DEPOZITUL DE SILEX DE LA MĂGURA

 

În cadrul proiectului Exponatul Lunii, Muzeul Judeţean Teleorman, instituţie de cultură aflată în subordinea Consiliului Judeţean Teleorman, propune, pentru perioada 1 – 31 octombrie 2023, o serie de obiecte reunite sub denumirea „DEPOZITUL DE SILEX DE LA MĂGURA„
Depozitul de piese de silex a fost descoperit anul 2008 în așezarea de la Măgura, punctul „Buduiasca – Boldul lui Moș Ivănuș”. Aceasta se găsește la 7 km nord-est de Alexandria, în partea de est a satului Măgura, pe terasa secundară estică a râului Teleorman, înaltă de cca. 4,50 m și are o suprafață estimată la aproape 30 ha. Depunerile arheologice cuprind niveluri aparținând neoliticului timpuriu (cultura Starčevo-Criş I și III) și mijlociu (culturile Dudești și Vădastra).
Depozitul de piese de silex este compus din 33 de lame și așchii de debitaj confecționate dintr-un silex crem-gălbui. Dintre acestea 30 de piese se aflau depuse în „straturi” orizontale într-un vas de dimensiuni relativ mici, cu înălțimea de 11 cm iar alte trei în imediata lui vecinătate. Vasul se afla la limita profilului de vest al suprafeței cercetate, la o adâncime de 1,30 m fată de nivelul actual de călcare, în nivelul Starčevo-Criş I. La aproximativ 20 cm est-sud-est de vas se afla un percutor de gresie. O lamă de silex se găsea la 10 cm sud de vas, alte două lângă vas, spre profil, fiind evidențiate la ridicarea acestuia din situ.
Toate cele 33 de piese din silex au fost debitate dintr-un singur bloc de materie primă. Acesta este un silex de culoare maroniu-gălbuie cu zone mai gri. Prezintă numeroase incluziuni deschise la culoare (alb-gălbui). Se remarcă printr-o calitate bună, dată și de textura fină. După scoaterea pieselor din vas s-a reușit obținerea a cinci remontaje, conținând 18 lame. Analiza tehnologică a reliefat faptul că în obținerea lor s-a utilizat percuția indirectă. Lamele au dimensiuni medii, cea mai lungă având 9,10 cm. Niciuna dintre piese nu a fost folosită. Calitatea debitajului se observă în numărul mare de lame din cadrul remontajelor, prepararea uneori sumară înaintea desprinderilor și grosimea redusă a produselor de debitaj. Acestea ne arată că suntem puși în fața operei unui meșter destul de priceput. Cel care a constituit depozitul, a păstrat și lamele atipice de mici dimensiuni, ce puteau fi transformate și ele destul de ușor în unelte.
Existența depozitelor de silex în așezări este pusă în legătură atât cu importul de produse finite cât și de prelucrarea silexului în așezări. Depozite cu piese de silex au fost întâlnite, la nivel de neolitic timpuriu, în aria culturală Körös, unul în situl de la Endröd 39 (Ungaria) și altele două la nivel Starčevo, la Lepenski Vir (Serbia).
În situl de la Măgura s-a observat atât existența materiei prime și, posibil, a unor piese finite aduse de la sud de Dunăre (din silex „balcanic”), dar și o cioplire în cadrul lui. Depozitul cu lamele din vas ne demonstrează clar ultimul aspect. În ceea ce privește artizanul, el poate fi un locuitor al așezării, demonstrându-se astfel o oarecare autonomie față de sursele de aprovizionare și față de meșterii specializați.

 

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Teleorman.