Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Februarie 2023

duminică, 26 februarie 2023

Descoperiri arheologice din România - luna Februarie 2023 - Partea II

1. Cercetări de suprafaţă în zona Drăgușeni

O echipă formată din arheologi de la Muzeul Judeţean Botoşani, în parteneriat cu colegi de la Institutul de Arheologie din Iaşi, precum şi arheologi de la Muzeul Sileziei din Opava, Republica Cehă, au efectuat săpăturile arheologice.
Această cercetare nu s-ar fi putut desfășura fără sprijinul primarului Eugen Nechita din comuna Drăgușeni.
Începând din anul 2018 arheologii de la Muzeul Județean Botoșani au efectuat cercetări de suprafaţă în zona Drăgușeni şi cu ocazia unei vizite în teren, împreună cu colegii Lavinia Grumeză, Marian Lie și Cristina Cordoș de la Institutul de Arheologie din Iaşi, au fost o identificate urmele a doi tumuli (două monumente funerare de mari dimensiuni) destul de aplatizate din cauza agriculturii. Locul a fost ales anume din cauza faptului că tumulii se deteriorează în fiecare an tot mai mult. S-a urmărit recuperarea informaţiei ştiinţifice, precum şi documentarea urmelor, identificând deocamdată un singur schelet și două gropi de ofrandă. Scheletul aparţine începutului Epocii bronzului, respectiv culturii Yamnaya care este cunoscută destul de puţin pe teritoriul judeţului Botoşani. Defunctul a fost acoperit cu ocru roșu, o substanță de culoare roșie, mai ales în zona capului și a picioarelor, acesta fiind un ritual funerar specific comunităților respective. Dedesubtul defunctului fusese așezată o rogojină, care din păcate nu s-a conservat.
Extrem de interesant este faptul că deasupra gropii mormântului se păstrau urme de lemn, aspect mai rar documentat. Mormântul se datează la peste 3000 de ani vechime î. Chr. Scheletul a fost transferat la Institutul de Antropologie Olga Necrasov din Iași, pentru investigații suplimentare.

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Botoşani.

2. Arheologie și sateliți de spionaj

O fortificație interesantă, dar prea puțin cercetată, cea de la Dochia-Sărățica (La Movilă/Cetățuia Sărățica) (jud. Neamț) poate fi observată pe imaginile desecretizate, înregistrate de satelitul american Corona, în anii '60-'70.
Imaginile furnizate de acest satelit sunt un instrument de lucru valoros pentru documentarea arheologică: https://link.springer.com/cha.../10.1007/978-1-4614-6074-9_4

#archaeology #fortification #Neamț #aerialview #science

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

3. M𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐞 𝐥𝐨𝐜𝐮𝐢𝐧𝐭̦𝐞 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐟𝐢𝐜𝐞 𝐟𝐚𝐳𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐀 𝐬̦𝐢 𝐁 𝐚𝐥𝐞 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐂𝐮𝐜𝐮𝐭𝐞𝐧𝐢

Una dintre activitățile de bază în instituțiile noastre este 𝐜𝐞𝐫𝐜𝐞𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐢𝐦𝐨𝐧𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜.
Specialiștii de la 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐬̦𝐢 𝐄𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐓𝐚̂𝐫𝐠𝐮 𝐍𝐞𝐚𝐦𝐭̦ au demarat prelucrarea materialelor arheologice din 𝐬𝐢𝐭𝐮𝐥 𝐜𝐮𝐜𝐮𝐭𝐞𝐧𝐢𝐚𝐧 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐑𝐚̆𝐮𝐜𝐞𝐬̦𝐭𝐢. În așezarea amintită au fost făcute săpături sistematice în anii 1978-1979 și 1986, sub coordonarea lui Șt. Cucoș și Gh. Dumitroaia.
Cu acel prilej, au fost identificate 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐞 𝐥𝐨𝐜𝐮𝐢𝐧𝐭̦𝐞 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐟𝐢𝐜𝐞 𝐟𝐚𝐳𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐀 𝐬̦𝐢 𝐁 𝐚𝐥𝐞 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐂𝐮𝐜𝐮𝐭𝐞𝐧𝐢, care au oferit un material arheologic foarte valoros.
Ceramica, spectaculoasă prin decoruri și forme, este cel mai consistent inventar descoperit în campaniile de cercetări amintite.

#cmnn #muzeelecmnn #arheologie #cucuteni #piatraneamt #targuneamt #mietn

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Național Neamț.

4. Tezaurul de la Ciobănița

Specialiștii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) au parte de un început de an 2023 plin de activități menite să contribuie la promovarea patrimoniului cultural istoric dobrogean. Cercetările efectuate zilnic de către arheologii instituției au scos la iveală, în diverse locații ale județului Constanța, numeroase vestigii ale epocilor trecute, artefacte ce urmează a fi analizate, restaurate și publicate în viitorul apropiat. În același timp, specialiștii MINAC au fost chemați să efectueze expertize și în cazul unor descoperiri întâmplătoare, făcute de către diverse persoane în variate zone ale județului. Una dintre aceste descoperiri s-a dovedit a fi foarte importantă din punct de vedere științific, în același timp ea fiind și intens mediatizată pe plan regional și național sub denumirea de “Tezaurul de la Ciobănița”. Această așa numită „comoară” prezintă interes din punct de vedere istoric, arheologic și numismatic și urmează a fi valorificată științific de către specialiștii MINAC.
Povestea acestui Tezaur a început pe data de 20 ianuarie 2023, pe raza localității Ciobănița, comuna Mereni, județul Constanța. Cu ajutorul unui detector de metale, un grup de trei persoane a descoperit un tezaur monetar depus într-un vas ceramic. Așa cum se impune în astfel de cazuri, persoanele în cauză au solicitat imediat sprijinul autorităților abilitate iar la fața locului s-au deplasat imediat doi dintre specialiștii MINAC, care au preluat artefactul, acesta ajungând temporar în custodia muzeului din Constanța.
A fost demarată cercetarea temeinică și riguros științifică a vasului, aceasta fiind efectuată în perioada 25 ianuarie – 2 februarie 2023 de o echipă compusă din specialiștii Oana Grigoruță, Ingrid Petcu-Levei, Dan Vasilescu și Gabriel Mircea Talmațchi. Arheologii au desfășurat o amplă procedură de prelevare a pieselor depuse în vas, cu scopul de a analiza etapizat structura internă a acestuia.
Procedura a presupus stabilizarea vasului, fotografierea lui și a fiecărui strat de monede identificat, numerotarea și extragerea pieselor într-o ordine relevantă științific, fotografierea fiecărui obiect, prelucrarea preliminară a pieselor (înregistrarea datelor tehnice, identificarea sumară) și luarea măsurilor de conservare preventivă.
La finalizarea procedurii, s-a constatat faptul că tezaurul este alcătuit din 610 monede romane provinciale de bronz și cinci obiecte realizate din fier, întregi sau fragmentare. Majoritatea monedelor aflată în partea superioară a vasului se păstrează într-o stare de conservare relativ bună, pe când cele surprinse în partea inferioară au fost afectate mai mult sau mai puțin de prezența pieselor de fier.
Conform datelor preliminare, monedele se înșiră cronologic pe o perioadă de aproximativ 60 de ani, începând cu emisiuni ale împăratului Commodus (180-192) și încheindu-se cu emisiuni de la împăratul Gordian III (238-244). Cele mai multe dintre monede au fost bătute la Tomis (cca. 90%), fiind însă înregistrate și emisiuni ale monetăriilor de la Histria, Callatis, Dionysopolis, Odessus, Marcianopolis, Nicopolis ad Istrum, Anchialus, Deultum și Hadrianopolis. De asemenea, se remarcă prezența aproape exclusivă a nominalelor de modul mare (pentassaria, tetrassaria).
Tezaurul numismatic de la Ciobănița reprezintă o nouă dovadă a bogăției patrimoniale dobrogene, ținutul dintre Dunăre și Mare fiind presărat de vestigii antice deosebite. Cu ajutorul acestor dovezi ale trecutului, descoperite pe șantiere arheologice sau întâmplător (de către civili), specialiștii pot obține informații deosebite cu ajutorul cărora recompun fragmente din istoria acestui teritoriu. Totodată, în pofida muncii laborioase care o implică, specialiștii noștri vor face tot posibilul ca acest interesant tezaur monetar să poată fi văzut de către publicul iubitor de istorie în ultimul trimestru al acestui an, la sediul muzeului din Piața Ovidiu nr.12.

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

5. O lopată din lemn, veche de peste 3.500 de ani

O lopată din lemn, veche de peste 3.500 de ani, poate fi văzută în expoziția temporară ”𝐏𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭 𝐬̦𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭 - 𝐈𝐧𝐟𝐫𝐚𝐬𝐭𝐫𝐮𝐜𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞” găzduită de noi în #Beciul_Cultural.
Este o piesă frumoasă și rară tocmai pentru că lemnul nu este un material foarte rezistent în timp. Obiectul expus seamănă cu lopețile folosite în trecutul nu foarte îndepărtat la vânturarea cerealelor puse la uscat.
Lopata din lemn a fost găsită în structurile săpate pe traseul din Sălaj al Autostrăzii Transilvania, în hotarul localității Sâncraiu Silvaniei.
”𝘊𝘦𝘳𝘤𝘦𝘵𝘢̆𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘴-𝘢𝘶 𝘥𝘦𝘳𝘶𝘭𝘢𝘵 𝘪̂𝘯 𝘷𝘢𝘳𝘢 𝘢𝘯𝘶𝘭𝘶𝘪 2021 𝘴̦𝘪 𝘢𝘶 𝘧𝘶𝘳𝘯𝘪𝘻𝘢𝘵 𝘥𝘦𝘴𝘤𝘰𝘱𝘦𝘳𝘪𝘳𝘪 𝘥𝘪𝘯 𝘮𝘢𝘪 𝘮𝘶𝘭𝘵𝘦 𝘱𝘦𝘳𝘪𝘰𝘢𝘥𝘦 𝘢𝘭𝘦 𝘵𝘳𝘦𝘤𝘶𝘵𝘶𝘭𝘶𝘪. 𝘐̂𝘯𝘴𝘢̆ 𝘤𝘦𝘭𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘴𝘶𝘳𝘱𝘳𝘪𝘯𝘻𝘢̆𝘵𝘰𝘢𝘳𝘦 𝘥𝘦𝘴𝘤𝘰𝘱𝘦𝘳𝘪𝘳𝘪 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘰 𝘴𝘦𝘳𝘪𝘦 𝘥𝘦 𝘨𝘳𝘰𝘱𝘪 𝘥𝘦 𝘱𝘳𝘰𝘷𝘪𝘻𝘪𝘪, 𝘥𝘢𝘳 𝘴̦𝘪 𝘤𝘢̂𝘵𝘦𝘷𝘢 𝘧𝘢̂𝘯𝘵𝘢̂𝘯𝘪, 𝘱𝘳𝘰𝘣𝘢𝘣𝘪𝘭. 𝘓𝘢 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘰𝘮𝘱𝘭𝘦𝘹𝘦 𝘢𝘳𝘩𝘦𝘰𝘭𝘰𝘨𝘪𝘤𝘦 𝘴-𝘢 𝘱𝘢̆𝘴𝘵𝘳𝘢𝘵 𝘦𝘹𝘵𝘳𝘢𝘰𝘳𝘥𝘪𝘯𝘢𝘳 𝘥𝘦 𝘣𝘪𝘯𝘦, 𝘥𝘢𝘵𝘰𝘳𝘪𝘵𝘢̆ 𝘤𝘰𝘯𝘥𝘪𝘵̦𝘪𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘥𝘦 𝘴𝘰𝘭 𝘴̦𝘪 𝘶𝘯𝘦𝘪 𝘶𝘮𝘪𝘥𝘪𝘵𝘢̆𝘵̦𝘪 𝘰𝘱𝘵𝘪𝘮𝘦, 𝘤𝘢̆𝘱𝘵𝘶𝘴̦𝘦𝘢𝘭𝘢 𝘱𝘦𝘳𝘦𝘵̦𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘤𝘶 𝘯𝘶𝘪𝘦𝘭𝘦 𝘥𝘦 𝘢𝘭𝘶𝘯 𝘪̂𝘮𝘱𝘭𝘦𝘵𝘪𝘵𝘦 𝘰𝘳𝘪 𝘤𝘶 𝘴𝘤𝘢̂𝘯𝘥𝘶𝘳𝘪 𝘧𝘢̆𝘤𝘶𝘵𝘦 𝘥𝘪𝘯 𝘴𝘵𝘦𝘫𝘢𝘳 𝘴̦𝘪 𝘪̂𝘮𝘣𝘪𝘯𝘢𝘵𝘦 𝘪̂𝘯 𝘵𝘦𝘩𝘯𝘪𝘤𝘢 ”𝘤𝘰𝘻𝘪𝘪 𝘥𝘦 𝘳𝘢̂𝘯𝘥𝘶𝘯𝘪𝘤𝘢̆”. 𝘍𝘰𝘢𝘳𝘵𝘦 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘦𝘴𝘢𝘯𝘵𝘢̆ 𝘴-𝘢 𝘥𝘰𝘷𝘦𝘥𝘪𝘵 𝘴𝘵𝘳𝘶𝘤𝘵𝘶𝘳𝘢 𝘤𝘶 𝘯𝘶𝘮𝘢̆𝘳𝘶𝘭 119 𝘢𝘭𝘤𝘢̆𝘵𝘶𝘪𝘵𝘢̆ 𝘥𝘪𝘯 𝘣𝘢̂𝘳𝘯𝘦, 𝘴𝘤𝘢̂𝘯𝘥𝘶𝘳𝘪 𝘴̦𝘪 𝘱𝘢𝘳𝘪, 𝘤𝘶 𝘰 𝘧𝘰𝘳𝘮𝘢̆ 𝘳𝘦𝘤𝘵𝘢𝘯𝘨𝘶𝘭𝘢𝘳𝘢̆, 𝘤𝘶 𝘥𝘪𝘮𝘦𝘯𝘴𝘪𝘶𝘯𝘪𝘭𝘦 𝘥𝘦 2,40 𝘮 𝘹 1,00 𝘮, 𝘥𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘦 𝘭𝘦𝘨𝘢 𝘰 𝘢𝘭𝘵𝘢̆ 𝘴𝘵𝘳𝘶𝘤𝘵𝘶𝘳𝘢̆ 𝘤𝘶 𝘥𝘪𝘮𝘦𝘯𝘴𝘪𝘶𝘯𝘪𝘭𝘦 𝘥𝘦 2,00 𝘮 𝘹 1,00 𝘮” - 𝐈𝐨𝐚𝐧 𝐁𝐞𝐣𝐢𝐧𝐚𝐫𝐢𝐮, arheolog.
Din bucățile de lemn au fost luate probe pentru analize radiocarbon efectuate în laboratorul de la #Debrecen (Ungaria).
Datarea a stabilit momentul în care lemnul folosit la amenajarea acestei structuri a fost tăiat. Este vorba despre un interval cuprins între 1918 î. Chr. – 1621 î. Chr., ceea ce corespunde perioadei epocii bronzului.
Până acum, pe teritoriul Transilvaniei, doar la Băile Figa, lângă Beclean (județul Bistrița-Năsăud), au mai fost descoperite structuri complexe din lemn, folosite în procesul exploatării sării în mileniul II î. Chr.
#Hai_la_Muzeu!

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă - Zalău.

6. Miros de cafea la Curtea Veche

Începând cu secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman a fost printre primii cultivatori de cafea pe scară largă, iar cafeaua a fost o parte importantă a economiei otomane. Boabele de cafea au fost exportate în Europa și în alte părți ale lumii, iar Imperiul Otoman a fost una dintre principalele surse de cafea timp de secole. Cafeaua a fost, de asemenea, o parte importantă a culturii otomane, cafenelele servind drept centre sociale pentru ca oamenii să se reunească și să savureze o ceașcă de cafea.
Odată cu dezvoltarea producției și consumului de cafea produsele asociate cu ritualul cafelei au crescut ca număr, în special producția de ceramică. Ceștile de cafea, inspirate din porțelanurile chinezești, devin din ce în ce mai prezente, fiind decorate cu motive precum desene florale și forme geometrice, realizate în culori puternice. În secolul al XVIII-lea atelierele ceramice din Kütahya preiau monopolul producției de cești de cafea, introducând culori și motive decorative noi, dar și accesorii precum farfurioare și suporturi pentru cești. După secolul al XIX-lea, centrele de producție se diversifică, astfel că producători din Europa devin furnizori de porțelanuri pentru palatul otoman.
Săpăturile arheologice de la Curtea Vechea au dus la descoperirea unor cești care cel mai probabil erau folosite pentru servirea cafelei, realizate din porțelan și fiind datate în secolul al XIX-lea.
Dr. Ioana Manea, muzeograf
Biroul Arheologie Preventivă și Sistematică #MMB

Sursa informațiilor Muzeul Curtea Veche.

7. Extremely Rare Roman Cavalry Parade Mask Discovered In Romania

8. Silexul

Silexul face parte din categoria 𝐫𝐨𝐜𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐬𝐢𝐥𝐢𝐜𝐢𝐨𝐚𝐬𝐞, 𝐫𝐨𝐜𝐢 𝐬𝐞𝐝𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐨𝐫𝐢𝐠𝐢𝐧𝐞 𝐜𝐡𝐢𝐦𝐢𝐜𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐛𝐢𝐨𝐜𝐡𝐢𝐦𝐢𝐜𝐚̆. Formarea silexului se datorează solubilizării spiculilor de spongieri și redepunerii silicei.
Sunt considerate „accidente silicioase” cu dimensiuni în general reduse, bine individualizate, aspect nodular care se detașează ușor din roca-gazdă (calcar sau cretă), deși între ele și rocă există o oarecare zonă de tranziție.
Silexurile apar ca nodule, vinișoare sau straturi mai mult sau mai puțin dezvoltate. Sunt constituite din material criptocristalin, dur, fin, conțin cca 95% SiO2, cu textură sticloasă și spărtură concoidală.
Nodulii de silex au culoarea albă la exterior, însă odată sparți ei arată ca o sticlă de culoare neagră sau brună cu margini foarte ascuțite.
𝐈̂𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐥𝐧𝐢𝐦 𝐬𝐢𝐥𝐞𝐱𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐭𝐢𝐩 𝐌𝐢𝐨𝐫𝐜𝐚𝐧𝐢 (𝐢̂𝐧 𝐦𝐚𝐫𝐧𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐭𝐨𝐚𝐬𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐞𝐧𝐨𝐦𝐚𝐧𝐢𝐚𝐧) 𝐬̦𝐢 𝐬𝐢𝐥𝐞𝐱𝐮𝐥 𝐛𝐚𝐥𝐜𝐚𝐧𝐢𝐜 (𝐌𝐮𝐫𝐟𝐚𝐭𝐥𝐚𝐫) 𝐢̂𝐧 𝐃𝐨𝐛𝐫𝐨𝐠𝐞𝐚 𝐬̦𝐢 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐢𝐧𝐟𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚̆ 𝐚 𝐃𝐮𝐧𝐚̆𝐫𝐢𝐢 ( 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐭𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐬𝐟𝐚̂𝐫𝐬̦𝐢𝐭𝐮𝐥 𝐜𝐫𝐞𝐭𝐚𝐜𝐢𝐜𝐮𝐥𝐮𝐢).
Știați că:
Silexul este materialul din care omul preistoric și-au fabricat primele unelte. Era cioplit pentru a avea tăiș ascuțit fiind folosit la vânătoare ca vârf de săgeți, la tăiat pieile sau plantele?
Cioplirea unei pietre de silex pentru a obține un vârf ascuțit necesită o pricepere deosebită?
Silexul era folosit pentru a aprinderea focului, prin lovire cu un corp dur producând scântei?
În weekend vă așteptăm cu drag la Muzeul de Științe Naturale Piatra-Neamț.