Sticla a fost folosită încă din mileniul al III-lea a. Chr., primele descoperiri provenind din Egipt, dar producția de masă se dezvoltă începând cu secolul al XV-lea a. Chr. în Mesopotamia și Egipt. Printre primele tehnici utilizate este cea a modelării pe un nucleu tare, ceramic, care se spărgea după răcirea sticlei și rezultând astfel produsul finit. Prima atestare a comerțului cu sticlă în stare brută provine din descoperirea unei epave în largul Turciei meridionale și datată în secolul al XIV-lea a. Chr. Vasele finite erau, în general, de mici dimensiuni, destinate pentru păstrarea parfumurilor și a esențelor, precum cele două recipiente din colecția „“Maria și dr. George Severeanu””, un alabastron și un aryballos Vase modelate pe miez au fost atestate și la Tomis, printre care se numără un exemplar de alabastron similar celui din colecția Severeanu, datat în perioada secolelor VI-IV a. Chr. Deși vasele sunt produse și decorate prin tehnica egipteană, tipul acestora arată o puternică influență greacă. În epoca clasică și elenistică, în bazinul Mării Negre se comercializau preponderent vase realizate pe nucleu de nisip, de tip alabastra, amphoriskoi și oinochoai, din centrele pontice sau sosite din centre Egeene și Mediteraneene. Din secolul al II-lea a. Chr. s-a păstrat un text al poetului Mesomendes din Creta în care descrie prelucrarea sticlei: Muncitorul a tăiat sticla și a adus-o. Pune bulgărele în foc, ca și cum ar fi o bucată de fier; sticla, precum ceara, începe să se topească în flăcările devoratoare, în luciri de roșu; oamenii se minunau privind șirul curgând din foc și pe artizan tremurând să nu îi cadă și să se spargă; apoi a pus bulgărele pe marginea celor două lame.
Vase modelate pe nucleu au fost atestate și la Tomis, printre care se numără un exemplar de alabastron similar celui din colecția Severeanu datat în perioada secolelor VI-I a. Chr. În colecția Muzeului de Artă al Universității Princeton se află un alt exemplar foarte asemănător cu cel din colecția Severeanu, considerat o producție est-mediteraneană din perioada secolelor I a. Chr. – I p. Chr.
Aceste mici recipiente colorate conțineau parfumuri sau unguente parfumate. De la autorul antic Plinius aflăm că în epoca romană se credea că parfumul ar fi fost inventat de către persani (NH. 13. 1-3). În epoca romană comețul cu produse cometice cunoaște o adevărată explozie, ajungând în toate zonele imperiului și nu numai. Unguentele parfumate erau produse și exportate din diferite locuri, din Sidon sau Egipt, terrarum omnium adcommodatissima unguentis, în general din provinciile orientale.
Sursa informațiilor Muzeul George Severeanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu