre Anglia și Scoția în vremea romanilor); motivul este, sper, evident: ele nu pot fi închise într-un „perimetru”, fiind foarte lungi, dar aproape fără grosime. Marele Zid Chinezesc are 21.000 km...
În 1987 ambele ansambluri au intrat în patrimoniul UNESCO. De atunci lucrurile s-au schimbat mult, cel puțin pentru frontierele romane. Între timp a intrat pe aceeași listă și Zidul lui Antoninus, respectiv o frontieră aflată și mai la nord de Zidul lui Hadrian, dar și tot limes-ul german (de la est spre vest: Raetia, Germania superior, Germania inferior).
Interesant este cum a evoluat și terminologia: nu mai vorbim despre „granița britanică” sau „granița germană”, ci despre o singură graniță: Granița Imperiului Roman.
Lucrurile nu s-au oprit aici. În ultimii 15 ani au depus dosarul (numit „Lista Tentativă”) țări precum Austria, Ungaria, Slovacia, iar Serbia, Bulgaria și România vor aplica pentru „Limesul Dunărean”. În fine, cu puțină vreme în urmă a formulat și România o Listă Tentativă pentru Limesul Dacic (deci fosta provincie romană).
Limesul Dacic este, la distanță, obiectivul cel mai mare și mai complex. Dacă granițele din UK au împreună vreo 200 de km lungime, limesul german are și el vreo 550 km, limesul dacic are cca 1500 de km (ilustrez cu harta Comisiei Naționale Limes din România). Credeți că este de bine? Nu tocmai. Avem o graniță de aproape 10 ori mai mare decât frontierele din Marea Britanie, dar de 100 de ori mai puțini arheologi, fonduri... Este ca și cum ai pune unui pitic în spinare o raniță de trei ori cât el...

Sursa informațiilor Limes Transalutanus.

13. BĂNEASA PE LISTA TENTATIVĂ

Am făcut o schiță a localizării principalelor obiective, care sunt în curs de înscriere în Lista Tentativă UNESCO.
Locul se află în lungul DN 65A, la jumătatea distanței între Roșiorii de Vede și Turnu Măgurele, la vest de șosea. La nord se află răscrucea care duce spre Salcia (sediul comunei) și, evident, în satul Băneasa. La vest de obiectiv avem Valea Călmățui – cel mai important reper hidrografic dintre Olt și Vedea. Castrul mare se află chiar pe muchia terasei care dă spre luncă, având protejată natural și o a doua latură, cea de sud, unde se află Rusca Fundaților.
Nu am să intru aici în detalii despre obiectivele enumerate; am să spun doar că perimetrările sunt ceva mai largi decât obiectivul propriu-zis, fiind un marcaj al zonei de protecție, care să includă șanțurile de apărare.
Castrul mic este probabil cea mai veche construcție romană din zonă, cel mai plauzibil de la începutul sec. al II-lea p.Chr., adică din vremea războaielor daco-romane. Deocamdată nu au fost posibile săpături în castru, pentru o datare mai certă, dar avem promisiuni pentru 2024. Tot ce am putut constata, până aici, este că așezarea civilă suprapune castrul mic în câteva puncte, ceea ce ne spune că garnizoana militară de acolo plecase de mult.
Drumul sud-nord a fost făcut, desigur, pentru această primă investiție romană în zonă. Drumul nu mai poate fi identificat (era de ARGILĂ, oricât s-ar mira unii), căzând victimă arăturilor; el ar trebui să treacă, teoretic, fie imediat la est, fie imediat la vest de castrul mic (a doua ipoteză este mai probabilă). În fine, există și posibilitatea ca drumul să treacă prin castru; magnetometria sugerează o singură întrerupere a șanțului de apărare, pe latura nordică (dar întreruperea nu există pe latura de sud). Discuția despre drumul din sec. II este importantă, fiindcă, cel mai probabil, el nu a fost construit în sec. III de la zero, ci a fost doar reparat.
Nici în așezarea civilă nu s-a făcut săpături. Perimetrarea am realizat-o prin cercetări sistematice de suprafață (cu cartarea rezultatelor), în arătura proaspătă, încă din 2015-2017. Așezarea civilă este, cel mai probabil, contemporană cu castrul mare, adică prima jumătate a sec. III.
Din zona nominalizată a intra sub protecție UNESCO se află și marcajul de graniță, aflat imediat la răsărit de actualul Drum Național. Conservarea sa este foarte slabă (poate cea mai rea din tot traseul dintre Dunăre și Vedea), dar este încă vizibil în unele fotografii aeriene. De ce? Paradoxal – fiindcă palisada nu a fost arsă, așa cum putem găsi în zeci de locuri, pe frontieră. Știți, nu? Palisada arsă dă... „cărămizi”, în care plugul se descurcă mai greu (eh..., plugurile comuniste, că cele capitaliste rad totul...).
Valul rămas în urma palisadei (valul este rezultatul efortului de a consolida „gardul”) a rămas mai sus decât locurile din jur. Acest fapt l-a transformat în șoseaua ideală a evului mediu. Numele de „Drumul lui Traian”, deși tehnic vorbind este greșit (nu este de la Traian, este de la Septimius Severus), este cert producție populară, ceea ce este fooooarte interesant. Nu insist – alt subiect...
Ce mai avem în zona nominalizată? Avem Movila Mare (așa figurează pe hărți), de 60 m diametru și 6 m înălțime, una dintre cele mai impozante din județ, dar sigur cea mai mare din zonă. Pe Movila Mare avem cota maximă (103,6 m) dintre Dunăre și Valea Urlui. Nu s-au făcut cercetări prin săpătură, deocamdată (mereu apar alte priorități și avem de împărțit trei paie la patru măgari...), dar ar fi fost imposibil ca romanii să nu fi sesizat avantajul poziției, care controlează peisajul pe zeci de kilometri, în jur. Acolo ar trebui să găsim rămășițele unui post de pază (nu neapărat „turn”, fiindcă nu ar fi fost necesar).
Mai avem Movila Mică, care a intrat oficial în familie în 2023. Cercetările geofizice de anul trecut au arătat lucruri foarte interesante... Nu a fost ce credeam noi (haha), dar ceea ce am găsit reprezintă, oricum, o informație utilă ansamblului. Movila, ca atare, este foarte veche, de pe la începuturile epocii bronzului, adică vreo 5000 de ani... În mantaua movilei funerare romanii au construit cuptoare, deservind așezarea civilă alăturată. Până aici știm un cuptor de pâine și un cuptor de var, din săpătură, dar mai sunt cel puțin alte 7 cuptoare, dispuse la fel, în jurul centrului. De ce acolo? Fiindcă cuptoarele se fac în pantă (este mai ușor..., dar nu mă apuc de demonstrații aici). Avem deci un nucleu de zonă „industrială”. Ar trebui să existe un alt nucleu, al castrului mare...
Ce nu avem pe schiță? Nu avem băile romane, care însă, negreșit, trebuie să fie lângă izvoare, fiindcă fără apă nu există băi... Deocamdată am eșuat în a le identifica, foarte probabil fiindcă sunt îngropate sub mai mulți metri de sol scurs pe pantă.
Și mai lipsește necropola... Undeva, în lungul drumului... (dacă am ști traseul exact...), ori la sud, ori la nord de așezarea civilă.

Sursa informațiilor Limes Transalutanus.

73. Descoperiri arheologice din România - luna August 2023 - VIDEO - Partea VI

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

miercuri, 30 august 2023

Descoperiri arheologice din România - luna August 2023 - VIDEO - Partea VII

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete