Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie - Octombrie 2022

duminică, 9 octombrie 2022

Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie - Octombrie 2022 - VIDEO Partea III

1. Descoperire deosebită a arheologilor Muzeului Județean Ialomița pe șantierul arheologic Piscul Crăsani, aflat pe arealul comunei Balaciu

În cadrul campaniei de cercetare arheologică sistematică din această toamnă, lucrările din acest sit au scos la suprafață 𝒖𝒏 𝒗𝒂̂𝒓𝒇 𝒅𝒆 𝒍𝒂𝒏𝒄𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒇𝒊𝒆𝒓 cu o vechime de peste 2.000 de ani, atribuit comunităților geto-dace din această zonă.
Situl de la Piscul Crăsani este unul dintre primele cercetate sistematic la noi în țară. Săpăturile arheologice au relevat faptul că zona a fost locuită încă din perioada neolitică (cultura Boian), însă locuirea cea mai intensă a fost în cea de- a doua epocă a fierului, când aici s-a dezvoltat o importantă așezare getică.
În ceea ce privește vârful de lance descoperit recent, arheologii au specificat că „vârful, realizat din fier, se află într-o stare de conservare foarte bună. Astfel de artefacte sunt foarte rar descoperite în așezări, cel mai adesea regăsindu-se în necropole, în cadrul inventarului funerar.
Campania arheologică din această toamnă de la Piscul Crăsani reunește un colectiv de arheologi din cadrul mai multor instituții - Muzeul Județean Ialomița, Muzeul „Dunării de Jos” Călărași și Institutul de Arheologie ,,Vasile Pârvan” București - obiectivele principale ale acesteia constând în studierea evoluției locuirii getice din exteriorul zonei fortificate, precum și a sistemului defensiv.”
Managerul Muzeului Județean Ialomița, dr. Florin Vlad, arată că „astfel de descoperiri nu fac altceva decât să readucă o data în plus în memoria colectivă pagini fascinante din istoria acestor meleaguri, rolul nostru, al instituțiilor muzeale, fiind acela de a prezerva pentru generațiile viitoare astfel de artefacte care ne vorbesc despre cei care au locuit în această Câmpie a Soarelui cu milenii în urmă. În același timp, este și un exemplu care confirmă încrederea de care se bucură tinerii arheologi, în continua lor muncă de perfecționare.”
Șantierul arheologic Piscul Crăsani va rămâne deschis cercetărilor de specialitate în această toamnă până la sfârșitul lunii octombrie.

Sursa informațiilor Muzeul Județean Ialomița.

2. CERCETĂRI ÎN SITUL DE LA ALBEȘTI-CETĂȚUIE, JUD. VASLUI. CAMPANIA 2022

Fortificația de la Albești este cunoscută în literatura de specialitate mai veche cu numele de Cetățuia Vladnic și este situată în județul Vaslui, în zona de sud a Podișului Moldovei, în regiunea colinară a Dealurilor Fălciului. Ea a fost cunoscută încă din secolul al XIX-lea, fiind menționată în Chestionarul arheologic al lui Alexandru Odobescu. În afara unui mic sondaj efectuat de către arheologul Ruxandra Alaiba, în anii 1980, nu s-au mai efectuat alte cercetări.
Apărată de un sistem defensiv, constând dintr-un val de apărare de mari dimensiuni, cu șanț, cetatea prezintă o suprafață de circa 0,80 hectare.
Cercetările arheologice în acest sit au debutat în anul 2021. Colectivul a fost format din dr. Alexandru Berzovan (Institutul de Arheologie din Iași) – responsabil științific – secondat de colegii de la Muzeul Județean „Vasile Pârvan” din Bârlad, drd. Mircea Oancă și dr. Mircea Mamalaucă. Au participat, de asemenea, studenți de la Universitatea de Vest din Timișoara și de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, câțiva voluntari și patru muncitori puși la dispoziție de către Primăria Albești.
S-au deschis trei unități de cercetare și s-au efectuat două sondaje de verificare. Scopul primei campanii a fost de a verifica stratigrafia generală a obiectivului, iar rezultatele nu au dezamăgit. Cu această ocazie, au fost surprinse resturile incendiate ale unei locuințe de mari dimensiuni, datată pe baza materialului recuperat între secolele IV-III î.Hr.
Campania din anul acesta a durat trei săptămâni (22 august-10 septembrie 2022) și s-a încheiat pe 10 septembrie, fiind coordonată de același colectiv la care s-au mai adăugat doi membri, dr. Aurora Pețan (Fundația Dacica) și drd. Adrian Gâlea, un tânăr promițător, proaspăt angajat la Muzeul din Bârlad. Campania a avut obiective ambițioase, scopul fiind cercetarea impresionantului sistem defensiv.
Cu această ocazie, a fost documentat valul de pământ cu palisadă și șanțul de apărare aferent. Au mai fost surprinse urmele unei locuințe de suprafață incendiate și resturile unei alte structuri adosate pantei interioare a valului în care au fost găsite numeroase fragmente de vase ceramice din secolele IV-III î.Hr.
Valul de pământ, bine conservat, prezenta o înălțime de circa 3 metri, pe coronamentul său fiind instalată o palisadă susținută de stâlpi masivi de lemn. Vârful acestora a fost ars în foc pentru a preveni putrezirea. Din parii de lemn au fost extrase probe pentru analize. Departe de a fi o simplă grămadă de pământ rezultată ca urmare a săpării șanțului, valul prezintă o structură foarte complexă. Fără riscul de a exagera, am putea spune că majoritatea constructorilor din cea de-a II-a Epocă a Fierului cunoșteau, la nivel empiric, o bună parte din normativele tehnice actuale ce sunt utilizate în proiectarea unor baraje, ramblee sau diguri, ca de altfel și proprietățile diferitelor tipuri de soluri… Astfel, inițial, a fost săpată o groapă de fundare, cu o adâncime de cca. 1,5 metri, secondată, la exterior și la interior, de două nuclee de stabilizare din straturi de pământ puternic compactate peste care a fost ridicat valul propriu-zis.
Cercetarea sistemului defensiv al unei cetăți din a doua epocă a fierului implică un efort consistent și o solidă bază materială.
La exterior, spre șanț, tot pentru a preveni alunecarea a mai fost realizat încă un nucleu interior din straturi alternative de sol bătucite și foarte puternic compactate. Astfel, a rezultat o structură fermă care, beneficiind și de avantajul situării într-o pădure, fapt ce a limitat semnificativ eroziunea, și-a păstrat, până astăzi, aspectul monumental, atingând o înălțime totală de circa 3 metri și o lățime, la bază, în jur de 14 metri. „Șanțul de apărare, masiv, prezintă, la rândul său, o deschidere de circa 12 metri și o adâncime de aproape 4 metri. Dacă la aceste valori adăugăm înălțimea estimată a palisadei – 3 metri – ajungem la o înălțime totală a obstacolului de 10 metri. Cetatea a reprezentat un obiectiv redutabil din punct de vedere militar, destul de greu de cucerit cu tehnologia acelor vremuri. Cu toate acestea, ea nu a fost inexpugnabilă. Urmele de incendiere descoperite ne dovedesc că, în cele din urmă, și această fortificație a sfârșit trecută prin foc și sabie după o perioadă destul de scurtă de funcționare”, mai scoate în evidență dr. arheolog Alexandru Berzovan.
La încheierea cercetărilor, materialele arheologice au fost depuse la Muzeul Județean „Vasile Pârvan” din Bârlad, rezultatele științifice urmând să fie prezentate pe larg în următoarea perioadă.
Cercetarea nu ar fi fost posibilă fără finanțarea primită din partea lui Marius Urbaniak, director al „Wenmoon Studios” din Irlanda, ce lucrează la realizarea jocului video „Age of Zalmoxis”.
Cei interesați în a afla mai multe despre „Age of Zalmoxis” pot vizita https://ageofzalmoxis.comsau https://linktr.ee/ageofzalmoxis.

Sursa informațiilor Mircea Oancã.

3. Diplomă militară romană

Vă salut! Ziua de ieri începea promițător. După o oră de detecție dau de o fibulă. Super zic, stai să vezi numa'....Seara pe la 6 bosumflat fiind mai dau de un nasture foarte interesant. Hai că nu-i rău. Plec acasă semimulțumit și-mi zic ca numa' mâine nu-i poimâine. Azi schimb poziția și dau de plăcuță asta de bronz.(mi-a sunat a fier sincer). Fiind și zonă de conflict zic că-i vreo tablă de la soldați, cine știe...Dar după ce dau pământul cu mâna puțin și văd înscrisurile zic "hopa să fie ce sper eu să fie?" Acuma puțin ajutor și din partea voastră aș aprecia să nu mă hazardez inutil. Totuși e veche , se sfărâmă, nu înțeleg mai nimic ce scrie. Are înscrisuri pe ambele părți. Și se pot distinge 2 găuri de prindere, cred. Mai sunt cele 4 fragmente ce pot fi margini. Se poate observa că nu am intervenit decât în partea superioară a tăbliței cu puțină apă și o periuță de dinți moale pt. a putea distinge ceva ceva. Restul rămâne pentru restauratori dacă va fi cazul bineînțeles!

Sursa informațiilor Narcis-George Cartis.

4. Expoziţie cu obiectele descoperite pe Şantierul Centurii Ocolitoare a municipiului Bacău

5. Așezarea dacică de la Crivina-Leopoldsberg (com. Nădrag, județul Timiș)

Reveniți după o pauză de un an la poalele Munților Poiana Ruscă, arheologii Muzeului Național al Banatului au continuat cercetările în așezarea dacică de la Crivina-Leopoldsberg (com. Nădrag, județul Timiș).
După o vară secetoasă, luna septembrie a părut că se încăpățânează să recupereze ploile pierdute, astfel că vremea nu a fost foarte prielnică cercetării din teren. Umezeala din pădure le-a prilejuit colegilor noștri întâlnirea cu natura sub o altă formă, ale cărei frânturi de sălbăticie sunt greu de găsit într-o junglă urbană. Astfel, pășind cu grijă pentru a nu deranja vreo salamandră leneșă sau pentru a nu strivi vreun boboc de brândușă, arheologii MNAB au scos la lumină resturile unei clădiri distruse de un puternic incendiu, petrecut cel mai probabil, la sfârșitul ultimului secol dinaintea erei noastre.
Prinse între dărâmăturile antice, numeroase vase ceramice stau mărturie naturii domestice ale acestei clădiri. Multe dintre ele vor avea nevoie de mâna îndemânatică a restauratorilor pentru a putea fi readuse la forma lor inițială. Altele, mai norocoase, par ca și când ar putea fi folosite și astăzi. Pe lângă acestea, câteva fragmente de bijuterii din sticlă stau mărturie asupra bogăției de culori existente în portul zilnic dacilor de pe aceste meleaguri.
Pentru a duce la bun sfârșit demersul din acest an, specialiștii MNaB au beneficiat de ajutorul mai tinerilor doctoranzi ai Institutului de Arheologie și Istoria Artei din Cluj și masteranzi ai Universității de Vest din Timișoara. Totodată, echipa a beneficiat și de ajutorul comunității locale din satul Jdioara, reprezentată îndeosebi de domnii Sebastian Weiss și Petru Eugen Bănățean Dunea cărora le mulțumim cu acest prilej.
Foto&Text: dr. Andrei Georgescu
#mnab

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

6. Descoperire spectaculoasă în Timiș! Arheologii Muzeului Banatului au găsit rămășițele unei clădiri arse într-un incendiu la sfârșitul ultimului secol dinaintea erei noastre

7. Povestea inscripțiilor palmyriene din Banat, care au stârnit interesul americanilor. Un cercetător a venit deja la Tibiscum de două ori

8. Primele săpături arheologice în Peștera „Gaura din Cetățeaua de la Vima Mică” (jud. Maramureș)

În perioada 23-30 septembrie 2022, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie, instituție publică de cultură care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Maramureș, în colaborare cu Clubul de Speologie Montana din Baia Mare și Facultatea de Biologie și Geologie (Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca), a început săpăturile arheologice în peștera „Gaura din Cetățeaua de la Vima Mică” din localitatea Sălnița, com. Vima Mică, jud. Maramureș. Primele cercetări arheologice în zonă, constând din cercetări de suprafață, au fost întreprinse de arheologul clujean István Ferenczi, la finalul anilor ´60 ai secolului trecut, urmate apoi, în cursul anului 2013 de o parte din membrii Clubului de Speologie Montană Baia Mare (Ioan Pop, Viorel Coroianu, Leon Lazăr, Traian Minghiraș și Alexandru Mureșan), împreună cu arheologul Carol Kacsó și Zamfir Şomcutean (conservator la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș). Primele materiale arheologice la Sălnița „Custura Cetățelei” au fost identificate în anul 2018 cu ocazia unei cercetări de teren efectuate de către dr. Marius Ardeleanu (MJIA). Artefactele identificate la suprafață, pe pantele nord-estică, estică și sud-vestică a Custurii constau în fragmente ceramice din epoca târzie a bronzului (a doua jumătate a mileniului II î.Chr.), respectiv perioadei medievale (secolele XIII-XIV d.Chr.).
Pornind de la informațiile menționate mai sus, muzeul băimărean a întreprins, în perioada 2019-2020, cercetări arheologice intruzive (săpături arheologice) pe dealul „Custura Cetățelei”. Prezența pe „Custura Cetățelei” a unor vestigii aparținând culturii Coțofeni a determinat colectivul șantierului arheologic să-și îndrepte atenția către peșterile din vecinătatea acesteia, cunoscut fiind faptul că aceste comunități obișnuiau să folosească peșterile pentru locuire sau adăpost. Prima peșteră cercetată a fost Peștera „Șura Dracului”, campanii de cercetare având loc în anii 2021-2022. Bunurile culturale mobile descoperite până acum pe dealul „Custura Cetățelei” și în Peștera „Șura Dracului” aparțin eneoliticului final/epoca timpurie a bronzului (cultura Coțofeni, 3.500-2.500 a.Chr.), epocii târzii a bronzului (cultura Suciu de Sus, a doua jumătate a mileniului II a.Chr.) și perioadei medievale (sec. XIII-XIV p.Chr.).
Cercetările din anul 2022 au confirmat faptul că, chiar dacă pentru o scurtă perioadă de timp, peștera „Gaura din Cetățeaua de la Vima Mică” a fost locuită și în preistorie, fragmentele ceramice descoperite aici confirmă acest fapt. De asemenea, au fost descoperite și numeroase fragmente ceramice aparținând evului mediu târziu, oase de animale, câteva monede și fragmente ceramice moderne. Demn de menționat este faptul că Peștera „Gaura din Cetățeaua de la Vima Mică” de la Sălnița este a doua peșteră din județul Maramureș în care au fost evidențiate urme de locuire preistorice.
Finanțarea săpăturilor arheologice a fost asigurată din bugetul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, acestea fiind coordonate de dr. Marius Ardeleanu. Din echipa de cercetare au făcut parte: Dragoș Conțiu (cercetător independent) și dr. Tudor Tămaș (împreună cu studenții Codruța Vălea și Eusebiu Székely - Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Biologie și Geologie). Cercetările arheologice în peșteră nu se puteau realiza fără ajutorul Clubului de Speologie Montana din Baia Mare: Tomi Pandi, Alexandru Mureșan, Traian Minghiraș, Mihai Moisei, Claudiu Grad, Roxana Pașcan și Mihai Tămaș. Membrii clubului au amenajat o cale de acces în peșteră, au asigurat materialele și echipamentele necesare pentru parcurgerea traseului până la peșteră și a lucrărilor în peșteră și au oferit consultanță și asistență pe toată durata cercetărilor arheologice, cercetări care, datorită poziționării peșterii, au avut un grad mare de dificultate. Mulțumim gazdelor noastre din Sălnița pentru posibilitatea organizării bazei arheologice pe terenul din gospodăria acestora: familia Bodea Ioan și Semida, precum şi inegalabilei amfitrioane Mara Mariţa (cunoscută ca tanti Marița).
Având în vedere importanţa acestor descoperiri pentru istoria Maramureșului, echipa de cercetare de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș intenţionează să continue cercetările arheologice la Sălniţa, atât la „Custura Cetăţelei”, cât și în Peștera „Gaura din Cetățeaua de la Vima Mică”, pentru culegerea și documentarea de informaţii privind condiţiile şi modul de locuire în zona râului Lăpuş în diverse epoci istorice.

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

37. Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie - Octombrie 2022 - VIDEO Partea II

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 9 octombrie 2022

Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie - Octombrie 2022 - VIDEO Partea III

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete