Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2024 - VIDEO

1. Oamenii epocii bronzului din zona Sălajului (I)

2. Candelele mănăstirii Bistrița (fragmente din textul definitiv)

„Forma în sine aparține „lămpilor de lut cu picior conic”, a căror origine este din Antichitatea tardivă și cu răspândirea bine documentată în Europa Occidentală, încă din secolele XI-XII . Relativ contemporană, o miniatură din „Omiliile” lui Iacob Kokinobaphos, păstrată la Paris, ne prezintă un șir de candele bizantine cu profil de cești cu fund inelar, atârnate de câte trei fire . Însă realizarea artistică nu îngăduie o recunoaștere a sticlei.
Nu avem semnale de la alte candele descoperite în Moldova. Prezența lor era mărturisită de iconografie și de unele mici descoperiri din Transilvania . Nu avem nici un fel de siguranță în a asocia suporturi obligatorii (inele, lănțișoare) de candele. Însă ignorarea lor în pictura murală moldovenească este manifestă. Poate pentru că erau mai curând auxiliare decorative și iconografia „fecioarelor înțelepte ori nebune”, care le aveau în mâini, nu a fost frecventată. Evangheliștii scriu mereu la lumina sfeșnicelor, nu la aceea a candelelor. Nu au concurat niciodată cădelnițele, dar au intrat cam în același con de lipsă de interes ca și [candela]brele. Deși marcate ca fiind apărute în preajma anului 1400 , exemplarele de candele din sticlă sunt destul de rare în toate ariile geografice românești actuale.
Cele mai multe descoperiri la care ne putem raporta au fost culese în diferite puncte europene din secolele XII-XIII-XV , apoi orizonturi din Budapesta, cu două tipuri personalizate. Indiciile arheologice le plasează în a doua jumătate de veac XV, nu neapărat legate de biserici, ci și pentru iluminat laic . Invocăm o analogie întreagă de la Visegrád (Ungaria), din pastă verzuie, cu formă foarte apropiată, datată în vremurile regelui Matia Corvin . O altă serie de 15 piese, recuperată din mănăstirea Ganagobie (Franța) are de asemenea o formă în care doar contrastul dintre cupă și cioc este mai mic și se datează în secolul al XVI-lea . Oricum, urcarea în timp a modificat gabaritul pieselor. Resturile de ciocuri, fără bile, pot fi confundate facil cu terminațiile inferioare ale unor urinale de utilitate medicală.
Resturile de candele de la mănăstirea Studenica (Serbia), pe lângă faptul că nu au datări sigure (secolele XII-XV?), au particularitatea de a avea borduri cu câte trei urechiușe de atârnate , nu gulere valabile pentru sprijinit pe inele (aproape obligatorii metalice), ca cele din Moldova. La data la care apar la Bistrița, candelele au fost piese legate strict de medii elevate, dar au depășit exclusivitatea celor ecleziastice.
.........................................................
Acest mic subcapitol dedicat unor resturi aparte ale sticlăriei Bistriței, nu ne lasă fără nevoia de a discuta și despre auxiliarele funcționale ale candelelor. Cum deja am sugerat-o în alineatul precedent, toate candelele aveau nevoie de suporturi. Baza era un inel/cerc, la rândul lui racordat la un braț simplu, cu cui de bătut în perete, ori așezat în baterie. Fiind purtătoare de foc deschis, orice tip de suport inflamabil nu era consult. Pentru că lumina lor era destul de limitată și erau mai dificil de mânuit decât alte surse de lumină . Doar așezate în baterii de candelabre ofereau mai mult. Cu atât mai regretabil cu cât nici istoria altor corpuri mobile de iluminat nu este deloc bogată ori compartimentabilă în acord cu utilizările mai noi.
Combustibilul cu care s-a alimentat lumina candelelor vine imediat în succesiunea analizei. Candela a avut mediul ei particular, mediteraneean, care a alimentat-o cu uleiul măslinelor, începând din a doua jumătate a mileniului întâi . Dar în afara ariilor de cultivare a măslinilor, combustia risca să coste mai scump decât suporturile. Nimic nu indică vreun comerț constant și rentabil, la mari distanțe. Alte uleiuri (in, ricin) și combinarea cu sare , par totalmente ascunse. Uleiurile erau utilizate și ca alimente, iar adesea prioritatea hranei le oprea de la alte întrebuințări. Este de la sine înțeles că le puteam închipui cu ceară. Ba mai mult, în mediul nostru geografic ar fi fost cea mai comodă de procurat și mai ieftină decât oricare ulei. Ea apare adesea pomenită prin acte scrise, sugerând manevrarea unor cantități mari, care s-au împărțit însă majoritar în lumânări. Cu seul, mai ales de vită și oaie, poate și unt, pe ultimul loc, cel de porc, cu care se umpleau opaițele, nu par să fi fost utilate. Cel din urmă mai avea și neajunsul de a fi urât mirositor la adere; cu atât mai vârtos cu cât în el ar mai fi rămas și bucățele de carte arsă.
La cele descrise se alătură precaritatea instrumentelor de producere a focului însuși (amnare, cremene, iască, fitile din bumbac, plutitoare pentru protejarea pereților de flacără). Ne aflăm însă, din nou, în negura folosirii unor materiale din Moldova medievală. Am pătruns într-un subdomeniu de cercetare istorică, cu oarecare ecouri și în România (lychnologia), fără să fie acreditată constant sub acest nume.”

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

3. Arheologia experimentală diseminată la Cucuteni

În data de 20 iulie s-a desfășurat workshopul intitulat „București-Târgoviște-Iași: Dialoguri Experimentale” la Baza de Cercetare Arheologică „Acad. Mircea Petrescu-Dîmbovița” a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, din satul Băiceni, com. Cucuteni, jud. Iași, care a cuprins o sesiune de comunicări, experimente arheologice și aplicații de teren.
Anul acesta, manifestarea a fost dedicată Arheologiei Experimentale, una dintre cele mai spectaculoase și active metode de cercetare arheologică. După cum sugerează și titlul, au susținut comunicări profesori, cercetători, doctoranzi, masteranzi și studenți din trei centre universitare recunoscute pentru cercetarea arheologică de înalt nivel științific.
Muzeul Municipiului București a fost reprezentat de către Theodor Ignat și Vasile Opriș, care au prezentat și discutat rezultatele obținute din testele experimentale pe ceramică eneolitică Boian-Gumelnița realizate în ultimii 12 ani pe situl de la Sultana-Malu Roșu din jud. Călărași, unde muzeul nostru participă anual la cercetările de aici cu caracter multidisciplinar.
Mulțumim colegilor de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași pentru invitație și organizarea evenimentului, având planificat ca anul viitor să continuăm seria de întâlniri printr-un eveniment similar la București.

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

4. Cum a distrus ploaia vestigii arheologice – ziduri romane de sec. III, cu tot cu fundație, care era, în cea mai mare parte, în pământ?

5. Ce este arheologia? Cu ce se ocupă arheologii? Acestea au fost întrebările la care copiii din comuna Bocșa au aflat răspunsurile în cadrul unui parteneriat cu Parohia Ortodoxă Bocșa, derulat vineri, 19 iulie 2024.

„Nu a fost doar o simplă prezentare! Am mers și în teren la situl arheologic Bocșa-Biserică, unde copiii au avut ocazia să participe la un diagnostic arheologic de mică anvergură, în ciuda caniculei. Cei mari, inclusiv părintele paroh Stelian Gorgan, au săpat efectiv, în timp ce cei mici au recuperat cu grijă și atenție fragmente ceramice din pământ. Fetele i-au încurajat pe toți de pe margine” – dr. Horea Pop, arheolog.

Situl de la Bocșa-Biserică, cunoscut încă din anii '90, a fost confirmat ca loc al unei așezări dacice din epoca romană, suprapusă de locuiri succesive medievale și premoderne. Până acum, acest sit nu a fost explorat de arheologi, iar această activitate a adus la lumină istoria fascinantă a locului.
Mulțumim Bibliotecii din localitate pentru găzduire și studenților Bianca Clipici, Daina Pop și Raul Chețe pentru participarea activă.

#Arheologie #Bocșa #Sălaj #MuzeuZalău #ParohiaBocșa #IstorieVie #Educație #Comunitate #DescopeririArheologice

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.

6. Ulcica și fundița pandurului

La detecție pe un deal, într-o pădure, lângă o culme : un semnal. A ieșit o monedă de argint mai întâi, am verificat groapa și mai erau. Am continuat să săp și tot ieșeau monede, păreau a fi de bronz, și fragmente de ceramică. Atunci mi-am dat seama ce găsisem defapt. Am adunat tot și la o ultima verificare a pământului extras am găsit un fâșic de cânepă, fusese scos la prima lopată cu prima moneda, nu am încercat să-l deschid, l am luat și am plecat acasă. A fost cea mai scurtă zi a mea la detecție.

Acasă am pus la curățat totul și atunci am observat ca nu era nimic de bronz , totul era de argint. Niște mamuți de monede, între 26 și 32 de grame fiecare. Apoi am luat fâșicul. Aveam o bănuială ce ar putea fi înăuntru: ce ar avea tratament preferențial într-o ulcică cu arginți? Era legat cu o ață tot de cânepă, avea și fundița și fundița s a desfăcut, firul ce pare așa de fragil a rămas întreg după ce a stat peste doua veacuri în pământ ăsta a fost cel fascinant moment din întreagă aventură. Înăuntru, așa cum bănuiam, erau 5 bănuți de aur.
62 de monede au fost, cele mai recente din 1821 :un taler și un ducat (ducatul bătut în Alba Iulia mai mult ca sigur cu aur din Apuseni) de aici am scos și titlul: Gorj , 1821.........
În definitiv e important ce vreau eu să cred decât orice alte argumente dacă ar fi.
Totul, inclusiv și interpretarea mea istorică cu panduri, predat astăzi la DJC Gorj.

Sursa informațiilor Mihai Radu Dragan.

7. O piesă excepțională, adică o reprezentare foarte realistă a unui picior uman, provenită de la o statuetă de mari dimensiuni, a apărut astăzi în săpătura noastră din situl eneolitic de la Topolița.

Gabriel și Cristi au fost fericiții descoperitori, dar și restul echipei a colectat statuete de acum 6500 de ani.
Ziua a fost faină, cu energie bună, datorită sprijinului oferit cu generozitate de OMA VISION. Mulțumirile noastre!

#archaeology #Prehistory #art #fabulos #Neamț

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

8. Echipa Asociație Culturale "Vasile Pârvan" anunță cu bucurie deschiderea celei de a doua sesiuni privind cercetările arheologice din localitatea Gherdana (Tătărăști, Bacău).

Acțiunea va avea loc în perioada 29 iulie-4 august 2024 și este coordonată de către dl lector univ. dr. Sorin Ignătescu, prodecanul Facultății de Istorie și Geografie din cadrul Universității "Ștefan cel Mare" din Suceava.

În această etapă, atenția va fi îndreptată către șanțul de apărare ce înconjoară o așezare preistorică cercetată anul trecut.

............................

PS: 𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐞𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐮𝐬𝐭̦𝐢𝐧𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐫𝐞𝐭 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐞𝐜𝐡𝐢𝐩𝐞𝐢, 𝐩𝐮𝐧𝐞𝐦 𝐥𝐚 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̦𝐢𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐨𝐮𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐚𝐥𝐞 𝐀𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐭̦𝐢𝐞𝐢:

𝐑𝐎𝐍: 𝐑𝐎𝟏𝟖𝐁𝐓𝐑𝐋𝐑𝐎𝐍𝐂𝐑𝐓𝟎𝟑𝟕𝟗𝟔𝟕𝟏𝟑𝟎𝟏
𝐄𝐔𝐑𝐎: 𝐑𝐎𝟔𝟓𝐁𝐓𝐑𝐋𝐄𝐔𝐑𝐂𝐑𝐓𝟎𝟑𝟕𝟗𝟔𝟕𝟏𝟑𝟎𝟏

Vă mulțumim!

Sursa informațiilor Asociaţia Culturală "Vasile Pârvan".

9. „Tainele de sub pământ”, episodul al IV-lea Continuăm campania media pe care Muzeul Județean Buzău a derulat-o, în ultimii ani, cu scopul de a familiariza publicul cu aspectele mai puțin cunoscute ale activităților muzeale ce au loc la Buzău. Urmărind miniseria „Tainele de sub pământ” veți avea prilejul să descoperiți lucruri interesante, unele dintre ele inedite, despre cercetarea arheologică și despre o parte dintre siturile arheologice buzoiene.În acest episod vă aducem în atenție situl arheologic Târcov - Piatra cu lilieci, din localitatea Pârscov.Prezintă dr. Daniel Costache, managerul Muzeului Județean Buzău, și dr. Sebastian Matei, șef secție Arheologie, în cadrul Muzeului Județean Buzău. - VIDEO

10. A brand new inscription freshly out of the oven! Definitely the small find of the month (so far). The not so frequent discovery (at least when it comes to our fort in Călugăreni/Mikháza) was made by @zsoltarh.biro

#archaeology #romanheritage #inscription #smallfinds #calugareniarchaeologicalpark #adayinthelife #archaeologylife

Sursa informațiilor Centrul de Cercetare a Limesului Roman MJM / Római Limeskutató Központ MMM.

11. Ne apropiem de sfârşitul celei de a doua săptămâni.

Anul acesta săpăm în castrul mic, ceea ce este o premieră absolută (nu a mai săpat nimeni acolo).
Am proiectat o secţiune lungă de 50 de m., care traversează colţul de NE. La acest moment avem în cercetare de la metrul 10 la metrul 30, măsurând de la NV spre SE. De mâine intrăm în cei 20 de metri la interiorul castrului. Cei 10 m de la NV au fost proiectaţi din motive pur tehnice (care nu vor fi detaliate aici).
Primele impresii? Foarte puţin material. Explicaţii ar putea exista mai multe, dar una este simplă pentru toată lumea: a fost folosit o perioadă scurtă.
Am identificat poziţia şaanţului de apărare, ca şi poziţia palisadei ('gardul' care transformă o incintă într-o 'fortificaţie').

Sursa informațiilor Limes Transalutanus.

118. Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2024 - VIDEO - Partea IV

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

LINK EXCHANGE

joi, 8 august 2024

Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2024 - VIDEO - Partea V

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu