Utilajul litic cioplit în a doua jumătate a mileniului al V-lea î. Hr.
Pe teritoriul României, a doua jumătate a mileniului al V-lea î. Hr. a reprezentat cea mai mare dezvoltate a utilajului cioplit din silex din toată preistoria. S-au remarcat în principal la populațiile Boian Spanțov și Gumelnița, ce au beneficiat în principal de accesului la o materie primă de bună calitate. Aceasta a fost exploatată mai ales în Bulgaria de nord și nord-est, dar și la nord de Dunăre în zona localității Ciuperceni (jud. Teleorman).
Din așezările tell cercetate în județul Teleorman provine un lot impresionant de piese litice. Cercetarea lor a demonstrat că majoritatea au fost aduse din zona de exploatare și prelucrare inițială, mai ales sub forma unor lame brute dar și ca piese finite. În mod cert silexul era prelucrat atât de meșteri cu un nivel de pricepere mediu dar și de meșteri specializați ce aveau un nivel ridicat de cunoștințe, ce puteau obține lame de până la 40 cm lungime. Din localitatea Băbăița provine un depozit format din 16 lame, ce demonstrează atât existența unor trasee de aducerea a lor cât și intenția de tezaurizarea. Din situri de tip tell dar și situri plane, provin nuclee de mici dimensiuni, ce arată și o prelucrare în așezare de către meșterii locali sau posibil de către meșteri itineranți.
Principalele tipuri de piese folosite au fost lamele neretușate și retușate, răzuitoarele, străpungătoarele, lamele pentru seceră, frecătoarele, topoarele cioplite și vârfurile de săgeată sau suliță. Ele erau utilizate intensiv la prelucrarea pieilor, osului, cornului, lemnului, lutului dar și la vânătoare, pescuit sau procesarea alimentelor. La Vitănești „Măgurice” s-a observat chiar o tendință de standardizare a utilajului.
Această apogeu al tehnicii cioplirii silexului cât și a folosirii lui pe scară largă se va încheia o dată cu sfârșitul eneoliticului la începutul mileniului IV î. Hr. și venirea indo-europenilor.
Sursa informațiilor Muzeul Județean Teleorman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu