Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Februarie 2024 - VIDEO

1. Pipe din ceramică descoperite în timpul săpăturilor arheologice preventive de lângă Biserica Medievală din Caransebeș.

https://www.muzeul-caransebes.ro/pipe-din-ceramica.../...

Sursa informațiilor Muzeul Caransebes.

2. În perioada medievală și premodernă, localitățile urbane aveau sisteme mai simple sau mai complexe de aducțiune a apei.

În săpăturile arheologice din Târgu Neamț am identificat mai multe segmente ale unor rețele pentru apa potabilă, care era adusă în zona centrală a orașului de la izvoare aflate pe versanții montani din vecinătate.
Rețelele de aducțiune erau constituite din tuburi ceramice, numite olane, fixate cu mortar pe bază de var și nisip și protejate cu lespezi de piatră.

#archaeology #pipes #water #urbanism #Neamț

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

3. Monument funerar din secolul IV dH descoperit pe strada Avram Iancu din Tulcea în timpul unor lucrări edilitare. Este primul de acest fel descoperit în municipiu

4. Am publicat fragmentele de „cești” din stânga, dovedind înrudirea și migrația formelor din ceramică.

Postarea indică alt aspect: sticlăria de la Bistrița este venețiană și s-a produs la Murano. Analogia din dreapta provine din centre sârbești, unde identificarea s-a operat ca atare. Evident, avem o altă problemă: cum a ajuns sticla de Murano la Bistrița. Cel mai puțin probabil prin Ungaria care, în deceniile domniei lui Sigismund de Luxemburg, se afla în conflict deschis cu Veneția (inclusiv prin blocade comerciale)

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

5. Exista oare o ierarhizare a atributelor divinităților preistorice în funcție de modul cum au fost ele modelate?

Sub raport dimensional, reprezentările antropomorfe mai mari înglobau funcții religioase mai importante decât cele de dimensiuni foarte mici? Sau era doar viziunea strictă a celui care le modela?
Cert este faptul că toate comunitățile preistorice își guvernau existența în strânsă legătură cu diferite forme de credință.
În imaginea atașată sunt două statuete antropomorfe, feminine, descoperite în așezările cucuteniene de la Târpești și Răucești, din județul Neamț.
Patrimoniul arheologic poate fi un bun ambasador cultural pentru județul Neamț.

#archaeology #art #religion #humanrepresentation #anthropomorphic #heritage #culture

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

6. Monument funerar din secolul al IV-lea, descoperit întâmplător în timpul unor lucrări, la Tulcea

7. Valoarea unui arheolog, istoric, cercetător este confirmată și de legăturile profesionale pe care le are.

Am avut onoarea să primesc de curând un fond documentar personal, pentru muzeul în care lucrez.
M-am bucurat să găsesc în acest fond documentar corespondență dintre doi cercetători remarcabili: prof. Dr. Virgil Mihailescu-Bîrliba (Iași) și prof. Dr. John Nandris (Londra).
Am avut onoarea să-i cunosc pe amândoi și să îi am oaspeți.
Cele două scrisori atașate sunt din anul 1969, iar unul din subiectele importante era legat de apariția primului număr al revistei Memoria Antiquitatis, la care prof. Nandriș a și contribuit.
PS. În 1969 în Anglia datările radiocarbon erau ceva firesc. Au început să se facă și la noi după patru decenii...

#archaeology #historyofarchaeology #science #museum

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

8.Noi descoperiri arheologice în Târgoviște

În perioada 5-9 februarie a.c., arheologii Complexului Național Muzeal "Curtea Domnească" Târgoviște au efectuat cercetări arheologice preventive în incinta Școlii Gimnaziale "Vasile Cîrlova". Dintre numeroasele descoperiri ce ilustrează cultura materială medievală urbană târgovișteană se remarcă și acest fragment de cahlă, al cărei decor este reprezentat de un personaj masculin, impunător prin postură și vestimentație. Cahla se datează, în raport cu celelalte descoperiri din complexul de care aparține, la începutul sec. al XVII-lea.

Sursa informațiilor Arheologie medievală în Târgoviște.

9. „Relicva”

Cap de stâlp cu porniri de arc frânt (40 x 34 cm), descoperit pe restul de paviment din colțul de sud-vest al S XXXII/2020, - 1 m. Ceea ce îl particularizează cel mai mult este prezența, pe una dintre suprafețele sale, a unor tăieturi prelungi, lăsate indubitabil de lame din fier. Încă un indiciu sosește: fața cu zgârieturi a fost la vedere. Dar, cel mai sigur, nu se găsea în biserică, ci undeva într-o altă construcție „anexă”, dar cu investiții de lucrări sculptate.
Interpretarea acestei relicve se integrează în familia numeroasă a altor pietre, care au urme identice. Pot fi, cel mai des, lame de cuțite ori de instrumente de scris (stilusuri). Discutată pentru Transilvania, ea a conținut la publicare și o listă cu relicve din Moldova (Arbore, Borzești, Pătrăuți și Piatra Neamț) (A. A. Rusu, Castelul și spada, p. 783). Practica nu aparține vreunui cult, catolic ori ortodox, ci a fost generalizată, la toți creștinii. Cum am constatat, nici în istoriografia străină nu s-au formulat concluzii definitive. Cu toate că extensiunea fenomenului este de-a dreptul remarcabilă (Th. Hänseroth, K. Mauersberger, Spekulative Betrachtungen über die Entwicklung des technischen Wissens im Mittelalter, mit besonderer Berücksichtigung von Heben und Versetzen von Lasten, în vol. Europäische Technik im Mittelalter - 800 bis 1400 - Tradition und Innovation. Hrg. Utta Lindgren, Berlin, 1998, p. 87-93), nimic nu pare a se lega de teologie ori de practicarea dizidentă a vreunei practici liturgice ori vrăjitorești. Au fost definite neutru drept „caneluri de șlefuire” (C. J. H. Viellinger, Werzrillen an mittelalterlichen Bauten. Ein Beitrag zur Deutschen Volkskunde, în Blätter für pfälzische Kirchengeschichte und religiöse Volkskunde, 26, 1959, p. 36-40; F. Hoffmann, Schleifrillen und napfförmige Vertifungen an Kirchen und Profanbauten, în Einbecker Jahrbuch, 34, 1983). S-a mers până la sugestia fabuloasă de „urme ale ghearelor diavolului” care tindea să distrugă biserica. Pe lângă faptul că s-a coborât serios cronologia lor, până la finele secolului XIII, s-a sugerat în lista de explicații că ar putea fi legate de folosirea unor mașini/unelte de construcție. Nu ne aliniem acestei opinii. În schimb, este foarte ispititoare ideea „împrumutului de sacralitate”, prin extragerea unei mici cantități de praf de piatră.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

10. Cercetări arheologice în satul medieval de la Cernica

Gh. Cantaczino (stânga) și C. Fedorovici

Mormânt (sursa foto: Arhivele Naționale)

Cuptor medieval (sursa foto: Arhivele Naționale)

Imagini din timpul cercetărilor (sursa foto: Arhivele Naționale)

Pronaosul bisericii medievale (sursa foto: Arhivele Naționale)

Planul unor bordeie medievale (prelucrat de C.M. Vintilă)

Între anii 1960 și 1975 Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, în colaborare cu Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti (1965-1971), a efectuat cercetări arheologice în zona satului Căldăraru (comuna Cernica), în partea de Sud-Est a teritoriului Bucureştilor.
Profesorul dr. docent Gheorghe Cantacuzino (1900–1977) este cel care a condus șantierul arheologic de la Mănăstirea Iezăru, ctitorie a jupânesei Chiajna, soția marelui vornic Cernica, ctitor al Mănăstirii ce-i poartă numele, Cernica. Durata medie a unei campanii într-un an era de cca. 3-4 luni, în toată această perioadă fiind deschise şi săpate peste 107 şanţuri (secțiuni).
Situl de la Cernica, devenit celebru în lumea științifică prin necropola neolitică identificată, a avut și alte numeroase descoperiri mai puțin cunoscute. Este vorba de descoperirea urmelor de locuire din mai multe perioade istorice, începând din paleolitic şi mergând până la sfârşitul epocii medievale: rare urme ale culturii aurignaciene din paleoliticul superior; două aşezări neo-eneolitice, una Dudeşti şi alta Boian; urme rare de locuire ale culturii Glina III şi foarte numeroase ale culturii Tei din Epoca Bronzului; vestigii reduse de locuire getică din perioada La Tène; vremelnice urme de locuire din sec. VI p.Ch.; numeroase ruine ale unui sat şi aşezământ din epoca medievală.
Marele complex medieval, descoperit la Cernica, se compune dintr-o aşezare sătească cuprinzând un număr important de complexe de locuit: bordeie, semi-bordeie, locuinţe de suprafață; vetre şi cuptoare situate în locuinţe şi în curţi; un mare număr de gropi menajere şi de bucate; construcţii din cărămizi reprezentate printr-o biserică, o clopotniţă şi o locuinţă medievală; cimitirul format în jurul bisericii etc.

Sursa informațiilor Muzeul Curtea Veche.

95. Descoperiri arheologice din România - luna Februarie 2024 - VIDEO - Partea II

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

LINK EXCHANGE

duminică, 10 martie 2024

Descoperiri arheologice din România - luna Februarie 2024 - VIDEO - Partea III

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu